Postări

Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Isaachie, mărturisitorul

Imagine
  ​În timpul domniei împăratului Valens, arienii, bucurându-se de sprijinul direct al autorității imperiale, au declanșat o prigoană sălbatică împotriva creștinilor ortodocși. Auzind de aceste suferințe cumplite, un pustnic care se nevoia din prima tinerețe în părțile Răsăritului și-a părăsit liniștea pustiei și a venit de urgență la Constantinopol. Scopul său era clar: să-i întărească pe credincioși în dreapta credință, să-i înfieze pe eretici și să-i vădească cu multă vitejie duhovnicească. ​În aceeași perioadă, împăratul Valens se îndrepta spre nord în fruntea armatei sale pentru a-i înfrunta pe goți, care trecuseră Dunărea și invadaseră Tracia. ​Sfântul Isaachie a ieșit curajos înaintea împăratului și i-a zis: – O, împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea! ​Împăratul l-a disprețuit însă pe Bătrân, i-a ignorat cuvintele și și-a continuat drumul. În următoarea zi, Isaachie a alergat din nou înaintea alaiului imperial, repetând aceeaș...

LEGENDA CELOR TREI MOȘI

Imagine
  ​Într-o dimineață însorită, o femeie a observat trei bătrâni cu bărbile albe ca neaua care stăteau în fața casei sale. Nu-l cunoștea pe niciunul dintre ei, dar văzându-le chipurile brăzdate de ani, și-a dat seama că sunt obosiți de pe drum și flămânzi. Cu inimă curată, ea i-a invitat să treacă pragul casei pentru a se odihni și a primi hrană. ​Bătrânii au privit spre ea și au întrebat-o: – Dar soțul tău este acasă? – Nu, a plecat de dimineață la muncă, a răspuns femeia cu sinceritate. – Atunci nu putem intra, au spus moșii cu blândețe, dar hotărâți. ​Seara, când soțul ei s-a întors de la muncă, femeia i-a povestit cu de-amănuntul cele întâmplate. Soțul, bucuros de oaspeți, i-a spus: – Acum că m-am întors și eu acasă, mergi și invită-i înăuntru, să cinăm împreună. ​Femeia a ieșit grăbită în curte să îi cheme pe bătrâni. Însă unul dintre ei a privit-o lung și i-a răspuns: – Noi nu putem intra niciodată împreună în aceeași casă. – Dar de ce? a întrebat femeia mirată. ​Atu...

Pilda celor trei bătrâni călători și taina Moșilor de Vară

Imagine
  ​Într-un sat așezat la poalele muntelui, trăia un creștin pe nume gospodar și harnic, dar care de la o vreme își pierduse pacea inimii. Se apropia Sâmbăta Moșilor de Vară, iar el se tot frământa, privind la puțina roadă din cămară și la grijile vieții. „La ce bun să mai împart și anul acesta cireșe, colaci și oale cu lapte? Cei adormiți sunt plecați de mult, iar cei vii oricum uită repede”, își spunea el în sine, lăsând covata cu colaci neumplută. ​În ajunul sâmbetei, la poarta lui bătură trei bătrâni străini, cu haine cernite, aspre ca pământul, dar cu priviri ce revărsau o lumină nefirească. Omul, primitor de fel, i-a poftit la masă și le-a împărtășit amărăciunea sa. ​Atunci, primul bătrân, care avea ochii calzi ca cerul de vară, a vorbit cu blândețe: — Fiule, eu sunt Moș Iubire . Să nu crezi niciodată că pomenirea celor adormiți este o lucrare zadarnică. Dragostea este singura punte nevăzută, dar de neclintit, dintre cer și pământ. Când rostești numele celor plecați la Sfâ...

RUGĂCIUNEA DE SÂMBĂTĂ

Imagine
      Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți ș...

Ioan 5, 24-30

Imagine
    24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M'a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viață. 25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia. 26 Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine; 27 și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; 29 și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum audb, și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis.

I Tesaloniceni 4, 13-17

Imagine
  13 Dar, fraților, nu vrem ca voi să fiți în neștiință despre cei ce au adormit d , ca să nu vă întristați precum ceilalți e , care nu au nădejde. 14 Pentru că de credem f că Iisus a murit și a înviat, tot așa pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g . 15 Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. 16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și'n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi; 17 după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururea cu Domnul vom fi.

