REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Astăzi, **15 noiembrie**, Biserica Ortodoxă intră în perioada de pregătire spirituală cunoscută sub numele de **Postul Nașterii Domnului** sau **Postul Crăciunului**. Acest post de toamnă este un timp de reînnoire, care ne cheamă să ne curățim sufletește și trupește pentru a-L putea primi, cu inima curată, pe Hristos Cel nou-născut. --- ## 1. 🗓️ Durata și Rânduiala Postului Postul Nașterii Domnului se întinde pe o perioadă de **40 de zile** și este rânduit după modelul postului Mântuitorului Iisus Hristos din pustie (deși acesta a fost de 40 de zile, el nu este la fel de strict ca Postul Mare). | Aspect | Detaliu | | :--- | :--- | | **Data Începerii** | **15 noiembrie** | | **Data Sfârșitului** | **24 decembrie** (seara, în ajun) | | **Durata Totală** | 40 de zile | | **Rânduiala Tipiconală** | Biserica îngăduie dezlegare la **pește, untdelemn și vin** în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la marile sărbători (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sfântul Nicolae, Sfinți...

   Duminica premergătoare Postului Nașterii Domnului (sau Postul Crăciunului) marchează un moment esențial în calendarul liturgic ortodox: **Lăsatul Secului**. Acest ritual, plin de semnificație spirituală și socială, ne pregătește nu doar pentru o perioadă de abstinență, ci pentru o adâncire a vieții interioare, culminează cu **Sărbătoarea Nașterii Domnului**. Postul Crăciunului începe pe **15 noiembrie** și durează 40 de zile, până la Praznicul Nașterii Domnului (25 decembrie). --- ## 1. 🍽️ Rolul Lăsatului Secului În Biserica Ortodoxă, „Lăsatul Secului” este ritualul prin care comunitatea se pregătește să intre într-o perioadă de post. În contextul Postului Nașterii Domnului, Lăsatul Secului se face în două etape: ### A. Lăsatul Secului de Carne (de regulă, Duminica dinaintea postului) În această zi, creștinii consumă pentru ultima dată produse din carne, pregătindu-se să renunțe la ele. ### B. Lăsatul Secului de Brânză (ajunul postului, pe 14 noiembrie) În Postul Nașterii ...

    Textul Evangheliei citite în Duminica a XXII-a după Rusalii (Luca 16: 19-31) este una dintre cele mai puternice și mai tulburătoare învățături ale Mântuitorului Hristos. Această pericopă nu este doar o pildă, ci o revelație clară despre **viața de după moarte**, despre **judecata particulară** și, mai ales, despre **răsplata sau osânda egoismului pe pământ**. ## 1. Contrastul Vieții Pământești: Indiferența ca Păcat Evanghelia ne prezintă două destine umane diametral opuse: | Caracteristica | Bogatul Nemilostiv (fără nume) | Săracul Lazăr (cu nume) | | :--- | :--- | :--- | | **Îmbrăcăminte** | Porfiră și vison (lux suprem) | Plin de bube | | **Masa** | Se veselea în toate zilele în chip strălucit | Dorea să se sature din fărâmiturile căzute de la masă | | **Poziția** | În casa lui | Zăcea înaintea porții lui | | **Păcatul Bogatului** | **Nu este acuzat de furt sau lăcomie**, ci de **indiferență totală** față de suferința de la ușa sa. El s-a izolat în confortul său, transfo...

 ---   Duminica a optsprezecea după Rusalii aduce în fața credincioșilor una dintre cele mai profunde și mai simbolice pericope evanghelice: **Pescuirea Minunată** (Luca 5, 1-11). Această minune nu este doar o dovadă a puterii dumnezeiești a Mântuitorului, ci și o **lecție fundamentală despre misiune, credință și consecințele ascultării de Dumnezeu.** ### Eșecul ostenelii omenești și chemarea la adânc Textul evanghelic începe cu scena unor pescari – Simon Petru, Iacob și Ioan – care își spălau mrejele pe malul lacului Ghenizaret. Această acțiune, a spălării plaselor, simboliza un **eșec total**: se trudiseră **„toată noaptea și nimic nu au prins”**. Ei erau profesioniști în meseria lor, dar, în ciuda experienței și a efortului, au rămas cu mâinile goale. Această truda zadarnică este icoana vieții omului care se bazează doar pe **puterea sa proprie**, pe logica și experiența lumească. De multe ori, și noi ne ostenim în viață, în carieră, în familie, dar fără a simți un *sens* s...

  Î n unele locuri ea este numită și Rhais sau Raida. Ea a fost fecioară din cetatea Batan din Egipt, de aceea se crede că a fost de neam egiptean. E a a ieșit odată la fântână, lângă mare, ca să scoată apă și a văzut acolo o corabie încărcată cu oameni creștini: preoți, diaconi, monahi, femei și fecioare, întrebând, a aflat că toți aceia urmau să fie chinuiți și omorâți pentru Hristos de către prigonitorii creștinilor. I nima Iraidei s-a aprins atunci cu duhul și cu dorirea de a muri împreună cu aceia pentru Domnul Dumnezeu. Lăsându-și vasele la fântână, ea a urcat în corabie și a mărturisit că și ea este creștină. A tunci îndată au legat-o împreună cu ceilalți și au dus-o la cetatea egipteană Antinopolis. După chinuri de multe feluri, Raida a fost întâia decapitată, iar ceilalți au urmat după ea. Ea a luat mucenicia cu cinste și s-a proslăvit la începutul veacului al patrulea.

  S fânta Eufimia s-a născut în Calcedon. Tatăl ei, senatorul Filofron și maica ei, Theodorisia, erau creștini adevărați, plini de toată cucernicia și evlavia. Fiica lor, Eufimia, era de o mare frumusețe și trupească și sufletească. P e când odată proconsului Priscus a organizat o mare serbare în Calcedon, în care a poruncit și aducerea de jertfe la idolul lui Ares, patruzeci și nouă de creștini s-au ascuns, spre a nu fi nevoiți să aducă jertfe idolului. Ei au fost însă aflați și târâți înaintea judecății, iar printre ei se afla și Eufimia. Î ntrebați fiind cu aroganță de către Priscus cum au îndrăznit să sfideze decretul imperial, ei au răspuns: „Comanda împăratului și a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii lui Dumnezeu Celui din Ceruri. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar încă combătută. " C ei patruzeci și nouă au fost torturați bestial timp de nouăsprezece zile încheiate, în ziua ...

---   Sfântul Cuvios Sofian de la Antim** (numele de botez Serghie Brașoveanu) este o figură proeminentă a monahismului românesc din secolul al XX-lea, un duhovnic cu o viață pilduitoare, care a trecut prin temnițele comuniste și a lăsat în urmă o moștenire spirituală de o valoare inestimabilă. --- ### Viața și chemarea la monahism Născut în anul 1912 în localitatea Brașov, părintele Sofian a simțit de mic o chemare puternică spre viața duhovnicească. La 15 ani, a intrat în mănăstire și, după absolvirea Academiei de Artă, s-a dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu. Părintele Sofian a fost o persoană cu o inteligență remarcabilă și un talent artistic deosebit, dar care a ales să-și pună toate darurile în slujba Bisericii. În anul 1940, a intrat în obștea Mănăstirii Antim din București, unde a devenit un duhovnic apreciat și un pictor de icoane iscusit. Aici, el a restaurat biserica și a pictat mai multe icoane, care și astăzi sunt o dovadă a talentului său. --- ### Mărturisitorul di...

  D upă ce Sfânta Elena, împărăteasa a aflat Sfânta Cruce a Domnului la Ierusalim, a mai zăbovit o vreme în Sfânta Cetate, ridicând Sfinte biserici la Ghetsimani, la Bethleem, la Muntele Măslinilor, precum și în alte locuri sfințite mai ales de prezența Mântuitorului în ele. E a a început zidirea unei biserici foarte mari și slăvite pe Golgota. Planul bisericii era făcut să cuprindă și locul Căpățânii, la care a fost răstignit Mântuitorul, precum și locul unde a fost îngropat. S fânta împărăteasă voia să cuprindă sub același acoperiș locul Jertfei Mântuitorului și locul înmormântării Lui. Sfânta împărăteasă a voit, adică, să cuprindă sub același acoperiș locul Patimilor Lui și locul din care a răsărit Slava Lui sub același acoperiș. Dar Sfânta Elena s-a săvârșit către Domnul mai înainte ca să săvârșească lucrarea. C ând ea s-a săvârșit cu slavă, Sfântul împărat Constantin a sărbătorit deja anul al treizecilea al domniei lui. Astfel, Sfințirea Slăvitei Biserici a învierii Domnu...

  A cesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. D ar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. E parhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. M amant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. C um era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. ...

