REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, S fânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne arată lămurit deosebirea dintre botezul lui Ioan și Botezul lui Iisus Hristos. Socotim deci că este de mare folos să vorbim despre Botezul acesta și să arătăm pentru ce a voit Dumnezeu să ne botezăm nu numai cu Duh, ci și cu apă; ce înseamnă cele ce se fac la Săvârșirea Sfântului Botez, ce haruri luăm când ne botezăm și câte sunt botezurile lui Iisus Hristos. F rați creștini, fiindcă suntem alcătuiți din suflet nematerialnic și din trup materialnic, Prea Bunul Dumnezeu a binevoit, ca toate harurile cele duhovnicești, care se dau prin Sfintele Taine, să aibă și semne materialnice care să cadă sub simțurile noastre, pentru ca nu numai prin credință, ci și prin simțuri sufletul nostru să ia cunoștință când și prin cine vine într-însul harul Sfântului Duh. Dacă ar fi lipsit acestea,noi n-am fi știut nici prin cine și nici când se dă nouă harul, și am fi fost în îndoială și nepregătiți, deci nevrednici de primirea dumnez...

  F rați creștini, A ți auzit cum a numit Domnul pe mai-marele sinagogii, care una grăia și altceva cugeta. „Fățarnice“, i-a zis Domnul, apoi a mustrat și a dat pe față fățărnicia lui. Păcatul fățărniciei, pe care unii îl numesc iscusință firească, iar alții meșteșug folositor, este un păcat mare, care, la rândul lui, dă naștere la alte multe și mari păcate. Fățărnicia are ca rădăcină vicleșugul, iar ca roade: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. D umnezeu, din iubirea Sa față de oameni, voiește ca purtările oamenilor să fie cinstite, mintea lor curată și sufletul lor sfânt. De aceea poruncește, zicând: „Cuvântul vostru să fie da, ceea ce este da, și nu, ceea ce este nu“ (Matei 5, 37). Cum cugetă mintea ta așa să grăiască și gura ta, iar ce este mai mult decât da și nu, adică cuvintele cele cu dublu înțeles și răspunsul cel meșteșugit și încurcat, sunt de la diavolul. Acestea cad sub aspră judecată, cum ne spune și Sfântul Apostol Iacob, zicând:...

  Frați creștini, Înfricoșată este moartea cea fără de veste și năpraznică, pentru că, așa cum ne vom afla în ceasul morții noastre, așa rămânem în veacul veacului. După moarte, nici cel drept nu se mai schimbă din starea cea bună, în păcat, și nici păcătosul din păcat, în starea cea bună. De aceea, oricum se va afla omul în ceasul morții, așa va și rămâne, și de care loc se va afla vrednic omul în ceasul morții sale, de rai sau de iad, acolo se rânduiește și acolo petrece în vecii vecilor. Noi, păcătoșii, păcătuim mai în fiecare clipă. Când lipsește păcatul din ocupațiunile noastre? În ceasul acesta ne aflăm la mâncare și la băutură, la ospețe și la beții: în ceasul următor, în desfrânare și în fapte de rușine, în certuri și în zavistii, în furturi și în nedreptăți, în silnicii și asupriri ale fraților noștri! Când lipsește păcatul din vorbirile noastre? Ocările, năpăstuirile, grăirile de rău, minciunile, clevetirile, vorbele de rușine și mai ales bârfirea nu lipsește niciodată di...

  . A colo unde este credință adevărată, acolo se află și adevărata milostenie. S fântul Ioanichie a trecut într-o zi pe lângă o mânăstire. Între multe monahii care se nevoiau în ea, se aflau și o maică cu fiica ei. Necuratele duhuri ale patimilor trupești o războiau cumplit pe tânără, atât de cumplit, încât ea se gândea în fiecare zi să părăsească mânăstirea și să se întoarcă în lume. Z adarnic a încercat maica să o facă să vadă cumplita cădere către care se îndrepta. Dar ea l-a rugat cu lacrimi pe Sfântul Ioanichie ca să o sfătuiască pe fiica ei să nu se întoarcă la urâciunile lumii. A tunci Sfântul a grăit către tânără și a zis: „Fiică, pune mâinile tale pe grumazul meu!" Tânăra a făcut așa. Atunci dumnezeiescul Părinte mult milostivul I-a cerut lui Dumnezeu ca patima fetei să treacă asupra lui, iar ea să rămână liberă de ea și curată. Precum s-a și întâmplat. Tânăra s-a vindecat cu desăvârșire de necurata patimă și a rămas mai departe liniștită în mânăstirea ei. A vva Io...

F rați creștini, Î NGROPAREA trupului și învierea cea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte vestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viață purtător al Domnului. Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru. Ieșirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu va învia din morți. Semnul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnezeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului, trei zile și trei nopți” (Matei 12, 40). D espre îngroparea și învierea Domnului scrie Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni, „că Hristos a murit pentru păcatele noastre și că s-a îngropat și a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor“ (I Corinteni 15, 3-4), iar Biserica lui Hristos, cea Sobornicească și Apost...