REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Din lumina unei zile de septembrie senină, S-a plămădit o viață purtătoare de lumină, Când cerul a dăruit pământului străbun Pe Sfântul de la Prislop, Părintele cel bun. ​Deși ochiul nu-l mai vede și chipul nu-l zărește, Duhul lui cel sfânt și viu prin vreme ne însoțește; La mormântul plin de flori, în liniștea din vale, Taina mare-a pocăinței o lucrează-n a sa cale. ​Căci și astăzi, nevăzut, el apleacă a sa ureche, Spovedește-n taină suflete cu rănire veche, Mângâie suspinul adânc, iartă și ridică, Alungând din inimi greul, noaptea și cu frica. ​Luminător al neamului, sfânt născut din har, Viața ta rămâne veșnic pe al țării sfânt altar, Iar noi, la zi de cinste, genunchii ne plecăm, Și cu dragoste adâncă, mulțumind, te lăudăm. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda Orșova, 29 septembrie 2012

  ​Astăzi, 29 septembrie 2026, se împlinesc 116 ani de la nașterea Părintelui Arsenie Boca (29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989), una dintre cele mai mari personalități duhovnicești ale neamului nostru, supranumit de credincioși „Sfântul Ardealului”. ​Părintele Arsenie Boca s-a născut în satul Vața de Sus din județul Hunedoara, primind la Botez numele de Zian. De la o vârstă fragedă a arătat o înclinație deosebită spre învățătură, rugăciune și artele frumoase, urmând cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad, apoi ale Academiei Teologice din Sibiu și ale Institutului de Belle-Arte din București. ​În anul 1939 a petrecut câteva luni la Muntele Athos, unde s-a adăpat din izvoarele ascezei și ale rugăciunii neîncetate. Întors în țară, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe care a transformat-o într-un adevărat centru de înnoire duhovnicească a Ardealului. Mii de oameni veneau să-i ceară povață, să-și mărturisească păcatele și să primească vindecare sufletească...

 

  ​A fost odată într-o mănăstire de munte un bătrân sihastru iubit de toți pentru pacea din sufletul său. Într-o zi, un tânăr ucenic, frământat de gândurile și grijile vieții, l-a întrebat: — Părinte, cum pot să-mi păstrez inima curată și neatinsă de răutatea din jur, când lumea este plină de tentații, judecăți și tulburare? ​Bătrânul nu i-a răspuns de îndată. L-a luat pe ucenic de mână și l-a dus în curtea mănăstirii, unde se afla o grămadă de piatră și noroi. — Ia o mână de noroi și ține-o strâns în pumn, i-a spus bătrânul. ​Tânărul a ascultat, deși nu înțelegea de ce. — Acum, caută să aduni flori frumoase din grădină, dar fără să dai drumul noroiului din pumn, i-a mai zis avva. ​Ucenicul a încercat, însă noroiul îi murdărea hainele, îi aluneca printre degete și îi făcea imposibilă culegerea florilor. Cu pumnul strâns pe mizerie, nu putea atinge nimic frumos fără să-l păteze. Obosit și frustrat, a dat drumul noroiului și și-a spălat mâna la fântână. ​Atunci, bătrânul i-a ...

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.  

  22 Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, 23 blândețe, înfrânare, curăție; împotriva unora ca acestea nu este lege. 24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. 25 Dacă trăim cu duhul, cu duhul să și umblăm. 26 Să nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții, unii pe alții pismuindu-ne. 1 Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, veghind asupra ta însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. 2 Purtați-vă sarcinile a unii altora, și așa veți împlini legea lui Hristos b .

   Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se înd...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... N evoință și viețuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta. Glasul 8 Apărătoare Doamnă... C a pe un tare luptător și apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfințita Lavră, pururea prăznuiește pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzește-ne pe noi de vrăjmașii care vin asupră-ne, ca să-ți cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

  Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul, glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: C ântare să înălțăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruință cântându-I și grăind: să cântăm Ție Unuia, Stăpânului! Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de Dumnezeiască cunoștință și de daruri dă-mi mie, Hristoase, prin rugăciunile lui. Că Tu ești Comoara învățăturilor celor înțelepte și mai presus de cuvânt. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chir...

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

  ​Cuviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceștii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăției lui Teodosie cel mic, cam pe la sfârșitul împărăției lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinerețe, a fost pus citeț la aceeași sobornicească Biserică, în Corint. Și se îndeletnicea cu osârdie cu citirea dumnezeieștilor cărți de dimineața până seara și de seara până dimineața tot la citire ședea; și tot citind el așa, a ajuns în nedumerire și a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rânduit pe toate cele folosite spre mântuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminați și preaînălțați i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălțat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scânteia neamului omenesc, l-a păzit întreg și nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credința lui ce...

  ​Acesta a fost pe vremea împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450) și a lui Leon cel Mare (457-474) în cetatea Corint. Tatăl său se chemă Ioan, fiind preot al bisericii din Corint, iar mama lui era Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, care l-a făcut citeț la aceeași biserică. Deci, plinind el de la nașterea sa optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim și, mergând în lavra, a fost făcut călugăr de marele Eftimie. Și, arătând el multă nevoință, a petrecut 30 de ani în ascultările mănăstirii cu viața de obște apoi, la șaptezeci de ani, a început a se nevoi în peștera Sfântului Hariton, ca pustnic. ​În vremea aceasta, se înmulțea eresul lui Origen, în Sfânta Cetate, la a cărui dezrădăcinare, Cuviosul Chiriac a îndurat multe osteneli, cu rugăciunea și cuvântul, întorcând pe cei înșelați de la amăgire și întărind pe cei credincioși în dreapta credință și proorocind grabnică risipire a eresului, prin grabnica moarte a începătorilor ereziei, Hon și Leontie. ​Deci, la nouăzeci și ...

  ​El s-a născut în Corint, din părinții Ioan și Eudoxia. Tatăl lui, Ioan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, episcopul Corintului. Din frageda lui tinerețe, Chiriac a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi prea slăvește pe robii Lui adevărați și Care rânduiește mântuirea neamului omenesc. ​La vârsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu l-a purtat pe tânărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mânăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care l-a instruit întru îngereasca viețuire. ​După aceea, el a mers și l-a cercetat pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povățuitor de suflete. Acesta l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde Sfântul Chiriac a petrecut timp de nouă ani. ​După fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mânăstirea Sfântului Eftimie, unde a r...

  ​Sfântul Chiriac s-a născut în cetatea grecească Corint, fiind fiul preotului Ioan și al soției sale Evdochia. Episcopul Petru al Corintului, care era o rudă a familiei, văzând că Chiriac era un copil liniștit și cuminte, l-a făcut Citeț în biserică. Citirea sa constantă a Sfintelor Scripturi a trezit în el o dragoste pentru Domnul și l-a făcut să tânjească după o viață curată și sfântă. ​Când nu avea încă optsprezece ani, Chiriac a fost profund mișcat în timpul unei Slujbe Bisericești de cuvintele Evangheliei: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24). El a crezut că aceste cuvinte i se aplicau lui, așa că a mers direct la port fără să se oprească acasă, a urcat pe o corabie și a plecat la Ierusalim. ​După ce a vizitat locurile sfinte, Chiriac a trăit câteva luni la o mănăstire nu departe de Sion, în ascultare de Egumenul Avva Evstorghie. Mai târziu, cu binecuvântarea acestuia, și-a făcut drum spre Lav...