REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  împreună cu ceilalți mucenici pomeniți în această zi, este o pildă despre curaj și devotament absolut creștinesc. Trăind în vremuri de prigoană, acești sfinți au ales să mărturisească credința lor în Hristos, înfruntând tortura și moartea. Sfântul Pamfil, un preot foarte învățat, a înființat chiar o bibliotecă și o școală pentru studiul Sfintei Scripturi, arătând cum credința se împletește cu înțelepciunea. Iar diaconul Valent, deși bătrân, cunoștea Scriptura pe de rost, fiind un exemplu de statornicie. Pilda lor ne arată că credința adevărată învinge orice obstacol și că martirajul este o dovadă profundă de iubire pentru Hristos.

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  29 Și a fost că pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, 30 zicând: „Mergeți în satul din fața voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a șezut vreodată; dezlegați-l și aduceți-l. 31 Și dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegați?, veți spune așa: Domnul are trebuință de el“. 32 Și, plecând, cei trimiși au găsit așa cum le spusese El. 33 Și în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați mânzul?“ 34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuință de el“. 35 Și l-au adus la Iisus; și aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. 36 Iar în timp ce El mergea, își așterneau hainele'n cale. 37 Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnul...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Bătrânul a , către Gaiu b cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr. 2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporești și să ai tot atâta sănătate precum îți este sufletul de spornic. 3 Mult m'am bucurat când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăiești tu întru adevăr. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr. 5 Iubitule, ceea ce faci tu față de frați o faci cu credincioșie c , și aceasta pentru străini d , 6 care'n fața Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu; 7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni. 8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceștia, ca să le...

  Glasul al 4-lea P odobie: Cel Ce Te-ai Înălțat... F iind puși înaintea groaznicelor unelte de chinuri, vitejii luptători ai Domnului, bucurându-se, cu bărbăție plină de curaj au răbdat chinurile, neținând seama de trup. Pentru aceasta au și moștenit Veșnica Slavă și acum se roagă pentru noi, cei care lăudăm chinurile lor.

  Troparul Sfântului Mucenic Pamfil și al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C u Puterea Preasfântului Duh ceata celor cu numărul de doisprezece adunându-se, vitejește, ca o purtătoare de biruință, a pus pe fugă tabăra cea vicleană și fără de Dumnezeu a celor nelegiuiți. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. R ușinatu-s-a vrăjmașul năvălind asupra purtătorilor de biruință mucenici; că deșertându-și cumplit...

  Glasul al 4-lea M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​ Pamfil preotul, Valent diaconul, Pavel, Porfirie și însoțitorii lor ​Acești doisprezece sfinți mucenici s-au învrednicit nu numai de darul mărturisirii, ci și de simbolismul numărului apostolic, pătimind pentru Hristos în Cezareea Palestinei în timpul Marii Persecuții declanșate de împăratul Dioclețian (303–311 d.Hr.). ​Grupul celor trei: Stâlpii credinței din Cezareea ​Conform cronicarului Eusebiu de Cezareea, cel dintâi între ei a fost Sfântul Pamfil , presviterul cetății. Originar din Beirut, Pamfil era un învățat renumit, cel care a îngrijit faimoasa Bibliotecă din Cezareea și a corectat textele Sfintei Scripturi. Alături de el au stat: ​ Valent , diaconul bisericii din Elia (Ierusalim), un bătrân venerabil care cunoștea Scripturile pe de rost. ​ Pavel , un creștin din Iamnia, care purta deja pe trup semnele unei arderi anterioare pentru credință. ​Aceștia trei au îndurat doi ani de temniță sub guvernatorul Urban, fiind scoși la judecată abia după venirea noului i...

  ​Pamfilie, primul dintre aceștia, era presbiter al bisericii din Cezareea Palestinei. El a fost un om învățat și credincios care a îndreptat textul Noului Testament, curățindu-l de greșelile diverșilor copiști. El însuși copia cu mâna lui această carte mântuitoare și o dădea celor care o doreau. ​Al doilea a fost diaconul Valentin, bătrân cu vârsta și alb de înțelepciune. Acesta era o autoritate recunoscută în Sfintele Scripturi, pe care le cunoștea pe de rost. ​Al treilea a fost Pavel, un cetățean de frunte, care în timpul unei persecuții anterioare fusese aruncat în foc pentru credința lui în Hristos. ​Pe lângă aceștia se mai aflau cinci frați după trup și după duh, care se născuseră în Egipt și care se întorceau în patria lor după ce fuseseră siliți să muncească în minele din Cilicia. La porțile Cezareei ei au declarat că sunt creștini și au fost aduși în fața judecății. ​La întrebarea: „Care sunt numele voastre și din ce neam sunteți?" - ei au răspuns: “Numele păgâne da...

 

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M'ați primit; 36 gol, și M'ați îmbrăcat; bolnav, și M'ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine». 37 Atunci Îi vor răspunde drepții, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?» 40 Și răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun,...

  8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisosește, nici dacă nu vom mânca ne lipsește. 9 Aveți grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină'mpiedicare pentru cei slabi. 10 Că dacă cineva te va vedea șezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoștința, oare conștiința lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Prin cunoștința ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12 Și astfel, păcătuind voi împotriva fraților și lovindu-le conștiința lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13 De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu. 1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoli...

  Glasul al VI-lea. (dacă s-a făcut Odovania Întâmpinării Domnului) Cântarea I: A jutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. Cântarea a III-lea: Î ntărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea care se clatină, că singur ești sfânt și Domn. Cântarea a IV-lea: A uzit-a Prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți; și zicea: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne! Cântarea a V-lea: P e mine, cel ce dis-de-dimineață alerg la Tine, Iubitorule de oameni, te rog, luminează-mă și mă îndreptează și pe mine la poruncile Tale și mă învață pururea să fac voia Ta. Cântarea a VI-lea: S trigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. Cântarea a VII-lea: G reșit-am, fărădele...

  ​„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere si cu slavă multă” (Lc. 21, 27) ​ Gândirea la iad și la împărăția cerului trebuie să ne ferească de păcat ​„Noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecății lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârșite prin trup, ori bine ori rău” (II Cor. 5, 10). Să ne înfățișăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecății lui Dumnezeu, ca și cum El ar sta înaintea noastră, ca și cum Judecătorul ar fi așezat pe dânsul și ca și cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Așa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliți. Nu roșiți oare ? Adeseori am voit noi mai bucuroși să murim decât unele fapte de rușine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noștri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simți noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor și oamenilor, și noua înșine ne vor fi ținute înaintea ochilor? Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul:...

  F rați creștini, S fânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne spune că Cel Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, va veni iarăși pe pământ, dar nu cum a venit întâi, smerit și umil, ci cu slavă multă și cu mare strălucire dumnezeiască. Și va veni, nu ca să mântuiască lumea, ca mai înainte, ci ca să judece pe toți oamenii, pe cei vii și pe cei morți; să dea celor care au făcut cele bune Împărăția cea veșnică, iar celor care au făcut cele rele, osânda cea veșnică. Învățătura aceasta despre cea de-a doua și slăvită venire în lume a Domnului Hristos, o mărturisim toți creștinii, în Simbolul credinței noastre, care zice: „Și iarăși va să vie cu slavă să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit“. Vorbind despre Împărăția cerurilor, Iisus Hristos a asemănat-o printre altele cu cele zece fecioare, care luându-și candelele lor, au ieșit întru întâmpinarea Mirelui. Când a venit Mirele, au intrat cu El, la nuntă, numai cele cinci fecioare, care au avut untdelemn în ...