REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  ​O minune deosebită, atestată în cronicile mănăstirești și consemnată istoric în izvoarele vremii, a avut loc în anul 1392 (anul 6900 de la facerea lumii), în ziua de 16 septembrie, pe vremea egumenului Gherman. În timp ce obștea monahală cânta Utrenia în biserică, la Cântarea a IX-a, din mâna dreaptă a Maicii Domnului de pe icoană a început să izvorască mir binemirositor, umplând întreaga biserică de o mireasmă sfântă. ​Ulterior, în timpul Paraclisului, un al doilea izvor de mir a țâșnit din piciorul stâng al Pruncului Iisus. Sfântul mir a dăruit tămăduiri nepunse celor bolnavi care s-au uns cu el. Mărturia istorică a acestei minuni a fost consemnată direct în actele Mănăstirii Tolga și confirmată ulterior de pelerinii și ierarhii vremii, care au atestat păstrarea vaselor cu mirul izvorât miraculos și vindecările documentate ale credincioșilor.

   Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat ...

  23 În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, și L-au întrebat, 24 zicând: „Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soție pe femeia lui și să-i ridice urmaș fratelui său. 25 Dar la noi erau șapte frați; și cel dintâi s'a însurat și a murit fără să aibă urmași, lăsând pe femeia sa fratelui său; 26 asemenea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea; 27 și în urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? că toți au avut-o de soție“. 29 Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. 30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n'ați citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viil...

Sfântul Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, se înscrie în acea linie de ierarhi ai Bisericii care au purtat în însăși ființa lor tensiunea dintre slujirea pașnică a turmei și chemarea de a apăra adevărul în vremuri tulburi. Viața lui nu se lasă redusă la o simplă biografie, ci se deschide ca o mărturie despre modul în care episcopul devine, în momentele de criză dogmatică, chip al lui Hristos-Păstorul, care nu fuge de lup, ci stă în fața lui cu puterea blândeții și a adevărului. Emilian a trăit în epoca iconoclasmului, când Biserica era sfâșiată de o rătăcire ce nu era doar doctrinară, ci profund spirituală: negarea icoanei era negarea realității Întrupării, a faptului că Dumnezeu a intrat în istorie și a asumat chipul omului. În fața acestei rătăciri, Emilian nu a răspuns cu violență, ci cu acea statornicie liniștită care vine din conștiința că adevărul nu are nevoie de retorică, ci de mărturisire. El a apărat cinstirea sfintelor icoane nu ca pe o tradiție culturală, ci ca...

Cu inimă smerită mă apropii de tine, Sfinte Ierarhe Emilian, mărturisitor neînfricat al lui Hristos, cel ce ai strălucit în vremea tulburării și ai păzit icoana Domnului ca pe însăși mărturisirea întrupării Lui. Tu, care ai stat înaintea împăratului luptător împotriva sfintelor chipuri și nu ai plecat genunchiul în fața nedreptății, întărește și sufletul meu cel slab, ca să nu se clatine în fața ispitelor, nici să se plece în fața fricii, ci să rămână statornic în lumina adevărului. Tu ai purtat povara izgonirilor și a închisorilor, dar nu ai pierdut dulceața nădejdii, căci în adâncul suferinței ai văzut lucrarea Duhului, care te întărea și te ridica spre mărturisirea cea mai presus de fire. Fă ca și în mine să se aprindă această lucrare, ca să nu mă las biruit de gândurile întunecate, ci să primesc în inimă lumina care vine de la Hristos, Cel ce nu părăsește pe cei ce Îl cheamă cu credință. Tu ai fost păstor al Cizicului, iar turma ta ai povățuit-o cu blândețe și cu puterea adevăr...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 12 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales între voi, întru sfințenia și curăția care vin de la Dumnezeu, nu întru înțelepciune pământească c , ci întru harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că ne veți înțelege pe de-a'ntregul, 14 după cum în parte ne-ați și înțeles, anume că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi veți fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus. 15 Cu această încredințare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveți un ...

  Glasul al 2-lea Podobie: Cu ale sângelui tău... A l edessenilor părinte și dascăl sfânt vreme-ndelungă te-ai făcut, Ierarhule, dând mângâiere degrabă și liniște îndureraților și necăjiților, și acum, dar, slăvite, ajută-ne.

  Troparul A l edessenilor Păstorule mare și a Bisericii cinstita podoabă, făclia credincioșilor, Sfinte Calinic, din toată primejdia izbăvește-ne grabnic, gonind boala trupului și durerea din suflet, că îndrăzneală ai către Hristos, ca un prieten la El mijlocindu-ne. Canonul G lasul al 8-lea Cântarea 1 I rmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm. S finte Calinic, roagă-te pentru noi! P e-ai tăi cântăreți, Sfinte Calinic, cu sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu nu înceta a ne păzi de-a pururi de toată reaua-ntâmplare, rugămu-te. S finte Calinic, roagă-te pentru noi! Î ntru înălțimea darurilor mai presus de fire te-ai adus, bine viețuind, de unde și nouă, Ierarhe, a mântuirii cărare arată-ne. S lavă... L iman fă-te, Sfinte, netulburat, celor ce-n Edessa și-n tot locul îți lăudăm a sufletului voie ne-mpărțită și toată fapta plăcută lui Dumnezeu. Ș i acum... P oporul cu-al t...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...