REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 21 Și ei, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă. 22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniță; și s'au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uși; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. 2...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 1 Și în vremea aceea regele Irod a și-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică. 2 Și l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan b . 3 Și văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat și prinderea lui Petru - și erau zilele azimelor c - 4 pe carele și prinzându-l, l-a aruncat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași ca să-l păzească, vrând ca după Paști să-l scoată în fața poporului. 5 Așadar, Petru era păzit în temniță; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el. 6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii paznicii păzeau temnița. 7 Și iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Și lovindu-l pe Petru în coastă, înger...

L   Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau; și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus. 14 Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n'aveau de zis împotrivă. 15 Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, 16 zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceștia? Cum că prin ei s'a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, și noi nu putem tăgădui. 17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i amenințăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta“. 18 Și chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască și nici să mai învețe în numele lui Iisus. 19 Iar Petru și I...

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 1 Pe când vorbea către popor, au venit asupra lor preoții, căpetenia templului și saducheii a , 2 tulburați că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți. 3 Și punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară. 4 Iar mulți din cei ce auziseră cuvântul au crezut, și numărul bărbaților a ajuns ca la cinci mii b . 5 Și a fost că a doua zi s'au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim, 6 și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc, 7 și punându-i la mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi aceasta?“ 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel, 9 dacă noi suntem astăzi cercetați pentru facere de bine unui om b...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 19 Așadar, pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină de la fața Domnului vremi de ușurare și să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reașezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din veac. 22 Pentru că Moise a zis către părinți: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre frații voștri; pe El să-L ascultați în toate câte vă va grăi. 23 Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. 24 Și toți profeții, de la Samuel și urmașii săi câți au grăit, zilele acestea le-au vestit. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri câ...

  12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau într'un cuget în pridvorul lui Solomon. 13 Și nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea. 14 Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei, 15 încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească c pe vreunul din ei. 16 Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau. 17 Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el - cei din neamul saducheilor -, s'au umplut de invidie. 18 Și au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița obștească. 19 Dar în timpul nopții un înger al Domnului a deschis ușile temniței și scoțându-i afară, le-a zis: 20 „Mergeți și stați drept și grăiți-i poporului în templu toate cuvintele Vieții acesteia d “.

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 25) C ât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut. Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. 1 Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. 2 Și era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. 3 Acesta, văzându-i pe Petru și pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie. 4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!“ 5 Iar el îi privea cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Iar Petru a zis: „Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!“ a 7 Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; și îndată tălpile și gleznele lui s'au întărit. 8 Și sărind, a stat în picioare și umbla; și a intrat cu ei în templu, umblând și săr...

  Prochimen, glasul al 6-lea (Psalmul 44, 20) P omeni-voi numele tău în tot neamul și neamul. Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău. 22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu cu puteri, minuni și semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, așa cum și voi înșivă o știți, 23 pe Acesta, fiind El predat potrivit planului celui dinainte rânduit și preștiinței lui Dumnezeu g , voi L-ați luat și L-ați omorât, răstignindu-L prin mâinile celor fărădelege. 24 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, deoarece nu era cu putință ca El să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El: Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin. 26 De aceea inima mea s'a veselit și limba mi s'a bucurat; chiar și trupul meu se va sălășlui întru nădejde, 27 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nic...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 14 Și stând în picioare Petru cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei, și toți cei ce locuiți în Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta și luați aminte la cuvintele mele e ; 15 că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, de vreme ce este doar al treilea ceas din zi f , 16 ci aceasta este ceea ce s'a spus prin profetul Ioil: 17 Și va fi că'n zilele din urmă, zice Dumnezeu, turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul; și fiii voștri și fiicele voastre vor profeți și tinerii voștri vedenii vor vedea șI bătrânii voștri vise vor visa. 18 Și'n zilele acelea Eu peste robi și peste roabe voi revărsa din Duhul Meu și ei vor profeți, 19 și minuni voi face sus în cer și semne jos pe pământ: sânge, foc și fumegare de fum; 20 soarele se...

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 12 Atunci ei s'au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă c . 13 Și când au intrat, s'au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei Petru și Ioan, Iacob și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacob. 14 Toți aceștia într'un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui. 15 Și'n zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraților (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis: 16 „Bărbați frați, trebuia să se plinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, mai dinainte a spus-o despre Iuda, care s'a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. 17 Că nu...

