REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Într-o sihăstrie din Tebaida Egiptului, un tânăr monah pe nume Ilarion se lupta cu gândul mândriei. Postea mult, făcea mătănii până la epuizare și începuse să creadă că asceza lui este fără egal. Într-o noapte, l-a întrebat pe duhovnicul său: — Părinte, oare mai există cineva în aceste vremi care să sufere de foame, de goliciune și de asprimea pustiei mai mult decât mine, pentru dragostea lui Hristos? ​Bătrânul duhovnic a suspinat adânc, l-a luat de mână și l-a dus în fața unei vechi icoane. — Vezi tu, fiule, a spus bătrânul, noi ne mândrim cu peticele noastre și cu posturile măsurate cu ceasul. Dar gândește-te la Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare. El a stat șaizeci de ani în adâncul cel mai fierbinte al pustiei, fără haine, fără adăpost omenesc, înfruntând arșița zilei și gerul nopții. Când hainele i s-au învechit și s-au prefăcut în țărână, Dumnezeu nu l-a lăsat acoperit de rușine, ci i-a crescut părul trupului lung și strălucitor ca zăpada, înveșmântându-l în haina curăției...

    Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai...

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  Glasul 2 Căutând cele de sus... S tea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, așa părinte, ai strălucit întru pustnicie ca soarele. Pentru aceasta, Sfinte Onufrie, nu înceta să te rogi pentru noi toți. Glasul 8 Credința lui Hristos... L umină înțelegătoare și cerească înlăuntrul în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi și har de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia.

  Troparul Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, glasul al 4-lea: D umnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră. Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L epădând slava cea nestatornică a lumii și cu totul sălășluind întru tine pe Hristos, mărite, după vrednicie ai dobândit bucuria Lui, pururea pomenite Onufrie. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C ugetând în Legea lui Hristos, mărite, prin virtuți te-ai arătat pom al vieții plin de rod, punând înainte prin isprăvile tale harul tămăduirilor celor dumnezeiești. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C asă ...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tatălui și Fiului...

  ​Împăratul Persiei, numit de istorici Narsita, a trăit pe vremea cînd în Roma împărățea prea păgînul împărat Dioclețian. Acesta se cunoaște din fapte, că ori era cu totul creștin, ori că nu era departe de creștinătate. Însă se știe din istorie că au fost în acest fel unii din împărații Persiei. Acest împărat, trăind cu împărăteasa multă vreme și neavînd copii de parte bărbătească, dorea foarte mult și se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu. Dumnezeu, ascultîndu-i rugăciunea, după mulți ani împărăteasa a zămislit pe acest mare plăcut al lui Dumnezeu și mare viețuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie. ​Iar diavolul, care urăște neamul omenesc, prevăzînd binele ce avea să fie după oarecare semne și voind a face împiedicare, s-a închipuit în felul unui om străin; și, venind la împărat, i-a zis: "Împărate, să știi că pruncul ce s-a zămislit în pîntecele împărătesei tale nu este de la tine, ci de la unul din supușii tăi. Dacă voiești să cunoști adevărul, să fa...

  ​Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt și a trăit pe la anii 350-400. La început a petrecut, o vreme, într-o mănăstire cu viața de obște, din părțile Tebaidei, mănăstire ce se afla în pustia numită Ermopole. Chemat, însă, la viața pustnicească după pilda Sfântului Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul, a ieșit din viața de obște și a locuit în pustie, nevăzând față de om, vreme de șaizeci de ani. Pe Onufrie l-a aflat Marele Pafnutie, care a călătorit în toată pustia, cea mai adâncă, dorind să cunoască și să scrie viața celor mai mari bărbați ai pustiei. Și, umblând el șaptesprezece zile prin pustie și ajungând la locul unde era Sfântul Onufrie, a mers Pafnutie la el și l-a rugat să-i spună numele său și toată petrecerea vieții sale. Cunoscând, deci, Pafnutie toate acestea, din însăși gura sihastrului, a povestit, mai pe urmă, monahilor dornici de pustnicie, nu numai cele despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci și despre alți cuvioși, pe care i-a aflat el, umblând prin p...

  ​Acest sfânt sihastru trăise timp de șaizeci de ani în pustie, mai înainte ca Sfântul Pafnutie să vină la el pentru cunoaștere și cuvânt duhovnicesc. Pletele și barba îi ajunseseră până la pământ, iar trupul lui, din cauza atâtor zeci de ani cât petrecuse gol în pustie se acoperise cu peri lungi. Tot părul trupului său era alb și strălucitor ca zăpada, iar întreaga lui înfățișare era plină de strălucire, de sublim și de măreție. Văzându-l pe Pafnutie pentru întâia oară, Onufrie l-a chemat pe nume și și-a povestit lui viața cea petrecută în sălbăticia pustiei. La acel loc din pustie îl adusese îngerul lui păzitor, care îi apăruse în față aievea. Vreme îndelungată el nu a mâncat decât ce legume a putut găsi și aceea foarte rar. După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui. În afară de aceasta, prin marea Purtare de Grijă a lui ...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Pafnutie, care a dus o viață ascetică în pustiul Tebaidei din Egipt, ne-a lăsat o relatare despre Sfântul Onufrie cel Mare și Viețile altor pustnici din secolul al IV-lea: Timotei Pustnicul, avvii Andrei, Haralambie, Teofil și alții. ​Sfântului Pafnutie i-a venit gândul să meargă în pustiul interior pentru a vedea dacă era vreun monah care se ostenea pentru Domnul mai mult decât el. A luat puțină pâine și apă și a mers în partea cea mai îndepărtată a pustiului. După patru zile a ajuns la o peșteră și a găsit în ea trupul unui Bătrân care murise cu câțiva ani înainte. După ce a îngropat pustnicul, Sfântul Pafnutie a mers mai departe. După încă câteva zile a găsit o altă peșteră și din urmele din nisip și-a dat seama că peștera era locuită. La apusul soarelui a văzut o turmă de bivoli și umblând printre ei un om. Omul acela era gol, dar era acoperit de păr lung ca de haină...