REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că...

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 3 de vreme ce voi căutați o dovadă că'ntru mine grăiește Hristos, Cel ce nu este slab față de voi, ci puternic întru voi. 4 Că deși a fost răstignit în virtutea slăbiciunii, El, dimpotrivă, este viu în virtutea puterii lui Dumnezeu. Că și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu față de voi. 5 Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință, puneți-vă la'ncercare; sau cumva voi nu recunoașteți că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteți ne'ncercați a . 6 Nădăjduiesc însă că veți cunoaște că noi nu suntem ne'ncercați. 7 Și ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să nu săvârșiți nimic rău; nu ca să ne arătăm noi încercați, ci pentru ca voi să faceți binele, iar noi să fim ca niște ne'ncer...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C u toiagul care ți s-a dat de la Dumnezeu, sfinte, păstorește poporul tău la pășune aducătoare de viață. Iar fiarele cele nevăzute și sălbatice sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toți, cei ce suntem în primejdii, te avem pe tine, Sfinte Mamant, părtinitor fierbinte.

  Troparul Sfântului Mucenic Mamant, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon, cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind apa și despărțind marea; iar cel ce fugea pedestru l-a mântuit pe Israel, cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Sfinte Mucenice Mamant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A vând acum sălășluirea ta în ceruri, ca unul ce te-ai arătat preaales mucenic și fiind plin de strălucirea cea cu Trei Lumini, prealăudate, învrednicește de Dumnezeiască Lumină pe cei ce cinstesc pe pământ, cinstita și purtătoarea de lumină ziua săvârșirii tale. Cuvântul cel ce a știut mai înainte bunul n...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Mucenicul lui Hristos, Mamant, avea patrie Paflagonia și părinți însemnați. Tatăl lui se chema Teodot, iar mama lui Rufina, amândoi din neam mare de patricieni, cinstiți și bogați și străluciți prin dreapta credință. Ei, nesuferind mai mult să ascundă credința lor în Hristos și osârdnica dragoste înăuntrul lor, au arătat-o înaintea tuturor, mărturisind dreapta lor credință și spre dânsa aducând pe mulți. Pentru aceasta au fost clevetiți la Alexandru dregătorul căruia i se poruncise de către împărat să înmulțească cu toată sârguința cinstea zeilor lor, iar pe creștinii ce se aflau și nu se supuneau poruncii lor, să-i muncească și să-i dea la moarte. ​Deci Alexandru, aducând înaintea judecății sale pe Teodot, îl silea să jertfească idolilor, dar el nici nu voia să audă cele ce grăia Alexandru. Iar acela, deși era gata să muncească pe cel ce nu se supunea, a fost oprit însă de neamul cel mare al lui Teodot. Căci nu se cădea lui ca pe fiii din neam patrician să-i necinstească și să-...

  ​Pe vremea lui Auirelian împăratul (270-275) creștinii erau siliți să jertfească idolilor. Și era în cetatea Gangra un bărbat, om ales din sfatul cetății, anume Teodot și avea soție pe Rufina. Și de vreme ce nu au jertfit idolilor, au fost trimiși în Cezareea Capadochiei, la dregătorul Faustus. Și au fost aruncați de acesta în temniță. Și Rufina era însărcinată. Deci, știindu-și neputința trupului său și cruzimea chinurilor, Teodot se rugă cu osârdie Domnului că mai bine să moară înainte de chinuri, decât să se lepede cumva de credința din pricina lor. Și a fost auzit de Dumnezeu și a murit, iar Rufina, urmând pe soțul ei, după ce a născut pruncul, a murit și ea. Și înștiințându-se de aceasta o femeie, de bun neam, Amia, din cetate, mergând la temniță, a îngropat trupurile Sfinților, iar pe prunc l-a luat ca fiu al ei că îi era și drag, măcar că cinci ani n-a vorbit. Iar după aceea, multă vreme zicea numai mama în limba siriană; de aceea s-a și numit Mamant. ​Deci, ajungând el în...

