REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  32 Și a fost că Petru a trecut pe la toți și a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. 33 Și acolo a găsit un om cu numele Enea, care de opt ani zăcea în pat, că era paralitic. 34 Și Petru i-a zis: „Enea, te vindecă Iisus Hristos; ridică-te și strânge-ți patul!“ Și el îndată s'a ridicat; 35 și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s'au și întors la Domnul. 36 Iar în Ioppe era o uceniță cu numele Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căprioara i . Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 37 Și a fost că în zilele acelea ea s'a îmbolnăvit și a murit. Și după ce au scăldat-o, au pus-o în odaia de sus. 38 Și fiind Lida aproape de Ioppe, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis la el doi bărbați, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi“. 39 Și Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara pe...

  ​ „Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbre celor viitoare” (Coloseni 2, 16-17) ​ Hristos a înviat! ​ Iubiți credincioși, ​Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda nu este doar relatarea unei minuni fizice, ci un moment de cotitură teologică. Iisus Hristos alege să vindece într-o zi de sâmbătă pentru a provoca ordinea veche și a demonstra că El este Izvorul Legii. Prin acest act, Domnul pune bazele desființării sâmbetei iudaice pentru a face loc noii realități a Împărăției lui Dumnezeu. ​I. Argumentul pre-mozaic: Sâmbăta nu a fost o lege universală ​O dovadă biblică incontestabilă este tăcerea Scripturii în primele milenii. De la Adam și până la Moise (aprox. 4108 ani), niciun patriarh nu a serbat sâmbăta. ​ Adam a primit porunca muncii după cădere (Facere 3, 19), fără menționarea unei zile de odihnă. ​ Avraam , tatăl credinței, a păzit legământul tăierii împre...

  ​Evanghelia de astăzi ne pune în față imaginea tulburătoare a omului care a zăcut treizeci și opt de ani la scăldătoarea oilor, așteptând o vindecare ce părea să nu mai vină. Dincolo de miracolul fizic săvârșit de Hristos, acest text ascunde o „comoară” duhovnicească pe care nu o găsim săpând în pământ, ci cercetând adâncul sufletului acestui bolnav. ​Bogăția care nu se fură ​Spre deosebire de aurul și argintul lumii acesteia, care aduc adesea invidie, furtuni și griji, bogăția slăbănogului constă în răbdare, statornicie și o neclintită nădejde în Dumnezeu . Aceasta este singura proprietate sigură a omului, pe care nici moartea nu o poate răpi, ci o transformă într-un mijlocitor însemnat în fața Judecătorului ceresc. ​Blândețea sub povara durerii ​Treizeci și opt de ani de boală nevindecabilă reprezintă o viață de om petrecută în chin. Totuși, Scriptura ne arată noblețea acestui suflet prin modul în care îi răspunde Mântuitorului. Deși nu Îl cunoștea pe Hristos, slăbănogul n...

  F rați creștini, O are, numai unul era păcatul slăbănogului din Evanghelia de astăzi, sau mai multe? Și, de era unul, oare, ce fel de păcat era acesta? Când zice sfântul evanghelist: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău“ (Ioan 5, 14), înseamnă, că slăbănogul a fost pedepsit treizeci și opt de ani pentru păcatele lui. Dar care erau păcatele lui, evanghelistul nu ne-a spus, ca să înțelegem că nu numai pentru păcatele pe care le-a făcut slăbănogul, ci și pentru orice alt păcat, Dumnezeu pedepsește pe păcătosul care nu se pocăiește. C ând vom socoti că nici înger, nici om, n-a putut să vindece rana celui dintâi păcat al celor doi strămoși; când vom socoti că, pentru iertarea păcatului a fost nevoie de dumnezeiasca pogorâre de sus și întrupare a Fiului lui Dumnezeu, cu Patimile, crucea, sângele și moartea Sa, atunci vom cunoaște cu adevărat, cât de mare este greutatea păcatului. Numai sângele Fiului lui Dumnezeu a putut să u...

  F rați creștini, E ra în Ierusalim o scăldătoare, care avea împrejurul ei cinci pridvoare, în care zăcea mulțime multă de oameni bolnavi. Îngerul Domnului, din vreme în vreme, se pogora în apa scăldătoarei și o tulbura. Cel care, dintre cei bolnavi, intra întâi în apă, după tulburarea ei, acela se vindeca. Domnul nostru Iisus Hristos s-a dus din Galileea în Ierusalim pentru sărbătoarea iudeilor și aflând în pridvor pe un om, care era slăbănog de trei zeci și opt de ani, l-a întrebat dacă dorește sănătatea. Bolnavul a răspuns: om nu am ca să mă bage în apă; de aceea, mai înainte de a ajunge eu, ajunge altul, și intrând în apă se tămăduiește. Atunci Domnul Iisus a zis către dânsul: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!“ (Ioan 5, 8). Slăbănogul s-a sculat îndată, și-a ridicat patul pe umerii săi și a umblat. Dar iudeii, pentru că în ziua aceea era sărbătoare, fiind sâmbătă, s-au tulburat și au mustrat pe slăbănog, zicându-i: nu ai voie să-ți ridici astăzi patul. El însă le-a răsp...

