REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Trăia odinioară la o mănăstire din munți un bătrân monah numit Avva Simeon. El primise ascultarea de a îngriji candelele din biserică și de a le ține pururea aprinse. Într-o zi, un alt frate din mănăstire l-a văzut strecurând untdelemnul cu nespusă grijă și ștergând fiecare sticlă de candelă cu multă dragoste, plângând în tăcere. ​Fratele l-a întrebat: — Avva, de ce te ostenești atât pentru niște simple candele? Nu este de ajuns să pui untdelemn și să le aprinzi fitilul? ​Bătrânul s-a oprit, l-a privit cu blândețe și i-a răspuns: — Frate, candela aceasta nu este doar o bucată de sticlă cu o flacără. Ea este chipul sufletului nostru înaintea lui Dumnezeu. Dacă untdelemnul este plin de impurități, flacăra scoate fum înecăcios și se stinge repede. La fel este și sufletul nostru: dacă este plin de răutate, cârtire și mândrie, rugăciunea noastră devine un fum gros care nu se înalță la cer. Dar când curățim untdelemnul prin fapte bune, prin smerenie și iertare, flacăra rugăciunii...

    Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se în...

  O , preaminunate Părinte Ioane, mare făcătorule de minuni de la Rila, primește această rugăciune a noastră și nu-ți întoarce fața ta de la noi, cei care alergăm la a ta mijlocire, așa cum nu ți-ai întors fața de la cei care veneau la tine, cu necazurile lor, în zilele viețuirii tale pe pământ, știind mulțimea de semne ale milostivirii tale pe care ai arătat-o credincioșilor ortodocși, chiar și după a ta adormire. Auzi-ne acum și pe noi, cei cuprinși de mari necazuri și încercări, acum, când diavolul prin cursele sale viclene caută să războiască Sfânta Biserică a lui Hristos, singurul liman de nădejde, de adevărată mântuire și de agonisire a bunurilor vieții veșnice. Roagă-te Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască iertare de păcate, însă mai ales iertare pentru păcatul neascultării de maica noastră – Biserica. Dăruiește-ne zdrobirea inimii, ca să pășim cu umilință către Sfânta Taină a Pocăinței și să nu ne fie spre osândă împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, ci spre să...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 1 V iața ta s-a arătat temei al pocăinței și chip al blândeții, pildă de trezvie și de nepătimire asemenea cu'a îngerilor. Roagă'L pe Hristos Dumnezeul nostru, Părinte Ioan pentru sufletele noastre.

  ​Acest mare ascet și sfânt al Bisericii ortodoxe s-a născut lângă Sofia, în Bulgaria, în orașul Skrino, în timpul domniei țarului Boris. ​El s-a născut din părinți săraci dar foarte credincioși și plini de toată cuviința. După moartea părinților lui, Ioan s-a tuns monah și s-a retras în sihăstria unui munte, unde sălășluindu-se într-o peșteră a dus o viață de mari nevoințe. ​Acolo el a îndurat atacurile cumplite ale dracilor, atât ale celor nevăzuți, cât și ale slugilor lor văzute: oameni străini și ticăloși, tâlhari și propriile lui rudenii. ​La urmă el s-a strămutat în Muntele Rila și s-a sălășluit în scorbura unui copac. El s-a hrănit numai cu ierburi și cu păstăi de fasole care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au început să crească în apropiere de scorbura lui. ​Iarăși prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, timp de mulți ani Sfântul Ioan de la Rila nu a văzut nici o față de om; aceasta până când a fost descoperit de niște păstori care își căutau oile pierdute. Așa...

