REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că într-un sat ascuns între munți, oamenii sufereau de o sete cumplită. Fântânile secaseră, iar pământul era crăpat. În mijlocul satului exista însă un izvor vechi, dar apa lui nu mai curgea pentru că albia era blocată de bolovani, mărăcini și noroi uscat. Oamenii stăteau în jurul lui cu vasele goale, tânguindu-se, dar nimeni nu făcea nimic. ​Într-o zi, un bătrân înțelept s-a apropiat de izvor. Nu a început să predice despre apă, ci pur și simplu s-a aplecat și a început să scoată bolovanii grei cu mâinile sale însângerate. Văzându-l, câțiva săteni i s-au alăturat. Au curățat noroiul, au smuls mărăcinii și au eliberat gura izvorului. ​Deodată, un șuvoi puternic de apă curată și rece a țâșnit cu zgomot, umplând piața satului. Toți au alergat bucuroși cu vasele lor. ​Unii aveau cupe de argint , dar le țineau cu gura în jos, de teamă să nu le murdărească, așa că au rămas goale. ​Alții aveau vase de lut crăpate ; au luat apă, dar s-a scurs repede, lăsându-i tot însete...

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  37 Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus sta între ei și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38 Cel ce crede în Mine - precum a zis Scriptura - râuri de apă vie vor curge din inima lui“ g . 39 Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise. 40 Deci mulți din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într'adevăr, Acesta este Profetul!“ 41 Iar alții ziceau: „Acesta este Hristosul!“ Iar alții ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?; 42 n'a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din orașul Betleem h , unde a fost David?...“. 43 Și dezbinare s'a făcut în mulțime din pricina Lui. 44 Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n'a pus mâinile pe El. 45 Deci slujitorii au venit la arhierei și la farisei; și aceia le-au zis: „De ce nu l-ați adus?“ 46 Slujitorii au răspun...

  1 Și când a sosit ziua Cincizecimii a , erau toți împreună la un loc b . 2 Și fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau. 3 Și limbi ca de foc c li s'au arătat, împărțite, și au șezut pe fiecare din ei. 4 Și s'au umplut toți de Duh Sfânt și au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5 Și erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer d . 6 Și când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulțimea și s'a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. 7 Și erau uimiți toți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? 8 și cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, 9 Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, 10 în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și Romani ...

  ​„ Eu voi ruga pe Tatăl, și alt mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului” (Ioan 14, 16-17) ​Slăvite sunt, iubiților, darurile, care ni le-a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. ​De aceea să ne bucurăm toți, să mărim și să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie și de desfătare. Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele și se schimbă unele cu altele, așa și în biserică cu totul regulat o sărbătoare urmează alteia, și de asemenea trece de la una la alta. ​Așa cu puțin mai înainte noi am serbat ziua morții lui Hristos, apoi Învierea Sa, după aceea Înălțarea Sa, iar astăzi am ajuns la vârful tuturor darurilor harului lui Dumnezeu, și am ajuns la împlinirea făgăduinței date de Hristos. Adică că Hristos a zis: „când mă voi duce, voi trimite vouă alt mângâietor, și nu vă voi lăsa sărmani (Ioan 16, 7, 14, 16, 18). ​Cunoașt...

  Taina Cincizecimii: Nașterea Bisericii și Înnoirea Făpturii Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda ​ DUMINICA A 8-A DUPĂ SFINTELE PAȘTI reprezintă încununarea întregii iconomii a mântuirii neamului omenesc. Praznicul Pogorârii Sfântului Duh, cunoscut în popor și sub denumirea de Rusalii sau Cincizecimea, nu este doar amintirea unui eveniment istoric petrecut în Ierusalim, ci este actualizarea continuă a prezenței vii a lui Dumnezeu în istorie și în sufletele noastre. Dacă prin Înviere Hristos a biruit moartea, prin Cincizecime Duhul Sfânt dăruiește viață, transformând o comunitate de ucenici temători în Biserica Universală, biruitoare și apostolică. ​Evenimentul descris în cartea Faptele Apostolilor se manifestă vizual și auditiv prin semne divine de o intensitate copleșitoare: un vuiet ca de vijelie și limbi ca de foc care s-au așezat peste fiecare dintre Apostoli. Focul nu mistuie, ci curățește; nu distruge, ci luminează. El reprezintă arderea păcatului și aprinderea râvn...

