PAREMII, APOSTOLUL ȘI EVANGHELIILE

 

Prorocia lui Isaia 1, 19-31; 2, 1-3

¹⁹ și de veți vrea și-Mi veți da ascultare,
bunătățile pământului veți mânca. ²⁰ Dar de nu veți vrea și nu-Mi veți da ascultare,
de sabie veți fi mâncați;
căci gura Domnului a grăit acestea. ²¹ Cum a ajuns ea desfrânată,
cetatea cea plină de credincioșie,
Sionul^g, plină cândva de judecată^h, în care sălășluia dreptatea,
iar acum... ucigașii! ²² Argintul tău n'are nici un preț, cârciumarii tăi pun apă'n vin;^{i 23} mai-marii tăi sunt răzvrătiți mână'n mână cu hoții,
se dau în vânt după mită și umblă după foloase;
orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă. ²⁴ Drept aceea, așa zice Stăpânul, Domnul Atotțiitorul:
Vai vouă, puternici ai lui Israel,
că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici
și judecată voi face asupra vrăjmașilor Mei; ²⁵ și mâna Mi-o voi aduce peste tine
și ca prin foc te voi curăți;
pe cei răzvrătiți îi voi da pieirii,
pe nelegiuiți îi voi alunga de la tine
și pe toți trufașii îi voi smeri; ²⁶ pe judecătorii tăi îi voi așeza ca mai'nainte, și pe sfetnicii tăi ca la'nceput.
După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptății,
credincioasa cetate-mamă, Sion. ²⁷ Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată și cu milă.^{j 28} Dar nelegiuiții și păcătoșii împreună vor fi zdrobiți,
iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi și ei nimiciți. ²⁹ Că se vor rușina de idolii lor în care le-a fost voia
și le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta. ³⁰ Că vor fi ca un molid^k în desfrunzire și ca o grădină lipsită de apă; ³¹ tăria lor va fi ca puzderiile de câlți, lucrările lor ca scânteile focului,
și vor arde nelegiuiții laolaltă cu păcătoșii, și nu va fi cine să-i stingă.

¹ Cuvântul care s'a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea și despre Ierusalim. ² Că'n zilele de pe urmă
fi-va muntele Domnului - cu casa lui Dumnezeu -
la vedere pe culmea munților
și se va înălța deasupra colinelor
și toate neamurile vor veni la el. ³ Și multe neamuri vor merge și vor zice:
Veniți să ne suim în muntele Domnului,
în casa Dumnezeului lui Iacob!;
El ne va spune nouă calea Sa;
iar noi vom merge pe ea,
că din Sion va ieși Legea
și din Ierusalim cuvântul Domnului.      

VECERNIA

Facere 1, 1-13

¹ Întru'nceput^a a făcut^b Dumnezeu cerul și pământul^c. ² Dar pământul era nedeslușit și ne'mplinit^d; și întuneric era deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu^e Se purta pe deasupra apelor. ³ Și a zis^f Dumnezeu: „Să fie lumină!“^g Și a fost lumină. ⁴ Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă^h; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. ⁵ Și Dumnezeu a numit lumina „ziuă“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâiⁱ. ⁶ Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie^j prin mijlocul apelor și să despartă apele de ape!“ Și a fost așa: ⁷ Dumnezeu a făcut tăria și a despărțit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. ⁸ Și Dumnezeu a numit tăria „cer“. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua. ⁹ Și a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer să se adune într'o singură adunare și să se arate uscatul!“ Și a fost așa: apele de sub cer s'au adunat în adunările lor și s'a arătat uscatul. ¹⁰ Și Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar adunările apelor le-a numit „mări“. Și a văzut Dumnezeu că este bine. ¹¹ Și a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeață: iarbă purtătoare de sămânță, după felul și asemănarea ei, și pom roditor^k care după felu-i să dea rod cu sămânță'n sine pe pământ!“ Și a fost așa: ¹² Pământul a odrăslit verdeață: iarbă purtătoare de sămânță după felul și asemănarea ei, și pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânță'n sine pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine. ¹³ Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia.                                                             Pilde 1, 1-20

¹ Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel: ² Pentru a cunoaște înțelepciunea și învățătura^a, pentru a înțelege spusele adânci, ³ pentru a dezveli învăluirile cuvintelor, pentru a pricepe dreptatea, adevărul și a-i face judecății dreptar, ⁴ pentru a le da celor simpli^b istețime^c și celor tineri pricepere^d și cugetare; ⁵ - pe acestea auzindu-le, înțeleptul mai înțelept va fi, iar cel grijuliu^e duh de cârmuire va dobândi - ⁶ pentru a cunoaște vorba cu tâlc și cuvântul neguros și spusele înțelepților și ghicitorile lor: ⁷ Începutul înțelepciunii e frica de Dumnezeu^f, iar cunoașterea e bună pentru toți cei ce o săvârșesc; evlavia față de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necredincioși defaimă înțelepciunea și învățătura. ⁸ Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda rânduielile maicii tale; ⁹ căci cunună de daruri vei primi pe creștet și lanț de aur împrejurul grumazului. ¹⁰ Fiule, să nu te amăgească necredincioșii, nici să le faci pe voie, chiar de te vor ruga, zicând: ¹¹ „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăș-de-drum^g și cu vicleșug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept, ¹² de viu să-l înghițim, așa cum face iadul, și amintirea lui de pe pământ s'o stingem; ¹³ să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preț și casele să ni le umplem de pradă; ¹⁴ partea ta să ne-o pui nouă la mijloc și toți să avem o singură pungă, obștească, și-o singură cămară să ne fie“; ¹⁵ nu-ți face din ei tovarăși de drum, ci abate-ți piciorul de la cărările lor; ¹⁶ că picioarele lor spre răutate aleargă și grabnice sunt spre vărsare de sânge; ¹⁷ - că'n zadar se'ntinde lațul când pasărea îl vede^h -; ¹⁸ că părtașii la ucidere își pun deoparte răul; căci răul e al nelegiuitului care dărâmă. ¹⁹ Așa le va merge tuturor celor uniți în fărădelege, căci cu necredința lor își alungă sufletul. ²⁰ Înțelepciunea prin răspântii își înalță glasul și pe ulițe vorbește deschis,.                                                                                  Înțelepciunea lui Solomon 5, 16-24; 6, 1-3

