Postări

Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Imagine
În ziua de 13 august, Biserica face pomenirea Mutării moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, una dintre acele zile liturgice în care istoria Bisericii se întâlnește în chip firesc cu teologia și cu memoria vie a sfințeniei. Nu este vorba despre pomenirea principală a Sfântului Maxim, care se face la 21 ianuarie, ci despre aducerea sfintelor sale moaște din ținutul Lazicii la Constantinopol, după încheierea marii controverse monotelite și după confirmarea învățăturii pentru care marele mărturisitor suferise. Pentru a înțelege adevărata însemnătate a acestei mutări trebuie să privim mai întâi către sfârșitul vieții pământești a Sfântului Maxim. El murise departe de Constantinopol, în anul 662, în urma exilului în care fusese trimis de autoritățile imperiale. Ultimii săi ani fuseseră marcați de suferință, lipsuri și izolarea de lumea în care își desfășurase cea mai mare parte a lucrării sale teologice. Lazica nu era locul pe care și-l alesese pentru a-și încheia viața, ci loc...

Sinaxarul zilei

Imagine
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 580, într-o familie creștină din Constantinopol și a primit o educație aleasă, dobândind o temeinică pregătire în filosofie și în științele vremii. Pentru o perioadă a slujit în administrația imperială, însă, înțelegând chemarea unei vieți mai înalte, a părăsit dregătoria și a ales calea monahismului. A intrat în Mănăstirea Maicii Domnului din Chrysopolis, unde s-a nevoit în rugăciune, post și cercetarea Sfintelor Scripturi, ajungând egumen al mănăstirii. În acea vreme, Biserica Răsăritului era tulburată de disputa monotelită, care afirma că în Hristos ar exista o singură voință. Sfântul Maxim a înțeles că această învățătură nu putea fi primită fără a afecta însăși înțelegerea Întrupării și a mântuirii. El a mărturisit cu statornicie credința Bisericii că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat și că, potrivit celor două firi, în El există două voințe naturale și două lucrări naturale, unite fără despărțire ...

Acatistul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos

Imagine
Condacul 1 Cel ce Te-ai arătat pe Tabor întru slavă, Hristoase Dumnezeule, și ai descoperit ucenicilor Tăi, pe cât li se putea, strălucirea Dumnezeirii Tale, primește și de la noi această cântare de laudă și, precum atunci pe Petru, pe Iacov și pe Ioan i-ai luminat, așa și pe noi, cei ce Te cinstim, luminează-ne cu lumina Ta cea neînserată, ca să-Ți cântăm: Aliluia! Icosul 1 Îngerii, văzând pe Ziditorul tuturor pe munte schimbându-Se la Față și descoperind Apostolilor slava Dumnezeirii Sale, s-au minunat de iubirea Ta de oameni, iar noi, cu credință, Îți cântăm: Bucură-Te, Lumina cea adevărată a lumii; Bucură-Te, Soarele dreptății; Bucură-Te, Cel ce ai luminat firea omenească; Bucură-Te, Cel ce ai arătat slava Dumnezeirii Tale; Bucură-Te, Hristoase, Lumina cea neînserată! Condacul 2 Văzând Apostolii lumina cea dumnezeiască strălucind pe Tabor și auzind glasul Tatălui mărturisindu-Te Fiu iubit, au căzut cu fața la pământ, cântând lui Du...

Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului

Imagine
Ziua de 13 august se așază în calendarul Bisericii într-un loc aparte. Ne aflăm în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, într-un timp liturgic deosebit de dens, în care Biserica pregătește sufletele credincioșilor pentru marele praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu. Astăzi însă, înainte de a intra în această nouă etapă, Biserica încheie solemn o altă mare prăznuire: Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului. Această zi nu este însă singură în calendar. Odată cu odovania Schimbării la Față sunt pomenite Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, precum și Sfinții Cuvioși Dorotei și Dositei din Gaza. Astfel, ziua liturgică de astăzi reunește mărturia slavei lui Hristos de pe Tabor cu mărturia unor oameni care, prin nevoință, mărturisire și curățirea vieții, au căutat să transforme credința primită în existență trăită. Suntem, așadar, în fața unei zile care nu trebuie trecută repede peste paginile calendarului. La 6 august, Biserica a prăznuit Sch...

