REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Această sărbătoare de o importanță istorică și duhovnicească deosebită rememorează pelerinajul istoric desfășurat între 28 aprilie și 5 mai 2012 . În acele zile binecuvântate, moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica au revenit în locurile unde acesta a păstorit cu sfințenie, poposind în puncte cheie ale Mitropoliei Olteniei: Catedrala Mitropolitană din Craiova, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa de suflet – Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Catedrala din Drobeta-Turnu Severin și Mănăstirea Clocociov. ​Sfântul Calinic s-a întors „acasă” ​După 162 de ani de la întronizarea sa ca Episcop al Râmnicului Noul Severin, Sfântul Calinic a revenit simbolic în mijlocul credincioșilor săi. Racla, însoțită de o delegație condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei , a fost întâmpinată cu emoție sfântă pe 30 aprilie în Râmnicu Vâlcea. ​Înalt Preasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului de la acea vreme, a subliniat m...

   De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumne...

  43 a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chip e , care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu; și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s'a mirat că a și murit; și chemând sutașul, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Și aflând de la sutaș, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. 46 Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într'un mormânt care era săpat în stâncă; și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. 47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. 1 Și de'ndată ce a trecut ziua sâmbetei a , Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2 Și foarte de dimineață, în prima zi a săptămânii b , au venit la mormânt în răsăritul soarelui 3 și-și spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?“ 4 Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. 5 Și...

  1 În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, Eleniștii a cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică b văduvele lor erau trecute cu vederea. 2 Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor c , au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. 3 Drept aceea, fraților, căutați între voi șapte bărbați, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta; 4 iar noi vom stărui în rugăciune și'n slujirea cuvântului d “. 5 Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi; și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt și pe Filip și pe Prohor și pe Nicanor și pe Timon și pe Parmena și pe Nicolae, prozelit din Antiohia e , 6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; și ei, rugându-se, și-au pus mâinile peste ei f . 7 Și cuvântul lui Dumnezeu creștea; și numărul ucenicilor se înmulțea foarte în Ierusalim; și multă mulțime de preoți se supuneau credinței.

  F rați creștini, A ȚI auzit toate cele cu privire la îngroparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Ați auzit cum Iosif s-a făcut slujitor îngropării, iar mironosițele, întâiele vestitoare ale Învierii Lui. Este de mare folos să cercetăm partea cea bună pentru care oamenii aceștia s-au învrednicit de atât de mare har. Vedem cum pentru o astfel de ispravă curajul era atât de trebuincios, căci fără el astfel de lucruri nu puteau să se săvârșească. Dacă ar fi fost fricoși, frica i-ar fi împiedecat. Curajul însă este puterea multor fapte bune. Când spunem acest lucru, nu ne gândim la curajul dat de puterea trupească, ci la cel dat de puterea sufletească, care se mai numește și mărinimie sufletească. Puterea trupească o naște firea, iar pe cea sufletească o naște voința omului. De aceea nu se poate face nimeni viteaz, când trupul lui este slab, „dar mare la suflet se face ori cine voiește. Această mărinimie sufletească o avea Iosif cel cu bună vază și sfintele femei mironosi...

  F rați creștini, Î NGROPAREA trupului și învierea cea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte vestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viață purtător al Domnului. Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru. Ieșirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu va învia din morți. Semnul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnezeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului, trei zile și trei nopți” (Matei 12, 40). D espre îngroparea și învierea Domnului scrie Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni, „că Hristos a murit pentru păcatele noastre și că s-a îngropat și a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor“ (I Corinteni 15, 3-4), iar Biserica lui Hristos, cea Sobornicească și...

  a ​În calendarul ortodox, a treia duminică după Paști este dedicată Sfintelor Femei Mironosițe. Dacă ucenicii, de frica iudeilor, stăteau încuiați în casă, aceste femei pline de dragoste și devotament au sfidat întunericul și pericolul pentru a unge cu mir trupul Mântuitorului. Ele nu s-au întrebat „dacă” pot ajunge la mormânt, ci doar „cine ne va prăvăli piatra?”. ​Femeile Mironosițe reprezintă modelul de credință jertfincă. Ele ne învață că iubirea față de Hristos depășește logica umană și frica de moarte. Pentru curajul lor, au primit cea mai mare răsplată: au fost primele martore ale Învierea și primele care au dus vestea „Hristos a Înviat!” către Apostoli. Această zi este, în esență, sărbătoarea femeii creștine, care prin blândețe și tărie spirituală, devine „mironosița” propriei familii și a bisericii. ​„Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel Răstignit? A înviat! Nu este aici!” (Marcu 16, 6) ​Bibliografie și Surse: ​ Sfânta Scriptură – Evanghelia după Marcu, capitolul...

