REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  11 Și a fost că după aceea S'a dus într'o cetate numită Nain; și împreună cu El mergeau ucenicii Săi și mulțime multă. 12 Iar când S'a apropiat de porțile cetății, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; și ea era văduvă; și mulțime mare din cetate era cu ea. 13 Și văzând-o Domnul, I s'a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“ 14 Și, apropiindu-Se, S'a atins de pat, iar cei care-l duceau s'au oprit. Și i-a zis: „Tinere, ție-ți spun: Scoală-te!“ 15 Și s'a ridicat mortul și a început să vorbească; și i l-a dat mamei sale. 16 Și frică i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S'a ridicat între noi și Dumnezeu Și-a cercetat poporul“.

11 Căci vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12 pentru că nici eu g nu de la om am primit-o sau am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. 13 Căci ați auzit de purtarea mea de altădată întru iudaism, că peste măsură prigoneam Biserica lui Dumnezeu și o pustiam, 14 și spoream în iudaism mai mult decât mulți din cei ce erau de vârsta mea în neamul meu, ca nimeni altul fiind eu râvnitor al predaniilor mele părintești. 15 Dar când a binevoit Dumnezeu, Cel ce m'a ales h încă din pântecele maicii mele și prin harul Său m'a chemat 16 ca'ntru mine să-L descopere pe Fiul Său, pentru ca eu să-L binevestesc la neamuri, deîndată, fără să fi primit sfat de la trup și de la sânge, 17 și fără să mă fi suit la Ierusalim la apostolii cei dinainte de mine, m'am dus în Arabia și m'am întors iarăși la Damasc. 18 Apoi, după trei ani, m'am suit la Ierusalim ca să-l văd i pe Chefa j și am rămas la el cincisprezece zile. 19 ...

​„Puțin și nu mă veți vedea, și iarăși puțin și mă veți vedea. Că eu merg la Tatăl meu” (Ioan 16, 16). ​Creștinul nu este fără mângâiere la moartea celor de aproape ai săi ​Fiți cu luare aminte, fraților, pentru ca vorba mea cea potrivită cu acest timp și, de folos, să nu treacă fără urme! Când cineva suferă de o boală mai grea, atunci mai mult are trebuință de doctorie, și când ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi. ​Iar dacă cineva în acest moment este sănătos, totuși să voiască a asculta, căci este de folos pentru viitor a cunoaște doctoria cea vindecătoare. Dimpotrivă acela, al cărui ochi sufletesc este bolnav și suferă durere prin jălania (despre moartea unui prieten ș.a.), acela, zic, trebuie să fie cu atâta mai luător aminte, a deschide ochiul său la unsoarea cea vindecătoare a cuvântului celui Dumnezeiesc. ​Cine nu face aceasta, durerile lui pururea se vor mări, și la el se împlinește cuvântul Sfintei Scripturi: „că întristarea lumii moarte lucreaz...

   (Despre mângâierea celor întristați de moartea rudeniilor și prietenilor) ​Frați creștini, ​Cuvintele grăite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos către mama tânărului mort din Nain deschid o cale de mângâiere tuturor celor ce plâng moartea rudeniilor și prietenilor lor. Evanghelistul ne spune că, văzând Domnul pe mama mortului, i s-a făcut milă de dânsa și i-a zis: „Nu mai plânge!“ (Luca 7, 13) Dar poate, oare, o mamă, care este și văduvă, să-și oprească lacrimile, văzând mort pe singurul și preaiubitul său fiu, care-i era temelia casei sale, sprijinul ei la bătrânețe, bucuria inimii și lumina ochilor ei? Într-adevăr, este mare dragostea prietenului față de prieten, a fratelui față de frate, a tatălui față de fiu și a bărbatului față de femeia sa; dar dragostea femeii văduve față de singurul său fiu întrece orice dragoste lumească. De aceea și Domnul, nimic grăind despre învierea fiului ei, i-a zis numai cuvintele: „Nu mai plânge!“ ​De ce a zis Domnul către mamă numai c...

  ​Frați creștini, ​Istoricii povestesc despre Sfântul și de Dumnezeu grăitorul Evanghelist Luca, cum că a fost medic și că a fost zugrav. Noi însă vedem că a fost în același timp și un foarte bun și înțelept scriitor, căci a scris cu atâta bună rânduială istorisirile sale și a arătat atât de lămurit toate întâmplările, în Evanghelia Sa, încât ni se pare nu că citim o carte, ci că vedem o icoană în care sunt zugrăvite toate lucrurile pe care ni le istorisește. Acest lucru se întâmplă și cu istorioara pe care ați auzit-o astăzi, în legătură cu văduva din Nain. Suferința cea mare a văduvei, milostivirea cea nemăsurată a Domnului nostru Iisus Hristos, cum și minunea cea preaslăvită a Dumnezeirii Lui, sunt zugrăvite de sfântul evanghelist în culori atât de vii, încât numai auzind-o, ochii noștri se umplu de lacrimi și sufletul de umilință. De aceea nădăjduim că și tâlcuirea ei, pe care o vom face acum, va fi pentru toți cei ce o vor asculta roditoare de alese fapte bune și de suflet ...

  ​În Duminica a XX-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne pune înainte Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca (Luca 7, 11-16), care istorisește minunea învierii fiului văduvei din cetatea Nain. ​Apropiindu-Se de porțile cetății, Mântuitorul Iisus Hristos întâlnește o procesiune de îngropare: singurul fiu al unei femei văduve era dus către mormânt. În această întâlnire dintre Dătătorul de Viață și cortegiul morții, Mântuitorul, plin de milă și compasiune, se adresează mai întâi mamei îndurerate cu cuvintele: „Nu plânge!”. Apoi, atingându-Se de raclă, rostește cu putere dumnezeiască: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!”. ​Această minune descoperă nu doar stăpânirea lui Hristos asupra morții, ci și mângâierea adâncă pe care Dumnezeu o aduce sufletelor zdrobite de suferință. Învierea tânărului din Nain este o prefigurare a Învierii celei de obște și o încredințare că nicio lacrimă și nicio durere nu rămân străine de iubirea Milostivului Dumnezeu. ​ Bibliografie ​ Proloagel...

Sfântul Cuvios Andrei Criteanul - statornicie în credință în vremea prigoanei iconoclaste În istoria Bisericii, lupta pentru apărarea dreptei credințe nu s-a purtat numai prin cuvânt, prin scrieri teologice sau prin hotărârile sinoadelor, ci și prin jertfa celor care au refuzat să se lepede de adevărul mărturisit de Biserică. Au existat vremuri în care mărturisirea credinței a însemnat confruntarea directă cu autoritatea imperială, iar apărarea unei învățături considerate de unii potrivnici lipsită de importanță a devenit o problemă de conștiință, de fidelitate față de Hristos și de statornicie până la moarte. În această categorie de mărturisitori se înscrie Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, care a pătimit în timpul împăratului Constantin al V-lea Copronimul, unul dintre cei mai hotărâți adversari ai cinstirii sfintelor icoane. Pătimirea sa aparține perioadei iconoclaste a Imperiului Bizantin, când controversa privitoare la reprezentarea și cinstirea chipului lu...

Sfântul Proroc Oseea a trăit cu aproximativ opt secole înainte de venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos, într-o perioadă de mari încercări pentru poporul evreu, când ținutul Samariei avea să fie cuprins de cucerirea asiriană, iar locuitorii regatului de nord aveau să fie duși în robie. În acele vremuri tulburi, când credința strămoșească era amenințată de închinarea la idoli, Dumnezeu a ridicat proroci care să mustre rătăcirea poporului și să-i amintească legământul încheiat cu părinții săi. Între acești proroci, Oseea se distinge prin profunzimea mesajului său și prin felul în care a înfățișat legătura dintre Dumnezeu și poporul ales. A fost un bărbat de mare credință, curat la inimă și insuflat de Duhul Sfânt, a cărui misiune nu s-a mărginit la vestirea pedepsei pentru păcat, ci a cuprins și chemarea stăruitoare la îndreptare. Cuvântul său a fost îndreptat către un popor care, deși primise nenumărate binefaceri de la Dumnezeu, ajunsese să se îndepărteze de El și să caute s...