REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

În data de 27 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, una dintre marile personalități ale Ortodoxiei românești de la începutul veacului al XVIII-lea. Venit din îndepărtata Ivirie, ținutul Georgiei de astăzi, Sfântul Antim avea să-și lege pentru totdeauna numele de Biserica și cultura românească, devenind prin lucrarea sa un adevărat părinte al poporului pe care l-a păstorit. Viața sa a fost așezată sub semnul slujirii: prin tipar, prin cuvânt, prin zidirea de biserici, prin lucrarea pastorală și, în cele din urmă, prin jertfa mucenicească. Născut în jurul anului 1650, în Iviria, viitorul mitropolit a primit la botez numele de Andrei. Tinerețea sa a fost marcată de încercări, fiind luat rob de către turci și dus la Constantinopol. Eliberarea avea să deschidă însă o nouă etapă a vieții sale. În apropierea Patriarhiei Ecumenice și-a desăvârșit pregătirea, deprinzând mai multe îndeletniciri și arte care, mai t...

 

   Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zilele, mai ...

  1 Și a fost că pe când mulțimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El ședea lângă lacul Ghenizaret, 2 a văzut două luntri stând lângă țărm; iar pescarii, coborâți din ele, își spălau mrejele. 3 Și urcându-Se într'una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s'o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în luntre, din ea învăța mulțimile. 4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc și aruncați-vă mrejele să pescuiți“. 5 Și Simon I-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n'am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. 6 Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. 7 Și le-au făcut semn fârtaților lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Și ei au venit; și au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. 8 Și văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“. 9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu e...

  6 V'o spun însă: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. 7 Să dea fiecare așa cum socotește el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu voie bună. 8 Și Dumnezeu poate să prisosească tot darul la voi, pentru ca'ntotdeauna întru toate având toată îndestularea, spre tot lucrul bun să prisosiți 9 așa cum este scris: Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. 10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra c semănătorului sămânță și pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre. 11 Întru toate vă veți îmbogăți, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu -

  ​ „De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 10). ​Comportarea creștinului către greșelile aproapelui ​Vă laud, prietenii mei, că nu încuviințați ușurimea minții și lenevirea altora, și prihăniți aceste rele purtări, și mă minunez de această râvnă a voastră; însă doresc ca ea să fie amestecată și măsurată cu blândețe și cu iubirea aproapelui. ​O râvnă fără băgare de seamă și fără de blândețe nu este râvnă, ci urgie, și sfătuirea fără iubirea aproapelui este o nepriință și amărăciune. ​De aceea vă rog, să nu judecați cu asprime greșelile celor de aproape ai voștri! ​Precum cel ce fără compătimire se atinge de rănile fraților săi, și el de asemenea nu va afla iertare greșelilor sale la alții; tot așa pe de altă parte cel ce judecă cu milă greșelile aproapelui, când el însuși va cădea vreodată, va afla multe mâini, care iarăși îl vor ridica. ​Zic aceasta nu cu scopul, de a întări în lenevirea lor pe cei ușori de minte și nepăsători, mai vârtos voiesc eu a spori încă r...

  ​ (Păzirea dumnezeieștilor porunci este dătătoare și de bunătățile cele pământești) ​Frați creștini, ​În Sfânta Evanghelie de astăzi am văzut că două sunt poruncile lui Dumnezeu, pe care le-au ascultat Petru și ceilalți ucenici ai lui Iisus Hristos : „Aruncați mrejele voastre pentru pescuire “ (Luca 5, 4) este cea dintâi și „Nu te teme, de acum vei fi pescar de oameni !“ (Luca 5, 10) sau, după cum spun Evangheliștii Matei și Marcu: „Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni“ (Matei 4, 19, Marcu 1, 17) este cea dea doua poruncă. Supunându-se îndată ucenicii la porunca cea dintâi, au avut bun spor, prinzând mulțime mare de pește; supunându-se îndată și la cea de a doua poruncă, au ajuns împreună-șezători pe scaune cu Iisus Hristos, în Împărăția cerurilor. Aceasta ne arată din destul că cei care se supun dumnezeieștilor porunci moștenesc nu numai Împărăția veșnică, ci și în această viață vremelnică au bun spor. Sunt însă unii care socotesc că neamul omenesc, din c...

  ​Frați creștini, ​Mulți dintre voi, văzând peștii din apă fugind de cea mai mică lovitură dată apei, cred că peștii au un bun auz. Însă ei, fiind lipsiți de organele auzului, nu au simțul auzului, ci sunt cu desăvârșire surzi. De ce, dar, se mișcă ei și fug când apa este atinsă de ceva? Orice lovire nu este nimic altceva, decât numai mișcarea pe care o face obiectul care lovește, căci el mișcându-se și învârtindu-se, mișcă împreună cu sine și învârtește apa pe care o atinge. Peștii sunt lipsiți într-adevăr de auz, însă au simțul pipăitului foarte dezvoltat. De aceea, simțind mișcarea apei din lovire, îndată se mută în alt loc. Surzi erau și peștii lacului Genizaretului, ca toți ceilalți pești însă când a venit Iisus acolo și a zis ucenicilor Săi: „Aruncați mrejele voastre spre vânare“ (Luca 5, 4), atunci, deși erau surzi, au auzit glasul Domnului și s-au supus poruncii Lui atotstăpânitoare. De aceea nu au fugit, ci au venit; nu s-au răspândit, ei s-au adunat și au intrat în mre...