  ​Sfântul Ioan de la Rila, marele nevoitor duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Bulgare și Ocrotitorul Ceresc al națiunii bulgare, s-a născut în anul 876 în satul Skrino din ținutul Sredets [acum Sofia]. ​După ce a rămas orfan, băiatul a devenit cioban de vaci pentru a evita oamenii. Odată, bogătașul l-a bătut pentru că pierduse o vacă cu vițelul ei. Băiatul a plâns mult și s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute. Când a găsit vaca cu vițelul, apa în acel timp curgea mare și puternică în râul Struma. Tânărul cioban s-a rugat, și-a așezat propria cămașă zdrenețuită pe apă, a făcut semnul Crucii deasupra ei, a luat vițelul în brațe și a mers cu el, ca pe uscat, la celălalt mal al râului unde era vaca. ​Bogătașul, ascuns în pădure, s-a înfricoșat văzând această minune. L-a răsplătit generos pe tânăr, apoi l-a trimis din casa lui. Dăruindu-și lucrurile, băiatul și-a părăsit satul. Unde și când sfântul a primit tunderea monahală nu se știe. ​La început, el a trăit o viață ascetică pe vârful ...

  ​Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare: ​Într-o zi, un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheron Iosif a văzut deodată că fața Maicii Domnului strălucește. În același moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce și-a revenit, a mărturisit cu lacrimi părinților că era necredincios, disprețuind poruncile lui Dumnezeu și se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenția miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-și schimbe viața și să devină un bun credincios. ​Această icoană are de la Dumnezeu și harul deosebit de a vindeca înfricoșătoarea boală a cancerului. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de canceroși vindecați recent, după citirea acatistului sau a paraclisului Maicii Domnului „Pantanassa”. ​De asemenea, multe minuni au avut loc în ultimii ani în Rusia, după ce au fost duse – la cererea Patriarhului Moscovei – trei copii ale icoanei „Pantanassa”: una...

 

  ​Mergând de la o mănăstire la alta în tăcere și rugăciune neîncetată, Sfântul Gheorghe Lazăr – Pelerinul – a văzut într-o zi pe drum o piatră mare și colțuroasă de care mulți trecători se loveau. Cei mai mulți o ocoleau cârtind împotriva primarului sau a celor ce lăsaseră piatra acolo. Alții se împiedicau, cădeau și blestemau drumul și ziua în care plecaseră la cale. ​Văzând aceasta, Moșu Gheorghe s-a oprit, și-a plecat genunchii și, fără să spună niciun cuvânt de judecată împotriva nimănui, s-a apucat să urnească piatra grea din cale. Cu palmele bătătorite de metanii și de muncă, a împins piatra până când a dat-o la marginea drumului, lăsând calea curată și lină pentru toți cei ce aveau să treacă mai departe. ​Un tânăr care îl privea de departe l-a întrebat: — Moșule, de ce te-ai ostenit atât pentru un drum pe care s-ar putea să nu mai treci niciodată, în loc să-i lași pe cei ce au pus piatra sau pe cei plătiți să o strângă? ​Sfântul i-a răspuns cu blândețe, privind spre ce...

                  Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pent...

  T emeliile sfinte, întărite de Duhul Sfânt al Mănăstirii Văratec, în cântări să le lăudăm, lăcașul liniștirii cel curat, Nazaria, ca stareța dintâi, și smerita Olimpiada, cea de Hristos la tronul Său înălțată, și cum mult iubitoarea de săraci, Safta, limanul bolnavilor, care preaminunat a împodobit lăcașul Domnului.

  ​Viața schimonahiei Nazaria a fost din început înconjurată de necazuri și ispite. Era de loc din Brașov. Mai întâi a fost căsătorită și a născut doi copii. Apoi, murindu-i soțul, a rămas din tinerețe văduvă. Nu după mulți ani, cu voia lui Dumnezeu, i-au murit și copiii. Rămânând singură și dorind să slujească lui Hristos, a intrat în nevoința vieții călugărești. Mai întâi a petrecut în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost făcută rasoforă cu numele de Natalia. Apoi se mută la Schitul Bonțești. Aici primi marele și îngerescul chip sub numele de Nazaria. ​Dorind o nevoință duhovnicească mai înaltă, schimonahia Nazaria a venit în ținutul Neamț, la Schitul Pârâul Carpenului–Pipirig. Aici a cunoscut pe marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a strămutat obștea de aici la Schitul Durău, sub Muntele Ceahlău, unde luă ființă o renumită sihăstrie de călugărițe. La Durău s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani de zile, în tăcere, în post, în rugăciune și ascultare, devenind egumenă a ace...