REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că un tânăr ucenic, copleșit de greutățile ascultării, l-a întrebat pe bătrânul său avvă: „Părinte, cum a putut Sfântul Maxim să primească un omofor adevărat din mâinile Maicii Domnului? Mie rugăciunea îmi pare adesea uscată și mâinile îmi sunt mereu goale.” ​Bătrânul i-a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: „Fiule, Sfântul Maxim nu a căutat darul, ci a căutat-o pe Dăruitoare. El și-a țesut propriul omofor zi de zi, din firele smereniei și ale dragostei necondiționate față de turma lui Hristos. Maica Domnului nu a făcut decât să facă văzut ceea ce sfântul purta deja în inima sa. Dacă vrei și tu să simți acoperământul ei, nu privi spre cer căutând semne, ci apleacă-te spre cel aflat în suferință. Acolo vei găsi marginea veșmântului ei.”

    Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți și la În...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... Î mpodobindu-ți viața cu înfrânarea și omorându-ți trupul, ai biruit asuprelile vrăjmașilor, preafericite părinte și ca un vrednic ai ajuns către Viața cea fără de întristare și veșnică, pentru care roagă-te, Preacuvioase Părinte Ioan, să ne mântuim noi.

  Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul , glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru no...

 9 Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Alt tropar Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  L atura Decapoliei altădată era împărțită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomenește de Sfîntul Evanghelist Matei, zicînd: "După Dînsul au mers multe popoare din Galileea și din cele zece cetăți"; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pămîntul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învățătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum. A cest sfînt Ioan, din tinerețe lăsînd lumea și iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit învățător Grigorie Decapolitul și de dînsul a fost tuns în rînduiala monahicească. Apoi petrecea cu el, nevoindu-se în toate și bineplăcînd lui Dumnezeu, a ajuns în atît de mare smerenie și ascultare și în așa sîrguință spre tot lucrul bun, încît singur învățătorul lui, Sfîntul Grigorie, se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu. Iar cînd răucredinciosul împărat Leon Armeanul, a înnoit eresul luptării de icoane și a ridicat prigonire asupra Bisericii ...

Erau două ținuturi cu numele Decapole: cel dintâi Decapole era aproape de Galileea, în Palestina, fiind pomenit și de Sfântul Evanghelist Matei: "Și mulțimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole..." (Matei 4, 25). Cel de-al doilea Decapole era o regiune mai mică din pământul Isauriei; din acest loc a provenit Sfântul Grigorie, învățătorul Cuviosului Ioan, pe care îl prăznuim astăzi. ​Sfântul Ioan s-a despărțit de lume încă din tinerețe. Din iubire pentru Hristos, el s-a alăturat dascălului său, Grigorie Decapolitul, care l-a tuns în monahism. Sub îndrumarea acestuia, Ioan s-a nevoit cu sârguință, făcându-se plăcut lui Dumnezeu, spre bucuria învățătorului său care slăvea pe Domnul pentru progresul ucenicului. ​În timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Leon Armeanul împotriva sfintelor icoane, Cuviosul Ioan a mers la Constantinopol alături de Sfântul Grigorie și de Iosif Imnograful (făcătorul de cântări). Cei trei au străbătut cetatea, întărind poporul în m...

  ​Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului. Fecioara Maria este zugrăvită în statură deplină, ținând pe Pruncul Hristos în mâna stângă. Cu mâna Sa dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îi oferă Sfântului Mitropolit Maxim (care este zugrăvit stând în genunchi sau în picioare) omoforul episcopal. ​Arătarea Maicii Domnului Sfântului Maxim a avut loc atunci când sfântul venise în vizită de la Kiev la Vladimir. Maica Domnului i-a spus: "Slujitorul meu Maxim, bine ai venit pentru a vizita orașul meu! Ia acest omofor și păstorește turma aceasta pe care ți-o încredințez." Când sfântul s-a trezit, avea în mâinile sale omoforul oferit de Fecioara Maria. Arătarea Maicii Domnului a fost un semn de binecuvântare pentru mutarea Scaunului Mitropolitan de la Kiev la Vladim...

  Izvorul Tămăduirii La prag de praznic, în lumină, Genunchii plecăm spre pământ, Căci Maica Preacurată vine Cu darul cerului cel sfânt. Din piatră seacă, prin minune, Un susur viu a izvorât, Să spele răni și slăbiciune În neamul nostru amărât. **Refren (Imn):** *O, Maică, Izvor de viață și tămăduire,* *Tu, Maica Luminii și a milei cerești,* *Revarsă de sus a Ta sfântă iubire,* *Și rănile noastre cu har le-mplinești!* Nu e doar apă ce țâșnește, Ci e suflarea Ta de har, Ce sufletul îl întărește Și șterge deznădejdea, amar. Cei orbi văd calea mântuirii, Cei șchiopi aleargă spre Hristos, Prin Taina Sfântă-a regăsirii, În trupul cel neputincios. **Rugăciune:** Fă, Maică, din a noastră minte, Un jgheab curat de rugăciuni, Să nu uităm de cele sfinte, Înconjurați de slăbiți și buni. Adapă inima ce seacă În deșertul lumii de acum, Și fă ca boala să ne treacă, Păzindu-ne pe-al vieții drum. **Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda** *Orșova, 25 martie 2017*

 

  ​Se povestește că un drumeț însetat rătăcea printr-o pădure deasă, căutând cu disperare un strop de apă. Deși trecuse pe lângă mulți copaci verzi, pământul sub picioarele lui era uscat și crăpat. Deodată, a întâlnit un bătrân pustnic care săpa cu mâinile goale în țărână, lângă o stâncă golașă. ​— Părinte, de ce sapi în acest loc uscat? a întrebat drumețul. Nu vezi că aici nu este nicio apă? ​Bătrânul i-a răspuns zâmbind: — Fiule, ochii tăi văd doar praful, dar credința vede dincolo de piatră. Maica Domnului mi-a șoptit că sub această stâncă zace un izvor ce așteaptă să fie eliberat de povara pământului. ​După puțin timp, din locul unde săpase bătrânul, a țâșnit un șuvoi de apă limpede ca cristalul. Drumețul a băut și s-a simțit nu doar răcorit, ci și vindecat de neputințele care îi îngreunau mersul. Atunci a înțeles că Izvorul Tămăduirii nu este doar un loc, ci este prezența Maicii Domnului care, prin rugăciune, preface deșertul sufletului nostru într-o grădină vie.

   Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos...

  12 După aceea S'a coborât în Capernaum, El, precum și mama Sa și frații Săi și ucenicii Săi; și n'au rămas acolo multe zile. 13 Și Paștile Iudeilor erau aproape și Iisus S'a suit la Ierusalim. 14 Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. 15 Și făcând un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile, și boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele; 16 și celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de neguțătorie!“ 17 Și ucenicii Săi și-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m'a mâncat. 18 Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: „De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăți?“ e 19 Iisus le-a răspuns și le-a zis: „Dărâmați templul acesta și'n trei zile îl voi ridica“. 20 Și au zis Iudeii: „În patruzeci și șase de ani s'a zidit templul acesta! Și tu îl vei ridica în trei zile?...“. 21 Dar El le vorbea de templul trupu...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 25) C ât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut. Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. 1 Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. 2 Și era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. 3 Acesta, văzându-i pe Petru și pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie. 4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!“ 5 Iar el îi privea cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Iar Petru a zis: „Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!“ a 7 Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; și îndată tălpile și gleznele lui s'au întărit. 8 Și sărind, a stat în picioare și umbla; și a intrat cu ei în templu, umblând și săr...

  Glasul al 8-lea Apărătoare Doamnă... D in izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: Bucură-te, apă izbăvitoare! Alt condac Glas 2 Podobie: Cu curgerile sângiurilor tale... C a un izvor de viață purtător al dumnezeiescului har, întru tot lăudată Fecioară, Împărăteasă a toate, revarsă peste noi apa dumnezeieștii bunătăți spre iertarea păccatelor, că tu ne ești scăpare.

  Cântarea 1, glasul 1. Irmosul: Izvorăște-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăște viață și har credincioșilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas. Stih: Hristos a Înviat din morți! L ocaș de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioșii care aleargă la dânsa și izvorăște tuturor mângâierea cea din belșug. Stih: Hristos a Înviat din morți! D in ceruri reverși nouă daruri fără împuținare, ceea ce ești cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând. Stih: Hristos a Înviat din morți! B ucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă. Cântarea a 3-a. Irmosul: ...

  Tropar C a un izvor neîmpuținat al milostivirii, de Dumnezeu dăruită Născătoare de Dumnezeu curată, izvorăște-ne apa darurilor tale; căci cu credință cinstim izvorul tău cel sfânt, care revarsă lumii ape de mântuire, ca să ne izbăvim de bolile sufletești și să ne învrednicim de darul tămăduirilor. Canonul (Alcătuire a monahului Gherasim Micraghiananitul) Cântarea 1 I rmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. S tih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! P reabinecuvântată Marie, izvor de Dumnezeu arătat al nematerialnicelor ape dătătoare de viață, șuvoaiele dumnezeieștii tale milostiviri revarsă-le nouă, celor ce cu credință slujim ție. S tih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! A pa izvorului tău rourează și adapă, Fecioară, și face roditoare într-o credință sufletele cele a...