REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​ Cuvânt despre Sfânta Schimbare la Față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos al Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului ​Pentru o explicare a prezentului Praznic și înțelegerea adevărului său, este necesar pentru noi să ne întoarcem chiar la începutul citirii de astăzi din Evanghelie: „Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte" (Mt. 17:1). ​Mai întâi de toate trebuie să întrebăm, de unde începe Evanghelistul Matei să numere cele șase zile? Din ce fel de zi este? Ce indică expresia precedentă, unde Mântuitorul, învățându-i pe ucenicii Săi, le-a spus: „Căci Fiul Omului va veni întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi," și mai departe: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului ven...

  ​Frați creștini, ​Mustrarea lui Petru, pe care am auzit-o astăzi în Sfânta Evanghelie, ne dă prilej, cum nu se poate mai bun, să cercetăm cu amănuntul despre împuținarea credinței, care răcește dorința de fapte bune și doboară lesne pe om în prăpăstiile păcatului. ​Cel puțin-credincios se deosebește de cel credincios și de cel necredincios după cum se deosebește apa călduță, de cea fierbinte și de cea rece. Apa călduță are căldură puțină, cea fierbinte are mai multă, iar cea rece, nicidecum. Cel puțin-credincios are credință, însă puțină; cel credincios are multă, iar cel necredincios nicidecum. Apa călduță are putere, însă puțină; cea fierbinte are multă, iar cea rece nicidecum. Cel puțin-credincios are râvnă, însă prea puțină; cel credincios are râvnă multă, iar cel necredincios nicidecum. Pentru aceasta necredinciosul, fiindcă nu crede nicidecum în Dumnezeu, calcă fără sfială toate poruncile Lui. Cel credincios, fiindcă are râvnă multă și crede fierbinte, cu anevoie calcă p...

  ​„Frați creștini, ​Mă gândesc la tăcerea lui Iisus Hristos, din povestirea Evangheliei de astăzi, când cei doi orbi, în mijlocul drumului, prin mulțimea oamenilor, strigau cu glas mare: „Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David!“ (Matei 9, 27) Aud și porunca pe care le-a dat-o lor, după ce le-a deschis și le-a luminat ochii lor, zicând: „Vedeți, nimeni să nu știe!“ (Matei 9, 30) și, socotind eu că și tăcerea și porunca lui Iisus voiau să ascundă minunile, mă minunez și sunt nedumerit. Dacă Domnul s-ar fi arătat așa numai față de acești doi orbi, nedumerirea mea ar fi lămurită. Dar, deoarece am văzut că ori de câte ori Domnul a făcut minuni, întotdeauna a procedat la fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se lămurește, ci crește și mai mult. ​Iisus curățește de lepră pe leprosul care L-a în- tâmpinat și îndată îi porundește, zicând: ia aminte, închide gura ta și nimănui să nu arăți minunea; vezi, nimănui să nu spui! (Matei 8, 4) Oprește femeii curgerea cea de mulți ani a sângelui, ...

  ​Frați creștini, ​Să nu trecem cu vederea tăcerea Domnului nostru Iisus Hristos față de nerecunoscătorii ghergheseni. Noi, din obișnuință, fără să ținem seama, ne supărăm pe aceia care sunt lipsiți de recunoștință față de binefacerile noastre. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că nerecunoștința este un păcat mare, cu prilejul vindecării celor zece leproși, despre care Sfântul Evanghelist Luca spune că, pe când Iisus, în drum spre Ierusalim, a trecut printr-un sat, l-au întâmpinat de departe și, ridicându-și glasul lor, au strigat: „Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi!“ (Luca 17, 13). Iisus, milostivindu-se, a zis către dânșii: mergeți la preoți și arătați-le mădularele voastre leproase; iar ei ascultând porunca, au mers la preoți însă, mai înainte de a ajunge la preoți, pe cale, s-au vindecat. După aceasta numai unul dintr-înșii, care era samarinean, s-a întors îndată la Iisus Hristos și căzând cu fața la picioarele Lui, i-a mulțumit. Atunci Iisus a mustrat păcatul n...

  F rați creștini, M ARE este puterea credinței și minunate sunt darurile: ei! Viață fără de moarte și împărăție veșnică ne dăruiește nouă credința, căci zice Sfânta Evanghelie: „Crezând, viață să aveți întru numele Lui“ (Ioan 20, 31), iar în alt loc: „Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui“ (Marcu 16, 16). Sfântul apostol Pavel ne învață, zicând: „Crede în Domnul Iisus Hristos și te vei mântui împreună cu casa ta“ (Fapte Ap. 16, 31). Este de ajuns numai să creadă omul ca să se mântuiască? Dumnezeiasca Evanghelie zice: „Va să vie Fiul omului, întru slava Tatălui Său împreună cu îngerii Săi și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Matei 16, 27). Și vor ieși cei ce au făcut cele bune întru învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii“ (Ioan 5, 29). Este vreo nepotrivire când dumnezeiasca Scriptură ne spune că credința mântuiește pe om, iar în alte locuri ne învață că faptele cele bune aduc mântuirea? O, fraților, să nu ne înșelăm, căci ...

 

  Luni Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35) 3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea...

  F rați creștini, C ând Domnul Iisus, din milostivirea Sa cea nemărginită, trebuia să se ducă la Ierusalim ca să sufere Patima răstignirii și moartea pentru mântuirea oamenilor, atunci Simon leprosul i-a pregătit Lui ospăț în Betania, unde Maria, sora lui Lazăr, i-a uns preacuratele Lui picioare cu mir de mult preț și le-a șters cu părul capului său. În Ierusalim, poporul L-a întâmpinat cu stâlpări de finic și mulți dintre iudei așterneau pe cale ramuri de copaci și își aruncau hainele lor pe pământul pe unde trecea Iisus. Ucenicii Lui L-au slăvit, pruncii cei fără răutate I-au adus laude, mulțimile de oameni L-au primit, strigând și zicând: Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Dar vânzătorul Iuda pregătește pentru primirea Lui sărutarea trădării; mai-marii preoților fac sfat și hotărăsc moartea lui Iisus Hristos și a lui Lazăr. D e astăzi înainte mai sunt șase zile până la Paști. După cele șase zile ale Patimilor, noi sărbătorim Paștile...

  F rați creștini, D omnul Iisus Hristos, zicând către ucenicii Săi: Eu am venit în lume, nu ca să-Mi slujească Mie oamenii, ci ca Eu să slujesc lor, ne-a dat cea mai mare pildă de smerenie. Când vedem pe Împăratul împăraților, pe Ziditorul cerului și al pământului, pe Stăpânitorul a toată făptura văzută și nevăzută, pe Dumnezeul cel atotputernic și atotstăpânitor, pe Cel căruia I se închină și îi slujesc toate cetele cerești ale îngerilor, că slujește oamenilor și spală picioarele ucenicilor, ce altă pildă de smerenie poate fi mai mare, mai puternică și mai, tare decât aceasta? Pentru ce însă a unit pilda smereniei Lui, cu pilda dragostei Lui, când a zis: „Că și Fiul Omului n-a venit să se slujească, ci ca să slujească și să-și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți“? C ei doi apostoli, Iacob și Ioan, cerând de la Iisus Hristos cinste și scaunele cele mai de sus, au dat semne de mândrie; iar ceilalți zece, mâniindu-se de cererea celor doi, au dat semne de zavistie, de ...