REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Candela aprinsă dincolo de lăsatul praznicului ​Se povestește că într-un sat ascuns printre munți trăia un bătrân sihastru pe nume Serafim. În fiecare an, de la noaptea Sfintelor Paști și până în miercurea dinaintea Înălțării Domnului – adică la Odovania Învierii – bătrânul nu înceta să își salute puținii ucenici cu vestirea minunată: „Hristos a înviat!”. Fața îi strălucea de o bucurie nepământeană, iar coliba lui părea mereu scăldată într-o lumină lină. ​În marțea dinaintea Odovaniei, un tânăr ucenic, cuprins de o tainică întristare, s-a apropiat de el și l-a întrebat: — „Avvă, mâine este lăsatul praznicului. Mâine vom cânta pentru ultima dată Hristos a înviat din morți și vom pune rânduiala Ceasurilor Pascale înapoi în Ceaslov, până la anul. Simt că, odată cu plecarea acestei cântări, se va stinge și lumina din sufletul meu, iar întunericul lumii mă va birui din nou. De ce trebuie să se sfârșească această bucurie?” ​Bătrânul Serafim l-a privit cu dragoste, a zâmbit blân...

  36 Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; și, plecând, S'a ascuns de ei. 37 Și cu toate că atâtea minuni a făcut El în fața lor, ei tot nu credeau într'Însul. 38 Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Și cui i s'a descoperit brațul Domnului? 39 De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: 40 El ochii lor i-a orbit și inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă și cu inima să nu'nțeleagă, ca nu cumva ei să-și revină și Eu să-i vindec. 41 Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava și a grăit despre El. 42 Totuși, și dintre căpetenii mulți au crezut într'Însul, dar n'o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; 43 căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Iisus a strigat și a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M'a trimis pe Mine. ...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 22 și dându-se jos la Cezareea i , s'a suit și a salutat Biserica j ; și s'a coborât la Antiohia. 23 Și după ce a stat acolo câtva timp, a plecat și a străbătut pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii. 24 A sosit însă la Efes un iudeu cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, și puternic în Scripturi k . 25 El era școlit în Calea Domnului; și fierbând cu duhul, grăia și drept învăța cele despre Iisus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. 26 Și el a început să vorbească cu'ndrăznire în sinagogă. Dar Priscila și Acvila, auzindu-l, l-au luat cu ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27 Și vrând el să treacă în Ahaia, frații l-au încurajat și le-au scris ucenicilor să-l primească. Și dac...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... Î mpreună cu mucenicii arătându-te pătimitor te-ai făcut ostaș întrarmat ales împăratului slavei, prin osteneli și prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta, înțelepte Talaleu.  3, 

  Troparul Sfântului Mucenic Talaleu, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: C el ce a bătut Egiptul și pe prigonitorul Faraon l-a înecat în mare, a izbăvit din robie pe poporul cel ce cânta ca Moise, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Mucenice Talaleu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase, ale Duhului celui a toate făcător, luminează pe cei ce săvârșesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca să te mărească, cu credință, mucenice Talaleu. Stih: Sfinte Mucenice Talaleu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ntărindu-te cu dreapta credință și împuternicindu-te cu harul Preaîndurătorului Dumne...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

​Talaleu, acest mare mucenic al lui Hristos, era din părțile Feniciei, dintr-un sat ce se numește Libanon Dasos. El era de neam strălucit, fiind fiul lui Veruke, arhiereul creștinilor. Deci, crescînd în învățătura și sfătuirea Domnului, a învățat sfintele și dumnezeieștile Scripturi; iar după ce a ajuns în vîrstă, a dorit să învețe meșteșugul doctoricesc ca, prin acest meșteșug, să fie mai de folos oamenilor, decît prin toate celelalte meșteșuguri. Aflînd un doctor iscusit și cinstitor de Dumnezeu, în scurt timp a învățat desăvîrșit, fiindcă era isteț din fire. Tînărul acesta era foarte cucernic și cinstitor de Dumnezeu. El își împodobea sufletul său cu toate faptele bune și cu tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. De aceea, primea și odihnea în casa sa cu toată dragostea pe orice om străin care venea la dînsul, căci casa lui era loc de primire al tuturor, al săracilor și al bogaților. ​Această faptă bună o făcea, fiindcă iubea foarte mult primirea de străini, bucurîndu-se să vadă cît se p...