 ---  a În fiecare an, în **Duminica a Zecea după Rusalii**, Biserica Ortodoxă ne așează în fața unei pericopii evanghelice de o rară profunzime: **vindecarea lunaticului** (Matei 17, 14-23). Această minune, săvârșită de Mântuitorul Hristos, nu este doar un act de milă față de un bolnav, ci o lecție esențială despre puterea credinței și despre neputința cauzată de îndoială și de necredință. --- ### Un Tată Disperat, o Boală Necruțătoare Evenimentul are loc imediat după minunea Schimbării la Față. Hristos coboară de pe Muntele Tabor și este întâmpinat de o mulțime de oameni. Un tată, copleșit de suferință, se apropie de El, îngenunchează și, plin de disperare, Îl roagă: *"Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă."* (Matei 17, 15). Suferința tânărului este descrisă cu detalii cumplite. El era "lunatic" (probabil epileptic, o boală asociată cu fazele lunii), fiind chinuit de un demon care-l arunca în foc ...

M aria Magdalena a fost una dintre Mironosițele femei și întocmai cu Apostolii. - Ea s-a născut în cetatea Magdala ce se află pe malul lacului Ghenizaret și era din tribul lui Isahar. - Ea a fost chinuită de șapte duhuri necurate, de care a curățat-o Domnul, făcând-o deplin sănătoasă. - Ea a fost următoarea credincioasă a Lui și I-a slujit Lui de-a lungul propovăduirii Lui pământești. - Ea a stat la piciorul Crucii pe Golgota și a plâns cu amar, fiind alături de Maica lui Dumnezeu. - După moartea Domnului, ea a mers la Sfântul Mormânt de trei ori. Când Domnul a înviat, ea L-a văzut de două ori: o dată singură și o dată împreună cu alte femei Mironosițe. - Ea a călătorit la Roma și a stat înaintea Cezarului Tiberiu, căruia i-a dăruit un ou roșu și l-a salutat astfel: „Hristos a înviat!" - Ea l-a denunțat pe Pilat din Pont înaintea lui Tiberiu, arătându-i că nu a fost dreaptă îngăduința lui ca Hristos Domnul să fie răstignit. Cezarul a primit acuzația și l-a transferat pe P...

  Î n 2024 se împlinesc 250 de ani de la aducerea moaștelor sfântului Dimitrie la București de către Generalul Ivan Piotr Saltîkov, care le-a luat din satul Basarabi, de lângă Ruse, pentru a le proteja de invazia turcilor în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. A jungând cortegiul cu racla în Bucureşti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, precum şi mitropolitul Grigorie II al Ţării Româneşti, au rugat pe generalul rus să lase cinstitele moaşte poporului român şi Mitropoliei, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale şi suferinţe îndurate de români în cursul acelui război, mai ales că sfântul era „valah” (român) de neam. A scultându-le dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste, în iulie 1774, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti – astăzi Catedrala Patriarhală. Doar mâna dreaptă a Sfântului Cuv. Dimitrie cel Nou a ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, Ucraina, unde se păstrează până azi. M itropolitul Filaret al II-lea al Ungrovlahiei (1792-1793) l-a pro...

  A ceastă Veronică este femeia cu scurgerea de sânge pe care a vindecat-o Domnul (Matei 9:20). D in mare recunoștință față de Stăpânul și Vindecătorul, Veronica a poruncit să i se ridice o statuie a Mântuitorului, înaintea căreia ea se închina lui Dumnezeu. P otrivit tradiției, această statuie s-a păstrat până în vremea lui Iulian, apostatul care a îndrăznit să o modifice, astfel încât să semene cu idolul lui Zeus. Această statuie exemplifică rarele cazuri de folosire a reprezentărilor statuare în Sfânta Biserică ortodoxă din Răsărit. După cum se știe, redarea chipurilor persoanelor dumnezeiești și a persoanelor sfinte prin statuar a devenit ulterior practică prin excelență a bisericii romano-catolice în apus. S fânta Veronica s-a închinat Domnului și Dumnezeului ei și al nostru Iisus Hristos până la sfârșitul vieții ei, care a fost cu pace.

