Pilda celor două comori: De la aurul lumii la aurul pustiei
Se spune că, în drumul ei spre pustiu, Maria nu a luat cu sine nimic din strălucirea și bogățiile pe care le cunoscuse în Alexandria. Când a fost întrebată, mai târziu, în duh, cum a putut schimba mătasea pe asprimea nisipului, ea ar fi înțeles că sufletul este ca un vas: dacă este plin cu apă tulbure, nu mai poate primi mirul de preț. Maria a golit vasul vieții sale de tot ce era trecător pentru ca Dumnezeu să îl umple cu lumina necreată, demonstrând că cea mai mare bogăție nu este cea pe care o aduni, ci cea pentru care ești gata să renunți la tot.