  ​Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Numerian (282-284) în părțile Libanului. Și s-a nevoit de a învățat meșteșugul vindecării bolilor, ca să fie cât mai mult de folos oamenilor. Și avea multă milostivire față de săraci, că, îi căută pe la casele lor și îi vindecă de toate bolile. Iar, pe lângă această faptă bună, mai avea și pe aceea, că le dădea sănătate în dar, fără de arginți. ​Și s-a învrednicit și de daruri apostolești, propovăduind cu îndrăzneală pe Hristos, mulțumindu-se, în loc pe plată, să-i aducă pe oameni la credință. ​Deci, prin meșteșugul său, atrăgând pe mulți la dânsul, îi tămăduia îndată, atât de neputința trupului, cât și de cea a sufletului, învățându-i să se pocăiască și să-și îndrepteze viața lor. Și umbla din loc în loc, în tot chipul nevoindu-se să întoarcă pe oameni, de la păgâneasca cinstire a idolilor și să-i aducă la dreapta credință. ​Deci, pe când el era în Edesa și făcea acolo tămăduire după obicei, a ieșit porunca de la împăratul Numerian,...

  L uați aminte, o, oamenilor și îngerilor - C um Talaleu în ceasul morții L ui Dumnezeu înalță rugă: „ O, Doamne Făcătorule al lumii, A Ta este mila și a Ta răzbunarea! Ț ie mă rog: lungește-mi zilele, C a pe Tine prin ale mele chinuri să Te mărturisesc. C u adevărat prea puțin am chinuit eu păcătosul P entru Sfânt Numele Tău. P rea puțin ca Împărăției Cerurilor S ă mă învrednicesc. C umplite pe Golgota au fost chinurile Tale, C umplite suferințele Tale, Cel Nevinovat! D ar păcătoșilor se cuvine ca ele M ai amare să le fie. A stfel prin chinuri amare ei se curățesc Ș i Împărăției Cerurilor un pic mai mult se învrednicesc. " A minunatului Talaleu rugă D omnul o împlinește. S cumpă este ochilor Lui ruga sfântului; D omnul lui Talaleu îi îngăduie S uferință din belșug. P ână la sfârșit Talaleu î ndură toate cu bucurie și mulțumire, M ergând din suferință în suferință C a din sărbătoare în sărbătoare. A stfel proslăvește Sfântul A Ortodoxiei putere.

​În ziua luminatului praznic al Învierii lui Hristos, în toată Săptămâna Luminată, precum și la Odovania Paștilor (miercuri, înainte de Înălțarea Domnului), rugăciunile dimineții și ale serii sunt înlocuite de rostirea Ceasurilor, după următoarea rânduială: ​După ce binecuvintează preotul, se zice: ​Iar dacă nu este preot, se zice: ​Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin. ​Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le (de 3 ori). ​Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea ...

 

La   ​ Taina izvorului curățitor și ochii orbitori ai mândriei ​Se povestește că în vremurile de demult, în cetatea Prusiei, trăia un tânăr ucenic pe nume Toma, care îl urma pe Sfântul Episcop Patrichie. Toma era un tânăr râvnitor, însă purta în sinea lui o mare nedumerire: cum de Dumnezeu îngăduise ca păgânii să stăpânească peste acele ținuturi binecuvântate și să ridice capiști idolești chiar lângă izvoarele calde făcute de El? ​Într-o zi, pe când Sfântul Patrichie se afla în lanțuri, așteptând judecata ighemonului Iulie, Toma s-a apropiat de el cu teamă și l-a întrebat: — „Părinte, de ce lăsăm ca acești dregători fărădelege să se mândrească cu tămăduirile din apele calde, zicând că sunt darul zeului Esculap? Nu ar fi mai drept ca Dumnezeu să sechestreze aceste izvoare, ca păgânii să nu se mai poată folosi de ele?” ​Sfântul arhiereu, privindu-l cu multă blândețe, i-a răspuns printr-o pildă: — „Fiule, închipuiește-ți un tată bogat care a sădit o livadă minunată cu pomi rodit...

    Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se în...

  19 Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeți că'ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s'a dus după el!...“. 20 Și erau niște Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se'nchine f . 21 Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“. 22 Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus. 23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. 24 Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade'n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. 25 Cel ce-și iubește viața, O va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, O va păstra pentru viața veșnică. g 26 Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. 27 Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice?: Izbăvește-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 19 Și l-au luat cu ei și l-au dus în Areopag g , zicând: „Putem să cunoaștem ce este această nouă învățătură grăită de tine?; 20 că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să știm așadar ce-ar fi să fie acestea...“. 21 Fiindcă toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou. 22 Și Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbați atenieni, văd că'ntru toate sunteți foarte evlavioși; 23 căci străbătând cetatea voastră și privind la locurile voastre de'nchinare, am dat și de un altar pe care era scris: "Dumnezeului Necunoscut" h . Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiți fără să-L cunoașteți, pe Acela vi-L vestesc eu vouă. 24 Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea și toate cele ce sunt într'însa, fii...