REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vredn...

  ​Se povestește că în cetatea Nisibi, pe când tânăra Fevronia citea surorilor din sfintele cărți în spatele unei perdele pentru ca nimeni să nu fie distras de frumusețea chipului ei, un tânăr ostaș a întrebat-o pe bătrâna egumenă Vriena: „De ce ascundeți această lumină sub obroc și nu o lăsați să strălucească în fața lumii?”. ​Bătrâna i-a răspuns cu blândețe: „Frumusețea trupească este ca o floare de câmp: azi înflorește, iar mâine se veștezește și se preface în țărână. Noi o tăinuim nu pentru că ne temem de lume, ci pentru ca sufletul ei să rămână neatins de slava deșartă, pregătindu-se pentru Mirele Cel Nemuritor.” ​Când a sosit prigoana, iar Fevronia a fost scoasă cu sila în fața dregătorului sângeros, perdeaua tăinuirii a fost sfâșiată, iar trupul ei a fost zdrobit fără milă. Însă, în clipa în care topoarele și săbiile își făceau lucrarea lor cumplită, cei prezenți au văzut că pe chipul sfintei nu se zugrăvea deznădejdea, ci o pace nepământeană. Chiar și în mijlocul chinuri...

  : 27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 67, 36) M inunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel. Stih: Drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie. 1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiți în zadar; 2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat și'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii - 3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată; 4 dimpotrivă, întru toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, 6 în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefățarnică, 7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptății cele de-a dreapta și cele de-a stânga a , ...

  Glasul 6 Ceea ce ești folositoare... M irele meu Cel Preadulce, Hristoase, a strigat Mucenița Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta; căci dulceața dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea și frumusețea milostivirii Tale, a îndulcit inima mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc și vrednică a dănțui în cămară împreună cu fecioarele cele înțelepte. Pentru aceasta, preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoințele ostenelilor tale, te rugăm pe tine, roagă-te să nu ni se închidă și nouă ușile cămării.

  O , sfântă slăvită mare mucenică a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoșii și smeriții, care alergăm cu credință și cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni, nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum. S fântă Mare Mucenică, pleacă genunchii tăi cei duhovnicești către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a cărui cămară acum te veselești și roagă-L pe El, cu dragostea aceea cu care îl rugai în sfintele tale nevoințe, să ne trimită și nouă, celor săraci și neputincioși, mila și Harul Său, spre ajutor în scârbele și ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi. F ii mijlocitoare către preasfânta și viața cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci și tu ai plăcut Lui și ai păzit cu mare sfințenie poruncile Lui. Și pentru dragostea Lui ți-ai pus sufletul tău și te-ai adus pe tine jertfă vie, neprihănită și cuvântătoare. Deci, ca o ...

  Troparul Sfintei Mari Mucenițe Fevronia, glasul al 4 lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trec ând-o ca pe uscat... Stih: Sfântă Muceniță Fevronia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C eea ce ai fost părtinitoare slavei lui Hristos, Sfântă Fevronia, dă-mi mie dar și luminare, să laud cu cântări, prăznuirea ta cea purtătoare de lumină și cinstită. Stih: Sfântă Muceniță Fevronia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u grija continuă a morții celei de-a pururea luminându-ți sufletul, Muceniță Fevronia, ai alergat către înălțimea muce...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  P e vremea păgînului împărat Dioclețian, era în Roma un eparh cu numele Antim. Acela avea un fiu, anume, Lisimah, pe care îl logodise cu o fecioară frumoasă a unui senator, care se numea Prosfor. Acel eparh, îmbolnăvindu-se de moarte, a chemat pe un frate al său, anume Selin, și i-a zis: "Iubitul meu frate, eu o să mă duc din viața omenească și îți încredințez pe Lisimah, fiul meu; tu să-i fii tată în locul meu, iar el să-ți fie fiu; deci, să grăbești după sfîrșitul meu, să-i faci nuntă cu mireasa cu care l-am logodit, fiica lui Prosfor". Antim poruncind astfel, după trei zile s-a sfîrșit. După aceea, împăratul Dioclețian a chemat pe Lisimah, fiul lui Antim, la el și pe Selin, unchiul lui, și, luîndu-i de o parte, a zis către Lisimah: "O, tinere, eu, aducîndu-mi aminte de dragostea tatălui tău, am voit să te pun eparh în locul lui; dar de vreme ce am auzit că iubești credința creștinească, am lăsat acest gînd, așteptînd pînă ce mă voi încredința dacă este adevărat sa...