Acatistul Sfinților Mucenici Fotie și Anichit

Imagine
Acatistul Sfinților Mucenici Fotie și Anichit Condacul 1 Aleșilor mărturisitori ai lui Hristos și mucenici nebiruiți, Fotie și Anichit, care cu puterea Crucii ați surpat înșelăciunea vrăjmașului și până la moarte ați rămas credincioși Domnului, primiți această smerită cântare a noastră și, ca cei ce aveți îndrăzneală către Dumnezeu, rugați-vă pentru noi, cei ce strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Fotie și Anichit, nebiruiți mărturisitori ai lui Hristos! Icosul 1 Văzând Ziditorul tăria credinței voastre și dragostea cu care ați primit chemarea Sa, v-a întărit în ceasul încercării, ca să fiți lumină celor ce se clatină și pildă celor ce se tem. Pentru aceasta, cu evlavie vă lăudăm: Bucurați-vă, cei ce L-ați mărturisit pe Hristos înaintea împăratului; Bucurați-vă, cei ce nu v-ați plecat înaintea ido...

Sfinții Mucenici Fotie si Anichit

Imagine
Sfinții Mucenici Fotie și Anichit – mărturisirea care nu s-a plecat înaintea puterii În ziua de 12 august, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Fotie și Anichit, doi mărturisitori ai lui Hristos a căror vieți se înscriu în istoria marilor persecuții îndreptate împotriva creștinilor în primele veacuri ale Bisericii. Pomenirea lor nu este doar aducerea aminte a unor oameni care au suferit pentru credință, ci este o mărturisire liturgică a adevărului că puterea lui Hristos se descoperă uneori tocmai acolo unde lumea vede slăbiciune, în suferință, în răbdare și în jertfă. Anichit era un creștin din cetatea Nicomidiei, iar tradiția bisericească îl prezintă ca pe un om care nu și-a ascuns credința atunci când mărturisirea lui Hristos putea să-i aducă moartea. În vremea împăratului Dioclețian, când autoritatea imperială urmărea consolidarea unității religioase a Imperiului Roman și privea cu suspiciune refuzul creștinilor de a participa la cultul...

Condacul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Imagine
  Glasul al 4-lea Cel Ce Te-ai Înălțat pe Cruce... P omenirea nevoințelor tale cea strălucită și de lumină purtătoare, răsărind în chip luminat, veselește, părinte, sufletele tuturor celor binecredincioși; iar atingerea de sfintele tale moaște îndulcește simțirile lor, îndulcindu-le. Pentru aceasta, după cuviință te mărim, înțelepte Ierarhe Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Imagine
  Troparul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 3-lea. Podoble: Cu faptele str ălucind... C u faptele dreptei credințe strălucind toată Biserica ai luminat, însoțindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălțare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locașuri, podoaba și înfrumusețarea patriarhilor, Mărite Ierarhe Nifon. Iar acum umple de dumnezeiești daruri pe cei ce cu credință te măresc pe tine. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trec ând-o ca pe uscat... Stih: Sfinte Părinte Nifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S trălucit fiind cu slava Dumnezeirii, Dumnezeiescule părinte, gonește lipsa de luminare a sufletului meu, ca să laud luptele tale împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți. Stih: Sfinte Părinte Nifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R ănit fiind de dragostea lui Hristos din pruncie, preafericite, ai alergat ca un cerb însetat la izvoarele apelor și ai ajuns la faptele cele bune. Stih: Sfinte Părinte Nifon, roagă-te lui Dumnez...

Troparul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Imagine
  Glasul 3 C u faptele dreptei credințe strălucind toată Biserica ai luminat, însoțindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălțare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locașuri, podoaba și înfrumusețarea patriarhilor, Mărite Ierarhe Nifon. Iar acum umple de dumnezeiești daruri pe cei ce cu credință te măresc pe tine.

Sfîntul Ierarh Nifon, Arhiepiscopul Constantinopolului

Imagine
  ​Acest dumnezeiesc părinte al nostru Nifon era din Moreea. El s-a născut din părinți străluciți în lume și de bun neam; dar mai străluciți și mai de bun neam cu dreapta credință și cu fapta bună, care se numeau Manoil și Maria. Din Sfântul Botez el a fost numit Nicolae și, venind în vârstă, a fost dat la școală ca să învețe Sfintele Scripturi. Deci, având din început cugetări bătrânești, el nu se îndeletnicea cu jocuri copilărești, ca ceilalți copii, ci, ca albina cea înțeleaptă, mergea la dascăli înțelepți și îmbunătățiți ca să adune mierea faptei bune, făcându-se ascultător și următor tuturor învățăturilor și pildelor celor bune și folositoare de suflet. El era încă și atâta de isteț la minte, încât în puțină vreme a întrecut la învățătură pe cei care învățau împreună cu dânsul. Citea adeseori și Viețile Sfinților Părinți și se veselea sufletul lui, sârguindu-se, după putință, să urmeze faptelor lor celor bune. El era și păzitor minunat al întregii înțelepciuni, pentru că s-a ...