Canon de rugăciune pentru toți dreptcredincioșii adormiți în Domnul, care se citește în sâmbetele morților

Imagine
  Cântarea 1 Glasul al 6-lea Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm. Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi! S tăpâne și Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule și Doamne, în a Cărui mână sunt hotarele vieții tuturor celor de pe pământ, Însuți, pe credincioșii pe care i-ai mutat la Tine, odihnește-i. Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi! P entru toți pământenii care au adormit, Stăpâne, de toată vârsta, dregătoria și mărimea, toți ne rugăm cu căldură, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai mutat. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. C el ce Tu singur, cu mâna Ta cea preacurată, m-ai zidit din pământ, Cuvântule, și ca un Dumnezeu m-ai însuflețit cu suflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți, pe cei pe care i-ai luat de aici mântuiește-i, Milostive. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. F ecioară curată, scăparea lumii și tar...

Cuvânt la Sâmbăta morților

Imagine
  ​„Vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29) ​Despre Înviere ​Ce este moartea altceva decât despărțirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăiește veșnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăsește trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. Sufletul, care se desparte de trup neobservat de ochii omenești, se ia de către îngeri și se duce în sânul lui Avraam, dacă este drept, sau în temnița iadului, dacă este păcătos, până ce va veni ziua cea hotărâtă a Judecății de apoi, când sufletul iarăși se va uni cu trupul și va trebui să dea socoteală înaintea scaunului Judecătorului Hristos. ​Eu zic că sufletul iarăși se va uni cu trupul pentru că viața viitoare nu înghite și nu nimicește trupul. Putrezirea trupului și moartea n-au fost leg...

SÂMBĂTA MORȚILOR MOȘII DE VARĂ POMENIREA CELOR ADORMIȚI

Imagine
  ​În tradiția creștin ortodoxă, sâmbăta este prin excelență ziua dedicată pomenirii celor adormiți, o zi de profundă comuniune spirituală între Biserica Luptătoare (cei de pe pământ) și Biserica Triumfătoare (cei plecați la Domnul). Printre toate sâmbetele de pomenire din cursul anului liturgic, Sâmbăta Morților dinaintea Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt – cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de Vară – ocupă un loc cu totul deosebit. ​Această rânduială ne amintește că dragostea creștină nu piere niciodată și trece dincolo de granițele mormântului. Prin rugăciunile Bisericii, prin Sfânta Liturghie și prin milostivirile făcute în numele celor adormiți, noi cerem milostivirea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor și așezarea sufletelor lor în corturile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. ​Legenda creștină a celor trei Moși: Iubire, Bucurie și Bunăstare ​Pe lângă rânduiala strict liturgică a Bisericii, evlavia populară românească a îmbrăcat ...

1561 (RÂNDUIALA sfinţirii steagului ostăşesc)

Imagine
   

Ioan 17, 18-26

Imagine
  18 Așa cum Tu M'ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; 19 și de dragul lor Mă sfințesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. 20 Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, 21 pentru ca toți să fie una; așa cum Tu, Părinte, ești întru Mine și Eu întru Tine, tot astfel și ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M'ai trimis. 22 Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, așa cum una suntem Noi. 23 Eu întru ei și Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârșiți întru una; și să cunoască lumea că Tu M'ai trimis și că i-ai iubit pe ei așa cum M'ai iubit pe Mine. 24 Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și cei pe care Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M'ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia ...

Fapte 27, 1-44; 28, 1

Imagine
  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Iar după ce s'a hotărât să plecăm a pe mare spre Italia, pe Pavel și pe alți câțiva înlănțuiți i-au dat în primire unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. 2 Și urcându-ne într'o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonic b . 3 Și a doua zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s'a purtat omenește cu Pavel și i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire. 4 Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. 5 Și dac'am străbătut Marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei c . 6 Și acolo a găsit sutașul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia și ne-a suit în ea. 7 Și după ...

