REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că, în vremuri de demult, un tânăr ostaș a fost trimis în cea mai grea bătălie a vieții sale. În timp ce toți ceilalți își ascuțeau săbiile și își lustruiau scuturile de bronz, el stătea în genunchi, strângând în mână o mică cruce de lemn primită de la mama sa. ​Un comandant trufaș, trecând pe lângă el, a râs disprețuitor: — Cu ce te va ajuta acea bucată de lemn în fața oțelului dușman? Moartea nu se teme de rugăciuni! ​Tânărul a răspuns cu pace: — Comandante, sabia poate tăia trupul, dar nu poate cuceri frica. Scutul tău poate opri o săgeată, dar nu poate adăposti un suflet. Eu nu merg la luptă pentru a ucide, ci pentru a mărturisi că viața nu se termină sub tăișul spadei. ​În arșița luptei, când toți ostașii s-au risipit cuprinși de groază, tânărul a rămas neclintit, ca un stâlp de lumină. Se spune că în jurul lui nu era doar tăria brațului, ci o putere nevăzută care făcea ca armele să cadă la pământ. El nu a învins prin vărsare de sânge, ci prin neclintirea ini...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  Prorocia lui Isaia 37, 33-38; 38, 1-6 33 De aceea, așa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într'însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i și nici cu șanț o va împresura; 34 ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce și în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul. 35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s'o mântuiesc și de dragul lui David, robul Meu“ j . 36 Și a venit îngerul Domnului și a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; când s'au sculat dimineața, au găsit toate aceste trupuri moarte. 37 Iar Senaherib, regele Asirienilor, s'a întors și a plecat și a locuit în Ninive. 38 Și'n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon. 1 Și a fost în vremea aceea că Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar ...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... Î n chip cuviincios viețuind mai întâi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon, ai adunat mai apoi ceată de supuși lui Dumnezeu, plini de dreaptă credință și pururea următori ție. Și cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de la răsărit până la apus strălucind, ai împuținat înșelăciunea cu curgerea sângelui tău.

  Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Nicon și al celor 199 de ucenici ai lui, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit. Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin luptele cele pustnicești biruind pe răul cel meșteșugăreț, ai fost încununatcu podoabele cele mucenicești și acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cinstim pe tine, Sfinte Preacuvioase Nicon. Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ntărindu-te cu puterea Celui Ce a...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  N icon mucenicul episcop în temniță zace, N eîncetat rugându-se lui Dumnezeu. E l nu se roagă pentru viața lui, N ici răzbunare asupra lui Quintian să dobândească, C i se roagă lui Dumnezeu C a să-i dea putere în îndurarea chinurilor. A le lui Nicon suspine D umnezeu le aude. Ș i la timp de rugăciune în duh vede C um la el Fecioara vine în lumină, O lumină mai minunată și mai strălucitoare D ecât a soarelui. E a este mai albă și mai blândă D ecât o mielușea, Ș i doi arhangheli de-a dreapta și de-a stânga ei sunt. F ețele lor radiază bucurie, Ș i înălțimea lor este până la cer. E i unul către altul apele unui râu arată, zicând: I ată valurile frumosului Psimif! A poi un arhanghel Fecioarei îi spune: T rimiși am fost pe Quintian să-l ucidem Î n apele furiosului râu Psimif. D ar iată, râul este aici, P e când pe Quintian nu-l vedem nicăieri. F ecioara grăi, ca și picurii de miere cuvintele ei curgând: E l la râu curând va sosi; P rin văluri va încerca să...

  În cetatea Neapole din regiunea Campania, trăia odinioară Nicon, un ofițer roman de o rară frumusețe și un curaj legendar în bătălii. Deși crescut în tradiția păgână a tatălui său, Nicon purta în suflet semințele credinței sădite de mama sa, o creștină evlavioasă. Ea îl învățase un secret care avea să-i schimbe destinul: „Fiul meu, în clipe de mare primejdie, însemnează-te cu semnul Crucii și vei scăpa nevătămat.” Minunea de pe câmpul de luptă Momentul adevărului a venit în timpul unui război crunt. Încercuit de dușmani și văzându-și camarazii căzând unul câte unul, Nicon și-a amintit sfatul mamei. Ridicând ochii spre cer, a strigat: „Hristoase, Dumnezeule, arată-mi puterea Crucii Tale și voi deveni robul Tău!” Înarmat cu acest semn sfânt, a căpătat o forță suprapământeană, înfrângând singur o întreagă ceată de potrivnici. Uimit de victorie, a proclamat în fața tuturor: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” Călătoria spirituală și convertirea ostașilor După ce și-a luat rămas-bun de...

  ​Sfântul Nicon s-a născut la Napoli, într-o familie mixtă, având un tată păgân și o mamă creștină. Deși mama sa l-a învățat în taină tainele credinței, Nicon a urmat cariera militară, devenind un respectat ofițer roman, fără a fi primit însă Sfântul Botez. ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei campanii militare dificile. Aflat într-o situație fără ieșire, cu trupele complet încercuite, Nicon și-a amintit sfatul mamei sale: să cheme numele lui Hristos la greu. Însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a simțit o putere neobișnuită care i-a permis să-și înfrângă inamicii și să scape cu viață. Această minune l-a determinat să exclame cu uimire: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” ​Calea spre desăvârșire și mucenicie ​După victorie, Nicon a plecat în Asia, la Cizic, unde a fost botezat de arhiereul Teodosie. S-a retras într-o mănăstire, dedicându-se ascezei. Ulterior, prin descoperire divină, a fost rânduit succesor al episcopului Teodosie, fiind sfințit diacon, preot și, î...

 

  ​Se povestește că un tânăr ucenic a mers la un bătrân sihastru, plângându-se că, deși postește și se roagă, simte că nu înaintează deloc spre cer, ba chiar că ispitele par mai grele ca înainte. ​Bătrânul i-a cerut să privească spre un munte înalt ce se zărea în zare și i-a spus: „Fiule, mântuirea este ca urcușul pe această stâncă. Sfântul Ioan Scărarul ne învață că fiecare treaptă este o virtute, dar mulți cad pentru că poartă cu ei două traiste invizibile.” ​„Ce fel de traiste, părinte?” a întrebat ucenicul. ​„Prima traistă este cea a faptelor tale bune , pe care o porți în față, să o vadă toți și să te mândrești cu ea. A doua este cea a păcatelor tale , pe care o porți în spate, ascunsă de ochii tăi, dar grea ca plumbul. Ca să urci Scara, trebuie să schimbi locul traistelor: pune-ți păcatele în față, să le vezi mereu și să plângi pentru ele, iar faptele bune aruncă-le în spate și uită-le, ca să nu te fure mândria. Doar cel care urcă 'ușor', adică smerit, va vedea lumina...

    De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui...

  17 Și I-a răspuns unul din mulțime: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. 18 Și oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n'au fost în stare“. 19 Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceți-l la Mine!“ 20 Și l-au adus la El. Și, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; și căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Și l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. 22 Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poți ceva, ajută-ne, fie-Ți milă de noi!“ 23 Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede“. 24 Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinței mele!“ 25 Iar Iisus, văzând că năvălește mulțimea, a certat duhul c...

  13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S'a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți. 15 Și'n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul 18 pentru ca, prin două lucruri de neschimbat i , în care e cu neputință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde'n mână j nădejdea ce ne stă înainte, 19 pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde'n adâncul catapetesmei k , 20 acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după ...

  ​„Iară fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pe draci” (Mt. 9, 34; Lc. 11, 15) ​Despre post și despre patima defăimării ​Precum după sfârșitul iernii, când începe vara, corăbierul își scoate vasul în larg, ostașul își curăță armele, iar lucrătorul pământului își ascute secera, tot așa și noi, odată cu sosirea postului – această „vară a sufletului” – trebuie să ne pregătim pentru lupta cea duhovnicească. Creștinul este, deopotrivă, lucrător, ostaș și călător spre cer. ​ Lupta cu sine și cu lumea Pentru a birui, trebuie să fii în același timp „dezbrăcat” și „înarmat”. Dezbracă-te de grijile lumești și de treburile vremelnice pentru a fi ușor ca un luptător în arenă, dar îmbracă-te cu armele Duhului pentru a fi protejat de săgețile vrăjmașului. Dacă secera sufletului tău s-a tocit prin necumpătare, postul este cel care o va ascuți din nou. ​ Postul adevărat: Dincolo de farfurie Postul nu este doar o simplă restricție alimentară. Dacă ar fi așa, fariseul din Evanghelie ar...

  F rați creștini, D uhul cel mut și surd, adică diavolul, nu ar avea dreptul să chinuiască făptura lui Dumnezeu, dacă nu i-ar da Dumnezeu voie, căci știm că nici pe Iov n-a îndrăznit să-l ispitească fără învoirea lui Dumnezeu. De aceea Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, știa și ziua și ceasul de când duhul necurat chinuia pe tânărul din Evanghelia de astăzi. Pentru ce, dar, a mai întrebat Iisus pe tatăl celui îndrăcit despre vremea când i-a venit lui boala aceasta? Oare, îi este lui Dumnezeu mai greu să vindece bolile cele de mulți ani, și mai puțin greu, să le vindece pe cele de mai puțini ani? Sau, oare, îi este Lui mai greu să mute pe diavolul din locul în care a locuit multă vreme și mai ușor să-l gonească din locul în care a stat mai puțină vreme? La Dumnezeu deopotrivă toate sunt cu putință, pentru că puterea Lui este nemăsurată și nemărginită. Dumnezeu a supus omului multe și nenumărate lucruri, dar vremea a lăsat-o sub stăpânirea Sa, după cum spun Faptele Apostolilor,...

  ​Frați creștini, ​Credincioșii care citesc sau ascultă dumnezeieștile Scripturi știu că diavolul, dintru început, a invidiat pe om, văzând așezarea fericită și slăvită din rai în care îl pusese Dumnezeu. De atunci, el n-a încetat niciodată vicleniile sale, ci cu toată puterea se străduiește să înșele și să vatăme făptura umană, așa cum s-a arătat în Sfânta Evanghelie de astăzi. ​Această Evanghelie ne descoperă însă și cele trei arme nebiruite: credința, postul și rugăciunea , prin care se poate goni și nimici toată puterea potrivnicului. ​Vindecarea fiului lunatic ​„În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut...” (Marcu 9, 17-18). ​Sfinții Evangheliști nu ne oferă detalii despre neamul sau starea socială a acestui tată, ci se concentrează pe suferința sa: era singurul său copil. Deși contemporanii numeau această boală „lunație” (deoarece crizele se acutizau la lună plină), ...

  ​ Duminica a patra din Postul Mare nu este doar o oprire cronologică în drumul spre Înviere, ci o chemare la evaluarea „arhitecturii” noastre interioare. Biserica ni-l propune astăzi ca model pe Sfântul Ioan Scărarul, egumenul Muntelui Sinai, a cărui viață și operă rămân repere absolute ale ascezei creștine. ​1. Simbolismul Scării: Între pământ și cer ​Lucrarea fundamentală a Sfântului Ioan, cunoscută sub numele de „Scara” (în grecește Klimax ), este un ghid sistematic compus din 30 de trepte , corespunzând anilor vieții pământești a Mântuitorului. Ea nu este o simplă listă de reguli, ci o hartă a dinamicii duhovnicești: de la lepădarea de lume (treapta 1) până la vârful piramidei virtuților — credința, nădejdea și dragostea (treapta 30). ​Sfântul Ioan ne învață că mântuirea este un proces sinergic. Nu putem sări trepte; nu putem vorbi de iubire fără a trece prin curățirea de mânie sau prin exercițiul smereniei. ​2. Lupta cu „osteneala” și „lostrița” patimilor ​În limbaj...

 

 

  RUGĂCIUNEA DE SÂMBĂTĂ  https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu...