REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că un om cuprins de deznădejde și mânie s-a oprit în fața unei vechi icoane a Maicii Domnului. În loc să ceară ajutor, din gura lui au ieșit cuvinte de hulă: „Dacă ești cu adevărat ocrotitoare, de ce lași atâta suferință în lume?” . Într-un gest de revoltă oarbă, a lovit icoana. ​În acea secundă, din lemnul sfânt a început să izvorască sânge cald, chiar din locul unde fusese lovită. Omul a încremenit. Văzând sângele adevărat curgând pe veșmântul pictat, a înțeles că hula lui nu a lovit un simplu lemn, ci a rănit însăși dragostea de mamă a Fecioarei. Căzând în genunchi, cu lacrimi amare, s-a rugat: „Iartă-mă, căci n-am știut ce fac!” . Pilda ne arată că ori de câte ori păcătuim sau ne pierdem nădejdea, rănim din nou inima Maicii Domnului, însă ea continuă să ne răspundă cu milă și chemare la pocăință. ​Minunea Icoanei Andronic ​Icoana Maicii Domnului „Andronic” (sau Andronikovskaia ) este o relicvă imperială de o valoare duhovnicească rară. O caracteristică unică a a...

     Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!  Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.  Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale ...

1   31 O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu grăuntele de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. 32 Acesta este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui“. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s'a dospit toată“. 34 Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulțimilor în parabole, și fără parabole nimic nu le grăia, 35 ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la'ntemeierea lumii. 36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă; și ucenicii Lui s'au apropiat de El, zicând: „Lămurește-ne parabola neghinei din țarină“.

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 9 ci precum este scris: Pe cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s'au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc. 10 Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu. 11 Căci cine dintre oameni le știe pe cele ale omului, în afară de duhul omului, care este în el? Așa și cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Dar noi nu duhul lumii l-am primit, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaștem cele prin har dăruite nouă de Dumnezeu; 13 pe care le și grăim, nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci în cuvinte învățate de la Duhul Sfânt, pe cele duhovnicești supunându-le spre judecat...

  ​ S finților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire. P rimiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit pute...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 1 P e cei de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înțelept și pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți credincioșii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos și podoaba Dobrogei, zicând: bucurați-vă, cei ce de-a pururi mijlociți pentru sufletele noastre.

  ​Pe timpul lui Dioclețian, păgînul împărat al Romei, era în părțile Răsăritului un oarecare bărbat îmbunătățit, cu numele Epictet, care petrecea viața monahicească în rînduiala de preot. Din tinerețile sale a început a sluji lui Hristos. El făcea multe minuni, pentru că din pricina curăției vieții sale luase de la Dumnezeu darul de a tămădui toate bolile între oameni și a da lumină celor orbi; pe cei stricați îi curățea, pe cei slăbănogi îi întărea și izgonea diavolii din oameni. Spre vrednica încredințare a sfințeniei sale, să pomenim cîteva din minunile lui. ​Șezînd el în chilia sa, care era într-un loc deosebit, departe de locuința omenească, și îndeletnicindu-se cu obișnuitele lui rugăciuni și gîndiri către Dumnezeu, un comit oarecare a adus la dînsul spre tămăduire pe o fiică a sa de cincisprezece ani, care era slăbănoagă de toate mădularele. Deci, căzînd la picioarele lui, îl ruga, zicînd: „Miluiește-mă, omul lui Dumnezeu, și nu mă izgoni din fața ta, precum și milostivul...