REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

Călătorea odinioară avva Daniil şi avva Ammoi. Şi a zis avva Ammoi: când vom şedea şi noi la chilie, părinte? Zis-a avva Daniil lui: cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este în chilie şi iarăşi Dumnezeu este în afară de chilie.

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

  1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere a asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și'n cetate de Samarineni să nu intrați b ; 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel c . 7 Și mergând, propovăduiți grăindu-le: S'a apropiat împărăția cerurilor! 8 Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați.

27 Iar voi sunteți trupul lui Hristos, și mădulare fiecare în parte. 28 Și pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi, apostoli; al doilea, profeți; al treilea, învățători... Apoi sunt minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurimea limbilor. 29 Oare toți sunt apostoli? oare toți sunt profeți? oare toți sunt învățători? oare toți fac minuni? 30 oare toți au darurile vindecărilor? oare toți vorbesc în limbi? oare toți pot să tălmăcească?... 31 Râvniți însă la darurile cele mai bune. Și-am să v'arăt acum o cale și mai înaltă: 1 De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar dacă n'am iubire a făcutu-m'am aramă sunătoare și chimval zăngănitor b . 2 Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt. 3 Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseșt

  Glasul 3 Fecioara astăzi... D in Dumnezeiescul har primind, sfinților, dar de minuni, faceți minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu meșteșugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înțelepțite Chir, cu Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteți Dumnezeiești doctori.

  Troparul Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan și al celor împreună cu dânșii, glasul al 5-lea: S ălășluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiților Chir și Ioan, v-ați arătat înfricoșători izgonitori ai duhurilor celor necurate; și ați fost tămăduitori ai neputințelor, nu numai ai celor descoperite, ci și ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiți patimile noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S tăpânire asupra înșelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe măritul Mucenic Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciți de cea mai aleasă desfătare în ceruri. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C u ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Preacinstite și părăsind oștirea pământească, vr

  Glasul 5 S ălășluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiților Chir și Ioan, v-ați arătat înfricoșători izgonitori ai duhurilor celor necurate; și ați fost tămăduitori ai neputințelor, nu numai ai celor descoperite, ci și ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiți patimile noastre.

  S fîntul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese nașterea și creșterea sa în părțile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meșteșugul de doctor și se tămăduiau de către el bolile trupești, neluînd plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate și cu chipul vieții sale celei îmbunătățite tămăduia sufleteștile neputințe ale oamenilor. P entru că, intrînd la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin și de la Hipocrate, ci din așezămintele sfinților prooroci și apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupești; căci boala sufletului este mai grea decît toate bolile trupului, și cînd acela bolește cu păcatele, de multe ori se întîmplă că și trupul cade în boală mai grea, dîndu-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. A stfel sfîntul învățînd pe bolnavi, încă și cuvîntul lui Dumnezeu propovăduindu-l, pe mulți elini i-a adus la cunoștința adevăratului Dumnezeu și i-a făcut creștini, îngrijind sufletel

  A cești slăviți și mult milostivi sfinți nu erau frați după trup, ci după duh. La început Chir a locuit în Alexandria, unde era medic și vindeca oamenii prin îndoita cunoaștere a artei medicale și a puterii lui Hristos. A flând că boala vine asupra omului cel mai mult din cauza păcatului, Chir îi îndruma întotdeauna pe pacienții săi către pocăință, rugăciune și curățirea de păcate, care puteau aduce sănătate și sufletului și trupului. C ând au început persecuțiile lui Dioclețian asupra creștinilor Chir s-a retras în Arabia unde s-a tuns în monahism. A devenit la fel de cunoscut în Arabia precum fusese și în Alexandria, așa încât oamenii alergau la el de pretutindeni pentru vindecare. A uzind despre Chir, Ioan, care era ofițer roman la Edessa, a venit să-l vadă. întâlnindu-se față către față, s-au iubit ca frații și au rămas împreună viețuitori intru nevoințele monahicești. Î n vremea aceea o femeie creștină pe nume Anastasia a fost chinuită pentru credință împreună cu cele trei