¹⁶ De-aceea vor primi, din mâna chiar a Domnului,
cununa'mpărătească-a strălucirii
și diadema frumuseții,^c
căci ei de dreapta Lui vor fi păziți
și ocrotiți vor fi, ca de un scut, de brațul Său. ¹⁷ Cu-aprinsa-I gelozie drept armură,^d
El va'narma făptura spre-a-Și nimici vrăjmașii, ¹⁸ și, cu dreptatea'mplătoșat,
coif Își va pune dreapta judecată, ¹⁹ sfințenia Și-o va face un scut nebiruit, ²⁰ din aspra Sa mânie, o sabie-ascuțită,
și'ntregul univers porni-va la război
alături, să-i înfrunte pe cei lipsiți de minte^e. ²¹ Fulgere vor țâșni, cu vârful drept la țintă,
din arcul bine'ntins al norilor zburând; ²² din praștie, puzderie de grindini mânioase;
spre ei^f se'ndreaptă furia din clocotele mării
și fluvii în puhoaie vor trece peste ei; ²³ o cruntă vijelie-i va biciui din față
și-i va zvârli prin aer precum un uragan.
Astfel nelegiuirea va pustii pământul
întreg, și răutatea va răsturna din tronuri pe cei puternici.

¹ Voi, regi, ascultați și înțelegeți!
Învățați-vă, voi, cei ce judecați marginile pământului!^{a 2} Plecați-vă auzul, voi, cei ce stăpâniți peste mulțimi
și care vă trufiți cu mulțimea neamurilor! ³ Căci Domnul este Cel ce v'a dat stăpânirea
și Cel-Preaînalt, puterea;
El este Cel ce vă va cerceta faptele
și planurile vi le va cerca^b.

Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9

¹ Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu
și nici un chin nu le va atinge. ² În ochii nemintoșilor ei par că au murit,
ieșirea lor din lume e o nenorocire, ³ plecarea dintre noi, totuna cu nimicul,
dar ei se află'n pace. ⁴ Chiar dacă, în ochii oamenilor, au îndurat chinuri,
nădejdea lor e plină de nemurire; ⁵ pentru-o pedeapsă mică primi-vor plată mare.^a
Căci Dumnezeu i-a pus la încercare
și i-a găsit vrednici de El; ⁶ ca pe aur în cuptor, așa i-a încercat
și i-a primit ca pe o jertfă de ardere-de-tot. ⁷ Vor străluci în ziua cercetării,^b
roi de scântei pe miriște vor fi.^{c 8} Stăpâni peste popoare, ei neamuri judeca-vor,
iar Domnul peste dânșii va'mpărăți în veci. ⁹ Acei ce-și pun credința în El vor înțelege ce este adevărul,
cei credincioși ai Săi cu El vor sta'n iubire,
căci harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi.

Înțelepciunea lui Solomon 4, 7-15

⁷ Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. ⁸ Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții,
ea nu se măsoară cu numărul anilor; ⁹ la om, înțelepciunea e căruntețea lui
și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; ¹⁰ plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit
mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; ¹¹ răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea,
ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; ¹² căci vraja răutății întunecă ce-i bun
și amețeala poftei subjugă mintea clară; ¹³ desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. ¹⁴ Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu,
a fost grăbit să plece din mijlocul răimii.^b
Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic
și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, ¹⁵ că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi,
iar cercetarea, pentru sfinții Săi.                                                                                                Matei 6, 1-13

¹ Luați aminte ca milostenia^a voastră să nu o faceți în fața oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. ² Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii^b prin sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. ³ Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, ⁴ pentru ca milostenia ta să fie într'ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. ⁵ Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, că lor le place să-și facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi și prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. ⁶ Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. ⁷ Iar când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultați. ⁸ Deci nu vă asemănați lor, că Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte de a cere voi de la El. ⁹ Așadar, voi așa să vă rugați: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; ¹⁰ vină împărăția Ta; facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. ¹¹ Pâinea noastră cea de toate zilele^c dă-ne-o nouă astăzi; ¹² și ne iartă nouă greșalele^d noastre precum și noi iertăm greșiților noștri; ¹³ și nu ne duce pe noi în ispită^e, ci ne izbăvește de Cel-Rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.