  ​ Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda ​În contextul Anului Omagial al pastorației familiei în Patriarhia Română, ne aplecăm cu evlavie asupra tainei care transformă doi oameni într-un singur trup și o singură lucrare mântuitoare. Familia nu este doar o structură socială, ci o „mică biserică”, unde ordinea divină se oglindește în armonia dintre bărbat și femeie. ​Mirele și Mireasa: Icoana Plinirii Reciproce ​Imaginea mirelui și a miresei stând în fața Sfintei Mese, purtând sfintele cununi, este una de o profunzime copleșitoare. În viziunea noastră, ei stau acolo unde de obicei regăsim ierarhia liturgică, subliniind că în interiorul căminului, bărbatul și femeia devin „plinire și împlinire” unul altuia. Ei sunt co-autori ai sfințeniei în spațiul domestic. ​Femeia, „Cheia Casei” și Preoția Maternală ​Dacă bărbatul este chemat la o slujire jertfelnică, femeia este, prin excelență, „cheia casei” . Acest rol depășește sfera administrativă; este vorba despre o preoție matern...

 

  ​Se spune că atunci când Sfântul Apostol Marcu a intrat pentru prima dată în marea cetate a Alexandriei, papucul i s-a rupt chiar la porțile orașului. Văzând în aceasta un semn al iconomiei divine, sfântul s-a adresat primului cizmar întâlnit, pe nume Anania. În timp ce lucra la încălțarea apostolului, cizmarul s-a rănit grav la mână cu unealta de cusut, strigând de durere: „Unul este Dumnezeu!”. ​Sfântul Marcu, auzind acest strigăt, a înțeles că Duhul Sfânt pregătise deja terenul pentru propovăduire. A luat puțină tină, a uns rana cizmarului în numele lui Iisus Hristos și, pe loc, mâna s-a vindecat miraculos. Uimit de această putere, Anania l-a primit în casa sa, unde, ascultând cuvintele Evangheliei, a devenit primul botezat din Alexandria și, ulterior, succesorul sfântului pe scaunul episcopal. ​Această pildă ne învață că Dumnezeu folosește micile întâmplări ale vieții – precum un papuc rupt sau o rană neașteptată – pentru a deschide porțile mântuirii și a transforma suflet...

  https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în m...

  14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într'adevăr Profetul care va să vină în lume!...“. 15 Cunoscând deci Iisus că au să vină și să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S'a dus iarăși în munte, numai El. 16 Și când s'a făcut seară, ucenicii Lui s'au coborât la mare. 17 Și intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Și iată că s'a făcut întuneric, și Iisus încă nu venise la ei. 18 Și suflând vânt mare, marea se întărâta. 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie; și s'au înfricoșat. 20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!“ 21 Deci voiau să-L ia în corabie, și îndată corabia a sosit la țărmul la care mergeau. 22 A doua zi, mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci num...

    Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 21 Și ei, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă. 22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniță; și s'au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uși; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. 2...

  ​ C uviosul ieroschimonah Vasile a fost părintele duhovnicesc al starețului Paisie de la Neamț și unul dintre cei mai vestiți dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, după tradiție, din părțile Poltavei și s-a născut spre sfârșitul secolului XVII. L uând din tinerețe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuți (Focșani), prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi și a citit multe scrieri ale Sfinților Părinți. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni și sfetnic duhovnicesc al părinților din obște. P rimind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mănăstirii Dălhăuți și vestit povățuitor de suflete, încât numele lui se făcuse cunoscut peste tot, până la domnul Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de că...

  a. Viața S fântul Vasile de la Poiana Mărului a fost părintele duhovnicesc al starețului Paisie de la Neamț și unul din cei mai vestiți dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, după tradiție, din părțile Poltavei și s-a născut spre sfârșitul secolului XVII. L uând din tinerețe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuți–Focșani, prin anii 1705–1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi și a citit multe scrieri ale Sfinților Părinți. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni și sfetnic duhovnicesc al părinților din obște. P rimind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mânăstirii Dălhăuți și vestit povățuitor de suflete, încât numele lui se făcuse cunoscut peste tot, până la domnul Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste...