REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se povestește că, pe când se afla în Egipt, în cetatea Heliopolis, alături de prietenul său Apolofan, cerul s-a întunecat dintr-odată în amiaza mare, la ceasul în care Mântuitorul Hristos era răstignit pe Cruce la Ierusalim. Soarele și-a ascuns lumina, iar stelele au apărut pe cer, deși nu era vremea nopții. ​Dionisie, cunoscând rânduiala stelelor și legile firii, a rămas uimit de această întunecare neobișnuită, căci nu era o eclipsă firească. Înțelegând prin înțelepciunea sa că se petrece un lucru mai presus de fire, a strigat către prietenul său: „Fie Dumnezeu Pătimitorul suferă, fie lumea aceasta văzută se sfârșește!” ​Ani mai târziu, când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena și a vorbit în Areopag despre „Dumnezeul Cel Necunoscut” care a înviat din morți, Dionisie a înțeles de îndată legătura. A realizat că întunericul pe care îl văzuse în Egipt fusese semnul cosmic al jertfei Fiului lui Dumnezeu. Atunci a părăsit mândria filosofiei omenești, s-a botezat și și-a închina...

    Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc ca păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.  Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut ...

La începutul lunii octombrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Mucenic Teoctist, un mărturisitor al credinței creștine care și-a așezat întreaga viață sub semnul lui Hristos și care a primit, pentru această mărturisire, cununa muceniciei. Numele său, Teoctist, poartă în el un înțeles profund, putând fi înțeles ca „cel zidit de Dumnezeu”, iar viața unui mucenic dobândește tocmai prin jertfă adevărata sa măsură: omul care își pune existența în mâinile lui Dumnezeu nu mai privește viața pământească drept cea mai înaltă realitate, ci ca pe un drum către Împărăția lui Dumnezeu. Sfântul Teoctist a trăit într-o perioadă în care Biserica era încă așezată în mijlocul unei lumi în care mărturisirea credinței creștine putea atrage asupra celui care o făcea prigoană și moarte. Pentru creștini, mărturisirea lui Hristos nu era o simplă apartenență religioasă, ci asumarea unei vieți întregi. Credința se vedea în rugăciune, în lepădarea de idolatrie, în fidelitatea față de Evanghelie și, atunci c...

44 Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care a găsit-o un om și a tăinuit-o; și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Se mai aseamănă împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; 46 și aflând un mărgăritar de mare preț, s'a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 47 Se mai aseamănă împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești; 48 iar când s'a umplut, l-au tras pescarii la mal și au șezut și au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 49 Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți d 50 și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 51 Înțeles-ați toate acestea?“ Zis-au Lui: „Da, Doamne!“ 52 Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi...

Sfântul Dionisie Areopagitul s-a născut din părinți necredincioși, dar de neam bun, și a crescut în vestita cetate a Atenei, unde a primit educația și formarea potrivită unui om dintr-o familie de vază. Atena era în acea vreme unul dintre marile centre ale lumii vechi, loc în care cultura, filosofia și preocuparea pentru cele dumnezeiești ocupau un loc important în viața cetății. În acest mediu s-a format și Dionisie, având înaintea sa drumul unui om preocupat de cunoaștere și de înțelegerea tainelor existenței. Tinerețea lui Dionisie s-a desfășurat, așadar, într-un spațiu în care omul era îndemnat să cerceteze și să caute adevărul. Deși provenea dintr-o familie care nu primise credința creștină, această căutare avea să pregătească, în chip providențial, întâlnirea sa cu Evanghelia. Înainte de a-L cunoaște pe Hristos, Dionisie a trecut prin acea căutare omenească a adevărului care caracteriza lumea intelectuală a Atenei. Momentul hotărâtor al vieții sale a fost întâlnirea cu Sfântul...

  16 Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aștepta, duhul i s'a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli. 17 Ca urmare, se lua la'ntrebări cu Iudeii și cu cei credincioși în sinagogă, și zilnic în piață cu cei ce se întâmplau să fie de față. d 18 Iar unii dintre filosofii epicurei și stoici e se luau la vorbă cu el. Și unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?...“. Iar alții: „Se pare că e vestitor de zeități străine...“ - pentru că el Îl binevestea pe Iisus și Învierea f . 19 Și l-au luat cu ei și l-au dus în Areopag g , zicând: „Putem să cunoaștem ce este această nouă învățătură grăită de tine?; 20 că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să știm așadar ce-ar fi să fie acestea...“. 21 Fiindcă toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou. 22 Și Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbați atenieni, văd că'ntru toate sunteți foarte evlavioși; 23 căci s...

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... P rin ușile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfințite Dionisie, te-ai îmbogățit cu toată cunoștința celor negrăite și ai luminat pe cei ce ședeau mai înainte în întunericul necunoștinței. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea: B unătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind învățat de Dumnezeiescul Apostol Pavel văzătorul de cele cerești, ai ajuns îndată, Sfințite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc și grăitor de cele Dumnezeiești. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul har, luminează, fericite, sufletele celor ce te laudă, ca să înțeleagă învățăturile tale cele de Dumn...

  Glasul 4 B unătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

  ​Marele Dionisie Areopagitul, scriind o scrisoare către monahul Demofil, care a izgonit un preot din biserică pentru că îi învăța pe credincioși blândețea și bunătatea, îi aduce aminte de un lucru ca acesta: fiind eu în Crit, m-a primit în casa sa fericitul Carp, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, om cu multă bunătate, care, pentru multă luminare a minții sale, era foarte lesnicios spre dumnezeiasca vedenie și nu începea săvârșirea preacuratelor și de viață făcătoarelor Taine mai înainte de a nu vedea din cer arătându-se vreo dumnezeiască vedenie. Pe acest sfânt bărbat (precum singur mi-a istorisit) l-a necăjit unul dintre cei necredincioși, iar pricina necazului a fost aceasta: acel necredincios a întors de la biserică pe un om credincios și l-a dus la păgânătatea sa și pentru aceasta fericitul Carp s-a mâhnit foarte tare. El avea trebuință să fie răbdător cu cei căzuți din credință și să-i învețe neîncetat cu cuvinte folositoare, iar pe cei necredincioși să-i biruiască cu bunăt...

  ​Sfântul Dionisie s-a născut în Atena și făcea parte dintre bărbații de frunte ai Areopagului, adică din sfatul înțelepților cetății. Din copilărie, Dionisie deprinsese învățătura înțelepciunii grecești și, dorind să o știe mai desăvârșit, s-a dus și în părțile Egiptului. Întorcându-se la Atena, Sfântul s-a căsătorit și, fiind de bun neam, la 25 de ani ocârmuia cetatea și poporul, cu pricepere și cu cinste. Căci, cu toate că era cucerită de romani, Atena era socotită încă Tronul filosofiei, al vorbirii și al artelor frumoase. ​Când Sfântul Apostol Pavel a mers la Atena, pe la anul 51 de la Nașterea Domnului, propovăduind pe Hristos cel răstignit și înviat, înaintea celor mai mari, în mijlocul Areopagului, pe vremea împărăției lui Claudiu Cezarul (41-54), atunci Dionisie, ascultând cu luare aminte cuvintele lui Pavel le-a pus pe ele la inima sa. Și, fiindcă Pavel spunea că văzuse la Atena un altar închinat unui Dumnezeu necunoscut pe care el, Pavel îl vestește, Dionisie a începu...