  O drăslit de pământul Moldovei, măritul Voievod Ștefan cel Mare a fost numit și cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare și sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi și trădători, sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creștinătăți și zidirea unui mare număr de biserici și mânăstiri. D reptcredinciosul Voievod Ștefan s-a născut la Borzești, din părinții binecredincioși, voievodul Bogdan al II-lea și doamna Maria Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită față de țară și credința strămoșească. În toate câte le făcea, era călăuzit de duhul dreptății și al iertării. Curând, după uciderea tatălui său la Răuseni de către Petru Aron, Ștefan cel Mare este chemat la tronul Moldovei. Pe Câmpia Direptate este întâmpinat de mulțimea poporului, în frunte cu mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul ...

  A cești Sfinți mucenici se pomenesc în treizeci și una de zile ale lunii ianuarie, unde sunt scrise viețile și mucenicia lor. A stăzi însă facem pomenire de mutarea sfintelor lor moaște de la Canopus la Menuthis și de multele minuni care s-au lucrat în timpul acestei mutări. S fântul Chiril, patriarhul Alexandriei, s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu ca să nimicească necurăția idolatră ce stăpânea în cetatea Menuthis, unde se afla o capiște păgânească și unde puterea dracilor domnea absolut. A tunci înaintea patriarhului Chiril s-a înfățișat un înger al Domnului care i-a zis că dracii care domnesc la Menuthis nu vor putea fi surpați decât atunci când vă aduce în acea cetate moaștele Sfinților Mucenici Chir și Ioan. P atriarhul a făcut neîntârziat aceasta: el a adus sfintele moaște ale mucenicilor la Menuthis și a ridicat deasupra lor o slăvită biserică, cu hramul Sfinților Mucenici Chir și Ioan. P rin atingerea de aceste sfinte moaște, Ammonius, fiul lui Iulian, guvernatorul ...

  S fântul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui Iosif și al Salomeei, (nu Salomeea din Betleem, ci o alta) și fratele lui Iacov, ruda Domnului. I osif teslarul a avut cu Salomeea patru fii: Iacov, Osia, Simon și Iuda. Acest Iuda este uneori numit în Scriptura Noului Testament Iuda, fratele lui Iacov, din pricină că Iacov era mai bine cunoscut de către toți (Luca 6:16, Fapte 1:13). S fântul Iuda își începe astfel epistola sa: Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov (Iuda 1:1). Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeași îndreptățire ca și Iacov, el nu o face, din smerenie și din rușine, căci el nu uită că nu a crezut în El de la început. C ând bătrânul Iosif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate și lui Iisus, ca și celorlalți fii ai lui, toți fiii lui după trup au protestat și s-au împotrivit, inclusiv Iuda. Doar Iacov a fost cel care, de bună voia lui, i-a făcut parte lui Iisus din ...

--- ## Duminica Întâi după Rusalii: Duminica Tuturor Sfinților – Corul Ceresc al Mântuiților Prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile) este dedicată în Biserica Ortodoxă **Pomenirii Tuturor Sfinților**. Este o sărbătoare de o importanță capitală, care încununează ciclul pascal și arată scopul suprem al venirii Duhului Sfânt în lume: sfințirea oamenilor și adunarea lor în Împărăția lui Dumnezeu. ### Legătura Indisolubilă cu Rusaliile Plasarea Duminicii Tuturor Sfinților imediat după Cincizecime nu este întâmplătoare, ci are o profundă semnificație teologică: 1.  **Roadele Duhului Sfânt:** Dacă la Rusalii Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, dându-le putere și daruri, Duminica Tuturor Sfinților celebrează roadele acestei revărsări de har. Sfinții sunt acei oameni care, prin lucrarea Duhului Sfânt în ei și prin libera lor cooperare cu harul divin (sinergie), au atins măsura desăvârșirii și asemănării cu Dumnezeu. Ei sunt dovada vie că sfințenia este posibilă pentru fi...

a. Viața S fântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787, în București, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din Sfântul Botez a primit numele de Constantin. P ărinții săi se numeau Antonie și Floarea și erau foarte evlavioși. Cel mai mare dintre copiii lor a fost în tinerețe preot de mir; apoi, intrând în viața monahală, s-a călugărit cu numele de Acachie. De asemenea, și mama Sfântului Calinic, fericita Floarea, după ce și-a crescut copiii, s-a retras în Mânăstirea Pasărea, primind marele și îngerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia. T ânărul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educație religioasă aleasă, învățând carte în București, la școlile care funcționau în acea vreme pe lângă biserici. Î n anul 1807 a intrat în nevoința călugărească la Mânăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareț, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie, 1808, a fost tuns în schima monahală cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a fost hirot...