1 Întâia mea carte a , Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S'a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S'a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui b „pe care ați auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“. 6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?“ 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și'n toată ...

  3 Oare nu știți că toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? 4 Așadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot astfel și noi să umblăm întru înnoirea vieții; 5 că dacă una cu El ne-am făcut a prin asemănarea morții Lui b , atunci una vom fi și prin aceea a învierii Lui, 6 cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, așa încât trupul păcatului c să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiți păcatului; 7 căci cel ce a murit este eliberat de păcat d . 8 Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și via împreună cu El, 9 știind că Hristos, odată înviat din morți, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire. 10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăiește, lui Dumnezeu Îi trăiește. 11 Așa și voi, socotiți-vă că morți îi sunteți păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos ...

  18 Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu . 19 Că scris este: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde. 20 Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia? 21 Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nțelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. 22 Și'n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune, 23 noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit : pentru Iudei, piatră de poticnire ; iar pentru păgâni, nebunie; 24 dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-și-Înțelepciunea-lui-Dumnezeu. 1 Și când am venit la voi, fraților, nu cu greutatea a cuvântului sau a înțelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu ....

  4 Bucurați-vă pururea întru Domnul!; și iarăși vă spun: Bucurați-vă! 5 Tuturor oamenilor să le fie cunoscută blândețea voastră. Domnul este aproape. 6 De nimic nu vă'ngrijorați, ci'ntru totul faceți-I cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre prin rugăciune și rugă cu mulțumire c . 7 Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește toată mintea, să vă păzească inimile și cugetele întru Hristos Iisus. 8 Încolo, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubire, câte sunt cu nume bun, dacă-i virtute și dacă-i de laudă, pe acestea să le gândiți. 9 Cele ce-ați învățat și-ați primit și-ați auzit și-ați văzut la mine, pe acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi.

  Evrei 12, 28; 13, 1-8 Prochimen, glasul al 3-lea ( Psalmul 26, 1 ) D omnul este luminarea mea și Mântuitorul meu; de cine mă voi teme? Stih: Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? 28 De aceea, pentru că noi primim o împărăție de nezdruncinat, să mulțumim prin aceea că'ntru evlavie și frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă. 1 Să dăinuie iubirea frățească. 2 Nu uitați iubirea de străini a ; că prin aceasta unii, fără s'o știe, au găzduit îngeri b . 3 Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi legați împreună cu ei; de cei ce'ndură rele, de vreme ce și voi sunteți în trup. 4 Cinstită'ntru totul să fie căsnicia, și patul ei fie ne'ntinat, căci Dumnezeu îi va judeca pe desfrânați și pe adulteri. 5 Purtarea să vă fie fără iubire de arginți c ; mulțumiți-vă cu ceea ce aveți, căci Însuși El a zis: Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi, 6 așa ca noi să putem avea curajul de a zice: Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! C...

  23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. 27 Căci câți în Hristos v'ați botezat, în Hristos v'ați îmbrăcat. 28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odrasla f lui Avraam, moștenitori după făgăduință.

   11 Dar Hristos, Arhiereu al bunătăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit - nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta -, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aflându-ne nouă răscumpărare veșnică. 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junincă, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește prin curățirea trupului, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s'a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Celui-Viu! 23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința î...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 24 Căci Hristos n'a intrat într'un altar făcut de mâini - închipuirea celui adevărat -, ci în cerul însuși, pentru ca pentru noi să Se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu; 25 dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca arhiereul care intră'n altar în fiecare an cu sânge străin; 26 altfel, ar fi trebuit ca de la'ntemeierea lumii să pătimească de mai multe ori; dar El o singură dată S'a arătat, acum, la sfârșitul veacurilor, pentru ca prin jertfa Sa să desființeze păcatul. 27 Și așa cum oamenilor le este rânduit ca o singură dată să moară - după care e judecata -, 28 tot astfel și Hristos, după ce o singură dată a fost adus jertfă ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat i Se va arăta celor ce-L așteaptă spre mân...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, 12 zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. 13 Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. 14 Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S'a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, 15 și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. 16 Fiindcă e de la sine'nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. 17 Pentru aceea era El dator să li Se asemene'ntru...

  13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S'a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți. 15 Și'n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul 18 pentru ca, prin două lucruri de neschimbat i , în care e cu neputință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde'n mână j nădejdea ce ne stă înainte, 19 pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde'n adâncul catapetesmei k , 20 acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după ...