  ​În timpul domniei împăratului Valens, arienii, bucurându-se de sprijinul direct al autorității imperiale, au declanșat o prigoană sălbatică împotriva creștinilor ortodocși. Auzind de aceste suferințe cumplite, un pustnic care se nevoia din prima tinerețe în părțile Răsăritului și-a părăsit liniștea pustiei și a venit de urgență la Constantinopol. Scopul său era clar: să-i întărească pe credincioși în dreapta credință, să-i înfieze pe eretici și să-i vădească cu multă vitejie duhovnicească. ​În aceeași perioadă, împăratul Valens se îndrepta spre nord în fruntea armatei sale pentru a-i înfrunta pe goți, care trecuseră Dunărea și invadaseră Tracia. ​Sfântul Isaachie a ieșit curajos înaintea împăratului și i-a zis: – O, împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea! ​Împăratul l-a disprețuit însă pe Bătrân, i-a ignorat cuvintele și și-a continuat drumul. În următoarea zi, Isaachie a alergat din nou înaintea alaiului imperial, repetând aceeaș...

  ​Într-o dimineață însorită, o femeie a observat trei bătrâni cu bărbile albe ca neaua care stăteau în fața casei sale. Nu-l cunoștea pe niciunul dintre ei, dar văzându-le chipurile brăzdate de ani, și-a dat seama că sunt obosiți de pe drum și flămânzi. Cu inimă curată, ea i-a invitat să treacă pragul casei pentru a se odihni și a primi hrană. ​Bătrânii au privit spre ea și au întrebat-o: – Dar soțul tău este acasă? – Nu, a plecat de dimineață la muncă, a răspuns femeia cu sinceritate. – Atunci nu putem intra, au spus moșii cu blândețe, dar hotărâți. ​Seara, când soțul ei s-a întors de la muncă, femeia i-a povestit cu de-amănuntul cele întâmplate. Soțul, bucuros de oaspeți, i-a spus: – Acum că m-am întors și eu acasă, mergi și invită-i înăuntru, să cinăm împreună. ​Femeia a ieșit grăbită în curte să îi cheme pe bătrâni. Însă unul dintre ei a privit-o lung și i-a răspuns: – Noi nu putem intra niciodată împreună în aceeași casă. – Dar de ce? a întrebat femeia mirată. ​Atu...

  ​Într-un sat așezat la poalele muntelui, trăia un creștin pe nume gospodar și harnic, dar care de la o vreme își pierduse pacea inimii. Se apropia Sâmbăta Moșilor de Vară, iar el se tot frământa, privind la puțina roadă din cămară și la grijile vieții. „La ce bun să mai împart și anul acesta cireșe, colaci și oale cu lapte? Cei adormiți sunt plecați de mult, iar cei vii oricum uită repede”, își spunea el în sine, lăsând covata cu colaci neumplută. ​În ajunul sâmbetei, la poarta lui bătură trei bătrâni străini, cu haine cernite, aspre ca pământul, dar cu priviri ce revărsau o lumină nefirească. Omul, primitor de fel, i-a poftit la masă și le-a împărtășit amărăciunea sa. ​Atunci, primul bătrân, care avea ochii calzi ca cerul de vară, a vorbit cu blândețe: — Fiule, eu sunt Moș Iubire . Să nu crezi niciodată că pomenirea celor adormiți este o lucrare zadarnică. Dragostea este singura punte nevăzută, dar de neclintit, dintre cer și pământ. Când rostești numele celor plecați la Sfâ...

      Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți ș...

    24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M'a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viață. 25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia. 26 Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine; 27 și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; 29 și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum audb, și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis.

  13 Dar, fraților, nu vrem ca voi să fiți în neștiință despre cei ce au adormit d , ca să nu vă întristați precum ceilalți e , care nu au nădejde. 14 Pentru că de credem f că Iisus a murit și a înviat, tot așa pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g . 15 Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. 16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și'n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi; 17 după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururea cu Domnul vom fi.

  Cântarea 1 Glasul al 6-lea Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm. Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi! S tăpâne și Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule și Doamne, în a Cărui mână sunt hotarele vieții tuturor celor de pe pământ, Însuți, pe credincioșii pe care i-ai mutat la Tine, odihnește-i. Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi! P entru toți pământenii care au adormit, Stăpâne, de toată vârsta, dregătoria și mărimea, toți ne rugăm cu căldură, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai mutat. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. C el ce Tu singur, cu mâna Ta cea preacurată, m-ai zidit din pământ, Cuvântule, și ca un Dumnezeu m-ai însuflețit cu suflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți, pe cei pe care i-ai luat de aici mântuiește-i, Milostive. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. F ecioară curată, scăparea lumii și tar...

  ​„Vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29) ​Despre Înviere ​Ce este moartea altceva decât despărțirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăiește veșnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăsește trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. Sufletul, care se desparte de trup neobservat de ochii omenești, se ia de către îngeri și se duce în sânul lui Avraam, dacă este drept, sau în temnița iadului, dacă este păcătos, până ce va veni ziua cea hotărâtă a Judecății de apoi, când sufletul iarăși se va uni cu trupul și va trebui să dea socoteală înaintea scaunului Judecătorului Hristos. ​Eu zic că sufletul iarăși se va uni cu trupul pentru că viața viitoare nu înghite și nu nimicește trupul. Putrezirea trupului și moartea n-au fost leg...