REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    În a doua zi după marele praznic al ocrotitorului Bucureștilor, pe când toamna își așterne liniștea aurie peste pământ, un tânăr căutat de griji a mers la un bătrân îmbunătățit din mănăstire. Îngrijorat de roadele puține ale ostenelilor sale duhovnicești și de multele vorbe și neîmpliniri din jur, l-a întrebat pe avvă: – Părinte, de ce ostenelile mele se risipesc atât de repede și pacea nu se statornicește în sufletul meu? Mă ostenesc, vorbesc, sfătuiesc, dar simt că totul rămâne pustiu. Bătrânul a zâmbit cu blândețe, l-a luat de mână și l-a dus în grădina mănăstirii, unde pământul era acoperit de frunze căzute. A arătat spre un pom uscat la suprafață, dar cu rădăcinile adânc înfipte în pământ, și i-a zis: – Vezi pomul acesta? Într-o iarnă geroasă, un om a aruncat semințe alese la suprafața zăpezii, lăudându-se înaintea tuturor cu bogăția lor. Vântul le-a spulberat, iar gerul le-a mistuit. Altele, însă, au căzut în crăpăturile tăcute ale pământului, ascunse de ochii lumii,...

     Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl...

18 Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?“ 19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi“. 20 Și El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. 21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie“.  

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Iar pe voi, cei ce erați morți în greșalele voastre și în netăierea'mprejur a trupului vostru, v'a făcut vii împreună cu El, iertându-vă toate greșalele, 14 ștergând zapisul ce era asupra noastră, potrivnic nouă prin opreliștile lui e , pe care ni l-a luat din cale pironindu-l pe cruce; 15 prin ea biruit-a El Începătoriile și Stăpâniile, dezbrăcându-le și dându-le'n priveliște f . 16 Așadar, nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau sâmbete; 17 ele sunt o umbră a celor viitoare, dar trupul g e al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă lipsească de răsplată prin „smerenie-de-bunăvoie“ h sau prin „slujire-de-îngeri“ i , vârându-se el în cele ce n'a văzut și'n zadar semețindu-se cu mi...

  G lasul al 8-lea P e apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Țării Românești și a împlinit cele duhovnicești ale păstoriților săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  G lasul 1 V rednic următor al ierarhilor dobrogeni și întâiule între mitropoliții Țării Românești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților și rugător pentru sufletele noastre.

  ​Ultimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor” și era sfetnic apropiat al marelui domn. ​Astfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei”, dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. ​Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a av...

  ​Ultimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor" și era sfetnic apropiat al marelui domn. ​Astfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. ​Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachin...

  Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă… P e Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deșartă și răbdând multe necazuri și întristări, nevoințe pustnicești a luat asupra sa; căreia să-i cântăm: Bucură-te, Maică prealăudată!

  S fântă Cuvioasă Maică Teofana, mlădiță din neamul domnesc al Basarabilor, primește cu bunăvoință laudele pe care ți le aducem, cinstind, după cuviință, viața virtuoasă, răbdarea necazurilor și nevoințele călugărești, prin care te-ai făcut lăcaș vrednic al strălucirii harului dumnezeiesc și ai dobândit în ceruri răsplătiri netrecătoare de la Mântuitorul Hristos, Căruia te rogi stăruitor pentru noi. Ceea ce ai fost fiică ascultătoare a celui dintâi domnitor al Țării Românești, ocrotește țara aceasta, în care te-ai născut, și luminează poporul român și pe conducătorii săi, spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Ceea ce ai fost soție devotată, ajută familiile creștine și le dăruiește unire, pace și înțelegere. Ceea ce ai fost mamă devotată, păzește pe copii de orice suferință și dă-le să iubească învățătura, bunătatea și înțelepciunea. Ceea ce ai răbdat multe suferințe și necazuri, dăruiește mângâiere duhovnicească tuturor celor încercați de felurite întristări ale vieții și le insufl...

  Troparul Sfintei Cuvioase Teofana Basarab P e fiica aleasă a Țării Românești, care, prin viața sa sfântă, a strălucit minunat, ca o vrednică povățuitoare a Bulgariei, iar, primind chipul îngeresc, îndelung s-a nevoit în privegheri și postire, pe Cuvioasa Teofana, cu vrednicie acum toți să o cinstim. Canonul G lasul al 4-lea Cântarea 1 I rmos: Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul și cuvânt voi grăi Împărătesei Maici și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei, bucurându-mă. S tih: Sfântă Cuvioasă Teofana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! C uvinte al Tatălui, Doamne al domnilor, Unule prin Care puternicii împărățesc pe pământ, dă-mi cuvintele și puterea Duhului, ca să laud pe Cuvioasa Teofana. S tih: Sfântă Cuvioasă Teofana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Î n tine revărsându-se îmbelșugat harul Duhului și arătându-te vas al alegerii pregătit spre slavă, Dumnezeu Însuși a lucrat în tine și voirea și săvârșirea, după cum zice Apostolul Pavel...