 

    Un tată avea un fiu atât de rătăcit şi de împătimit, încât ajunsese chiar să îşi propună să îşi omoare tatăl, spre a ajunge mai repede la moştenirea ce i se cuvenea. În momentul în care tatăl şi-a dat seama de intenţia fiului său, anume de a-l omora, el a simţit o mare durere în inimă, însă dragostea lui faţă de copil nu s-a clătinat. Astfel, într-o zi oarecare, tatăl şi-a luat fiul cu el în pădure, spre a tăia lemne. Ajungând în pădure, tatăl i-a zis fiului său: - Fiul meu, te iubesc atât de mult, încât te-am adus aici, în mijlocul pădurii, unde mă poţi ucide fără ca să te ştie cineva. Poţi spune mai apoi, celorlalţi, că a avut loc un accident la tăiat lemne. O astfel de iubire a schimbat sufletul netrebnicului fiu, încât acesta a căzut la picioarele tatălui său, cerându-şi iertare.

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

    1 Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nici un chin nu le va atinge. 2 În ochii nemintoșilor ei par că au murit, ieșirea lor din lume e o nenorocire, 3 plecarea dintre noi, totuna cu nimicul, dar ei se află'n pace. 4 Chiar dacă, în ochii oamenilor, au îndurat chinuri, nădejdea lor e plină de nemurire; 5 pentru-o pedeapsă mică primi-vor plată mare. a Căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El; 6 ca pe aur în cuptor, așa i-a încercat și i-a primit ca pe o jertfă de ardere-de-tot. 7 Vor străluci în ziua cercetării, b roi de scântei pe miriște vor fi. c 8 Stăpâni peste popoare, ei neamuri judeca-vor, iar Domnul peste dânșii va'mpărăți în veci. 9 Acei ce-și pun credința în El vor înțelege ce este adevărul, cei credincioși ai Săi cu El vor sta'n iubire, căci harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi.

    14 Iată, al Domnului, Dumnezeului tău, este cerul și cerul cerului, pământul și toate câte sunt într'însul; 15 dar numai pe părinții voștri i-a ales Domnul ca să-i iubească, și pe urmașii lor de după ei, pe voi v'a ales El mai mult decât toate neamurile, așa [cum este] în ziua de azi. 16 Tăiați-vă'mprejur învârtoșarea inimii voastre c , și cerbicea voastră n'o mai întăriți d . 17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, El este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare și puternic și temut e , Cel ce nu caută la față f și nici nu primește daruri g , 18 Cel ce face dreptate străinului h și orfanului și văduvei, Cel ce iubește pe străin dându-i pâine și haină. 20 De Domnul, Dumnezeul tău, să te temi, Lui să-I slujești, de El să te lipești și pe numele Lui să te juri. 21 El e fala ta și El e Dumnezeul tău, El, Cel ce'n mijlocul tău a făcut acele lucruri mari și slăvite pe care le-au văzut ochii tăi.

  .  8 Iată, datu-v'am țara pe mână: intrați într'însa și luați în stăpânire pământul pe care Domnul li S'a jurat părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacob, să li-l dea, lor și urmașilor lor de după ei. 9 În vremea aceea v'am zis: Nu pot să vă duc singur. 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v'a înmulțit și iată-vă astăzi numeroși ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvinteze după cum v'a grăit! 12 Cum voi putea eu de unul singur să vă port durerea și povara și neînțelegerile dintre voi? 15 Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați și i-am pus peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci, și condeieri judecătorilor voștri g . 16 Și le-am poruncit atunci judecătorilor voștri, zicând: Să ascultați ceea ce se întâmplă'n mijlocul fraților voștri și să judecați drept între un om și fratele lui și străinul din

  14 Voi sunteți lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; 15 nici aprinde cineva făclie și o pune sub obroc c , ci în sfeșnic, și ea le luminează tuturor celor din casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17 Să nu socotiți că am venit să stric legea sau profeții; n'am venit să stric, ci să plinesc d . 18 Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cirtă e din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. 19 Așadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici și astfel îi va învăța pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face și astfel va învăța, acela mare se va chema în împărăția cerurilor.

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire d luând seama, urmați-le credința. 8 Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veci. 9 Nu vă lăsați amăgiți de învățături felurite și străine, căci bine este ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri de la care cei ce s'au dedat la ele n'au avut nici un folos e . 10 Noi avem un Altar f de la care cei ce slujesc Cortului g n'au dreptul să mănânce. 11 Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei. 12 Iată de ce și Iisus, pentru ca El să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Să ieșim așadar la El în afara taberei, purtându-I ocara; 14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Prin El deci să-I aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada buzelor care-I mărturisesc numele. 16 Nu uitați facerea-de-

  Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și priceperea este știința Celui Sfânt (Pilde 9, 10) Iubiți credincioși, C u mila și cu îndurarea Preabunului nostru Dumnezeu Cel în Treime închinat și mărit, am ajuns și în anul acesta la prăznuirea marilor ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur. De aceea ne-am adunat astăzi la Sfânta Biserică pentru a cinsti după cuviință pe această treime de ierarhi, apărătorii Preasfintei Treimi, pe care îi laudă toată creștinătatea. Cinstim astăzi pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apostolii pocăinței, tâlcuitorii cei mai adânci ai Sfintei Scripturi. Lăudăm astăzi pe acești trei mari ierarhi, învățători și luminători ai lumii, vase alese ale Sfântului Duh, părinți ai evlaviei noastre, păstori plini de râvnă ai creștinilor, dascăli ai dreptei credințe, hrănitorii săracilor, apărătorii văduvelor și povățuitorii călugărilor. S finții Trei Ierar

  „Eu sunt păstorul cel bun și… am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc ” (Ioan 10, 14, 16) Tot creștinul, și mai ales propovăduitorul, trebuie să fie osârdnic întru învățarea celor rătăciți C ând păcătoșii, chiar după toate sfătuirile noastre, rămân tot în păcatele lor, totuși, noi nu trebuie a înceta să-i sfătuim în continuare. Fântânile curg și când nimeni nu scoate apă; izvoarele forfotesc și când nimeni nu ia apă din ele; pâraiele curg și când nimeni nu însetează. Așadar, și învățătorul trebuie să-și facă datoria sa cum se cuvine, chiar dacă nimeni nu l-ar asculta. D umnezeu, Cel plin de dragoste, a dat lege ca noi, cei ce suntem puși a propovădui cuvântul cel ceresc, să facem tot ce ne stă în putere și să nu tăcem niciodată, chiar dacă ne ascultă cineva sau nu. C ând Ieremia pregătea pe iudei și le spunea nenorocirea ce avea să vină, el era batjocorit de ascultătorii săi și în toate zilele era luat în râs de dânșii. El se hotărâse să

  D oamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca să ascult cuvântul Tău și să-l înțeleg pe el și să fac voia Ta, că nevrednic sunt eu pe pământ! Să nu ascunzi de la mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii mei, ca să cunosc minunile din legea Ta. Arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, ca Tu să-mi luminezi mintea și gândul cu lumina înțelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le și fac pe ele. Ca nu spre păcat să citesc viețile și cuvintele sfinților, ci spre înnoire și spre luminare și spre sfințirea și mântuirea sufletului și spre moștenirea vieții veșnice. Că tu ești luminarea celor ce zac în întuneric și de la Tine este toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit. Amin!

  Troparul Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, glasul al 4-lea: C a cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători, rugați-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă. Troparul Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur , glasul 1: P e cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele Dumnezeieștilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înțelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu; pe Marele Vasile și pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toți cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceștia pururea se roagă Treimii pentru noi. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon... Stih: Sfinților Ierarhi, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. N