  S fântul Mamant în temniță s-a născut, Î nrudindu-se cu Hristos din întâia lui zi. A i lui tată și maică, lui Hristos mucenici, Î ntru al temniței întuneric se aflau C ând s-a născut copilul. T ânărul Mamant singur cincisprezece ani orfan a trăit Î ntru această temniță care este lumea. M ângâierea lui și lumina lui S trălucit-au pe a lui față doar din Fața lui Dumnezeu: F ața lui Hristos fostui-a lui lumină, M ângâiere, împlinire și îndestulare. M amant sfântul tânăr pe Domnul Hristos L-a slăvit, E l L-a slăvit cu fapta și cu cuvântul, C u rugăciunile duhului și cu-a trupului curăție. A Domnului iubire mai scumpă i-a fost D ecât rătăcita lume, ce omului îi e chin și minciună. E l pe Dumnezeu L-a slăvit și pe al Lui Fiu Preacurat Ș i prieten s-a făcut a toată Zidirea, A l sălbaticei pustietăți, al pădurii și fiarelor, A l caprelor sălbatice și-al leilor fioroși. D omnul Dumnezeu pe Sfântul Mamant, al Lui prieten, A tunci l-a dăruit cu harul cel minunat A l...

  ​Acesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. ​Dar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. ​Eparhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. ​Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. ​Cum era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. În tim...

  ​Sfântul Mare Mucenic Mamant s-a născut în Paflagonia, Asia Mică, în secolul al III-lea, din părinți evlavioși și de neam ilustru, creștinii Teodot și Rufina. Părinții sfântului au fost arestați de păgâni pentru mărturisirea deschisă a credinței lor și închiși în temniță în Cezareea Capadociei. ​Cunoscându-și propria slăbiciune trupească, Teodot s-a rugat ca Domnul să-l ia înainte de a fi supus chinurilor. Domnul i-a auzit rugăciunea și el a murit în închisoare. Sfânta Rufina a murit și ea după el, după ce a născut prematur un fiu. Ea l-a încredințat lui Dumnezeu, rugându-L să fie Ocrotitorul și Apărătorul pruncului orfan. Dumnezeu a ascultat rugăciunea pe moarte a Sfintei Rufina: o bogată văduvă creștină pe nume Amia a îngropat cu evlavie trupurile Sfinților Teodot și Rufina, și l-a luat pe copil în casa ei, crescându-l ca pe propriul fiu. ​Sfântul Mamant a crescut în credința creștină. Mama sa adoptivă s-a îngrijit de dezvoltarea abilităților lui naturale și l-a trimis de timpu...

  ​Viața Bisericii Ortodoxe ne pune înainte nenumărate exemple despre cum Atotputernicul Dumnezeu își descoperă puterea Lui adesea prin lucrurile neînsuflețite și aparent mici, mai ales prin acele lucruri care sunt semne ale întrupării, vieții și Patimilor Stăpânului Iisus Hristos. ​Aceste lucruri socotite de mulți "mici", sunt crucile, icoanele Maicii Domnului și ale Sfinților, apa sfințită, uleiul sfințit, sfântul mir, anafura și toate celelalte. ​Iată unul dintre aceste exemple: în anul 1748 a avut loc o minune care s-a făcut prin Icoana Maicii Domnului, în casa unui boier pe nume Khitrov, în apropiere de orașul rusesc Kaluga. ​Două dintre slugile boierului care într-o zi au avut ascultarea de a face rânduiala amănunțită în podul conacului, au dat la un moment dat, în lucrul lor, de o țesătură înfășurată pe care desfăcând-o, au aflat pictat pe ea cu o mare măiestrie și frumusețe, chipul unei femei. Chipul strălucea în jur sfințenie și evlavie. ​Una dintre slugi era smerită...

 

  ​Anul bisericesc ortodox constituie o călătorie duhovnicească prin istoria mântuirii neamului omenesc. Depășind o simplă succesiune cronologică a zilelor, timpul liturgic devine un prezent continuu în care credincioșii retrăiesc tainele fundamentale ale credinței. ​Indicțiionul și începutul anului bisericesc ​Indicțiionul, sau noul an bisericesc, debutează la 1 septembrie, reprezentând înnoirea timpului și mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului. Potrivit Erei Bizantine, noul an marchează intrarea în anul 7535 de la Facerea Lumii (AM). La fel ca anul civil, anul liturgic se desfășoară pe parcursul a 365 de zile (sau 366 în anii bisecți). Structura sa este ancorată în tradiția ebraică: ziua liturgică nu începe la miezul nopții, ci la apusul soarelui, odată cu slujba Vecerniei. În tradiția populară românească, zilele de la începutul toamnei sunt puse într-o simetrie spirituală cu cele de la începutul lunii martie (Zilele Babelor). ​Ocrotirea Maicii Domnului și lucra...