Pilda bătrânului Ilie și a candelei nestinse de pe Muntele Măslinilor ​Într-o veche sihăstrie de pe malurile Iordanului trăia avva Ilie, un bătrân cu viață sfântă, la care veneau mulți ucenici pentru cuvânt de folos. În anul acela, de praznicul Înălțării Domnului, un tânăr frate pe nume Nicolae fusese cuprins de o mare tristețe. Văzându-l abătut în toate cele nouă zile de prăznuire, avva Ilie l-a întrebat la zi de odovanie: — De ce plânge sufletul tău, frate Nicolae, în aceste zile de mare bucurie? ​Tânărul a suspinat și a răspuns: — Avvă, mă gândesc la ucenicii de pe Muntele Măslinilor. Cât de grea trebuie să fi fost despărțirea lor de Mântuitorul când S-a suit la cer! Iar astăzi, când este odovania praznicului, simt că această lumină se stinge și ne întoarcem iarăși la zilele noastre cele întunecate și obișnuite. ​Bătrânul l-a luat de mână, l-a dus în paraclisul chiliei și i-a arătat candela care ardea în fața icoanei Înălțării. — Vezi tu această candelă, ucenice? În fiecare zi adăugăm untdelemn ca să nu se stingă. Odovania unui praznic nu înseamnă plecarea Domnului și nici stingerea luminii Sale. Sfinții Părinți au rânduit această zi de încheiere nu ca pe o despărțire, ci ca pe o pecetluire. Domnul S-a înălțat la cer nu ca să ne părăsească, ci ca să mute vatra rugăciunii din exteriorul nostru, direct în cămara inimii noastre. ​Avva Ilie a zâmbit cu blândețe și a continuat: — Timp de nouă zile, Biserica ne-a lăsat să privim spre cer. Astăzi, la odovanie, Domnul ne cere să coborâm privirea în propria noastră inimă și să aprindem acolo candela Duhului Sfânt pe care Îl așteptăm. El nu mai este doar lângă noi, ci este în noi prin Sfânta Împărtășanie. Lumina praznicului nu se termină, ci devine viața noastră de zi cu zi. ​Ucenicul a înțeles atunci că odovania nu este un sfârșit, ci începutul trăirii lăuntrice, și s-a umplut de o bucurie negrăită, lăudând pe Dumnezeu. ​🌐 Text Descriptiv pentru Google (Meta Description / Search Snippet) ​Titlu: Pilda bătrânului Ilie și a candelei nestinse de pe Muntele Măslinilor

Imagine
 

RUGĂCIUNEA DE VINERI

Imagine
      Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta în această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai luat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe și cu fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea, mă rog bunătății Tale celei nemărginite ca să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc să câștig și eu, asememea Ție, precum Tu, Cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Drept aceea, întărește-mă, Doamne, ca de astăzi înainte să pot ridica cu bucurie crucea Ta, cu deplină pocăință, întristarea morții Tale să o simt precum au simțit-o preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Și-mi înviază simțirile mele cele sufletești, ca să cunoască moartea Ta, precum a...

Odovania Praznicului Înălțării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Imagine
  ​În marea rânduială a anului liturgic ortodox, odovania (sfârșitul sau încheierea) unui praznic împărătesc reprezintă momentul de culme și de adâncă meditație asupra tainei sărbătorite timp de mai multe zile. Astăzi, Biserica prăznuiește Odovania Înălțării Domnului, zi în care retrăim întreaga măreție a ridicării la ceruri a Mântuitorului Iisus Hristos și a așezării Sale de-a dreapta Tatălui, întru slavă. ​Timp de nouă zile, inimile credincioșilor au vibrat la auzul salutului pascal și al cântărilor de biruință. La odovanie, slujba rânduită de Sfinții Părinți se săvârșește aproape identic cu cea din însăși ziua praznicului, amintindu-ne că această taină nu aparține doar trecutului, ci este o realitate prezentă, vie și lucrătoare în viața fiecărui creștin. ​Înălțarea Domnului nu înseamnă o despărțire a lui Hristos de oameni, ci o transfigurare a prezenței Sale în lume. Suindu-Se la ceruri, El a luat cu Sine firea noastră omenească, curățită și proslăvită prin Jertfă și Înviere,...