  ​ Hristos, Singurul Care nu ne lasă Singuri ​În duminica a patra după Sfintele Paști, Biserica ne pune înainte una dintre cele mai cutremurătoare oglinzi ale condiției umane: întâlnirea dintre Mântuitorul Hristos și slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. Timp de treizeci și opt de ani, acest om nu a fost doar prizonierul unei boli trupești, ci și al unei singurătăți absolute. „Doamne, nu am om”, este strigătul care răsună peste veacuri, definind drama celui care, deși înconjurat de mulțime, rămâne invizibil în suferința sa. ​Vitezda, care se traduce prin „Casa Milostivirii”, era paradoxal un loc al așteptării tensionate și al unei competiții mute pentru supraviețuire. Vindecarea acolo depindea de rapiditate, de brațele altora sau de simpla șansă de a fi primul în apă. Însă Hristos nu vine la Vitezda pentru a respecta acest mecanism al selecției, ci pentru a tulbura rânduiala suferinței prin prezența Sa divină. El nu întreabă de ce nu are cine să îl ajute pe bolnav, ci merge di...

 

  ​Se spune că, după ce moaștele Sfântului Atanasie au fost așezate în Mănăstirea Schimbării la Față din Lubensk (Ucraina), acesta a început să apară în chip minunat celor aflați în mari strâmtorări. ​Într-o vreme de mare foamete, o familie săracă din apropierea mănăstirii își pierduse orice speranță de supraviețuire. Tatăl, deznădăjduit, se ruga în fața icoanei Sfântului Atanasie, cerându-i ajutorul pentru a-și hrăni copiii. În acea noapte, un bătrân cu chip blând, îmbrăcat în haine arhierești strălucitoare, i s-a arătat în vis și i-a spus: „Nu te teme, mergi la mănăstire și caută-mă pe mine. Cel ce stă pe scaun te va ajuta.” ​Omul a mers la mănăstire și a văzut racla unde Sfântul Atanasie odihnea așezat pe scaunul arhieresc (Sfântul este cunoscut pentru faptul că trupul său a rămas neputrezit, stând în poziție șezândă). În timp ce se închina cu lacrimi, un pelerin necunoscut s-a apropiat de el și i-a pus în mână o pungă cu bani, spunându-i: „Sfântul mi-a poruncit să-ți dau ace...

    Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți și la În...

  14 Voi sunteți lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; 15 nici aprinde cineva făclie și o pune sub obroc c , ci în sfeșnic, și ea le luminează tuturor celor din casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17 Să nu socotiți că am venit să stric legea sau profeții; n'am venit să stric, ci să plinesc d . 18 Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cirtă e din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. 19 Așadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici și astfel îi va învăța pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face și astfel va învăța, acela mare se va chema în împărăția cerurilor.

  26 Un Arhiereu ca Acesta ne și trebuia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără pată, osebit de cei păcătoși și devenit mai înalt decât cerurile, 27 Care nu are nevoie, precum arhiereii, ca'n fiecare zi să aducă jertfe, întâi pentru propriile lui păcate și apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o singură dată, aducându-Se jertfă pe Sine Însuși. 28 Căci legea așază arhierei oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, care a venit mai târziu decât legea h , a așezat un Fiu desăvârșit în veac. 1 Dar lucrul cel mai de seamă'n cele spuse este acela că noi un astfel de Arhiereu avem, Care a șezut de-a dreapta tronului Slavei în ceruri, 2 slujitor al altarului și al cortului celui adevărat a , pe care nu un om l-a ridicat, ci Dumnezeu.

  O , Sfinte și întru tot lăudate Părinte Atanasie, apărător neostenit al credinței și vindecător milostiv al credincioșilor de pretutindeni, auzi-ne pe noi în ceasul acesta și ne dăruiește cele bune și de folos sufletelor noastre. Roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai iubit fierbinte, să coboare peste noi dumnezeiescul Său har, ca să te lăudăm cu alese cuvinte și să îți dăruim ofranda sufletelor noastre rugătoare. P ăzește-ne pe noi și ne îndreaptă viața pe calea mântuirii. Pe cei slabi îi întărește, pe cei tulburați îi povățuiește, pe cei bolnavi îi tămăduiește, pe cei rătăciți îi unește cu Sfânta și apostoleasca Biserică a Mântuitorului Hristos. Fii tuturor toate cele de trebuință: orfanilor – părinte, bătrânilor – sprijinire, săracilor – ajutător în suferință, celor pe care nu îi iubește nimeni – prieten și mijlocitor în neputință. Nu lăsa fără de milostivirea ta pe cei încercați de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de asuprirea altor oameni sau de războiul di...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...