Postări

RUGĂCIUNEA DE DUMINICĂ

Imagine
  Rugăciunea de duminică   Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimi...

Luca 6, 31-36

Imagine
      31 Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor. 32 Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33 Și dacă le faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii tot așa fac. 34 Și dacă dați cu'mprumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii le dau cu'mprumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. 35 Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu'mprumut nimic nădăjduind b și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. 36 Fiți milostivi, așa cum și Tatăl vostru este milostiv. 

II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9

Imagine
  31 Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint. 32 În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, 33 dar printr'o fereastră'n zid m'au coborât într'un coș; și-am scăpat din mâinile lui. 1 Trebuie să mă laud; asta nu-mi folosește, dar voi veni la vedenii și la descoperiri ale Domnului. 2 Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani a - dac'a fost în trup, nu știu; dac'a fost în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe - omul acesta a fost răpit până la al treilea cer b . 3 Și-l știu pe acest om - fie în trup, fie în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe - 4 că a fost în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit omului să le grăiască c . 5 Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciunile mele. 6 Că dac'aș vrea să mă laud, nu voi fi nebun, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, pentru ...

Cuvânt la Duminica a XIX-a după Pogorârea Sfântului Duh

Imagine
  ​„Căci chiar dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi fără de minte căci voi spune adevărul, dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine” (II Cor. 12, 6-7). ​Despre și împotriva laudei de sine ​„De ați avea puțină răbdare cu neînțelepciunea mea”! (II Cor. 11, 1). Ce vrea să zică Apostolul Pavel cu cuvintele acestea? În timpul acela erau în Corint mulți apostoli mincinoși, care amăgeau pe credincioși și micșorau pe Pavel, împuținau slava lui, îl atacau cu derâdere, și îl declarau de un guraliv. ​Deci împotriva lor se luptă el cu putere în multe locuri ale Epistolei sale, așa de pildă când zice: „noi nu suntem ca cei mulți, care strică cuvântul lui Dumnezeu” (II Cor. 2, 17), și iarăși: „nu am fost nimănui dintre voi spre greutate” (II Cor. 11, 9). Și după ce a declarat, că și pe viitor va păzi acesta, a adăugat: „Este adevărul lui Hristos întru mine, că lauda aceasta nu se va îngrădi mie în laturile Ahaei (II Cor. 11, 10)....

CAZANIA DUMINICII A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (Despre iubirea vrăjmașilor)

Imagine
  ​Frați creștini, ​Când Dumnezeu a scris pe Tablele Legii, date lui Moise: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“ (Leviticul 19, 18), a socotit și a legiuit să iubim pe orice om, fie prieten, fie vrăjmaș, după cum se vede din porunca lui Dumnezeu dată, prin aceeași Lege, lui Moise, de a face bine și vrăjmașilor, zicând: „Iar de vei întâlni boul vrășmașului tău, sau asinul lui, rătăcind, întorcându-l, să-l dai lui. De vei vedea asinul vrăjmașului tău, căzut sub sarcina lui, să nu-l treci, ci să o ridici pe dânsa împreună cu el“ (Ieșire 23, 4-5). Dumnezeu n-a zis atunci: „iubiți pe vrăjmașii voștri“ (Matei 5, 44), din cauză că inima israelitenilor, care se născuseră și crescuseră împreună cu egiptenii, era prea învârtoșată și pătimașă, și nu putea să cuprindă atunci această învățătură. Ca să nu cadă în păgânătate și în închinarea la idolii neamurilor, care se învecinau cu dânșii, după ce a arătat că aceste neamuri vrăjmașe iudeilor sunt vrednice de moarte, i-a învățat ura...

TÂLCUIREA EVANGHELIEI DUMINICII A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Imagine
  ​Frați creștini, ​În Evanghelia care s-a citit astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos ne dă cele mai înalte învățături despre dragostea pe care trebuie să o aibă oamenii față de semenii lor, despre dragostea față de vrăjmași și despre binele pe care suntem datori să-l facem semenilor noștri, fără să nădăjduim vreo răsplătire. Când a grăit Domnul aceste învățături atât de înalte pentru noi, pământenii, s-a folosit și de unele exemple, care au fost alese în așa fel, încât ele sunt nu numai ușor de înțeles,ci și întru totul primite de dreapta noastră judecată. După cum un dascăl înțelept își învață ucenicii, începând de la lucrurile cele mai ușoare și cunoscute de ei, și-i conduce apoi, prin acestea, la învățăturile cele mai grele și mai necunoscute, tot așa și Învățătorul și Mântuitorul lumii a dat întâi ca exemplu legea cea firească, trăită și cunoscută de orice om, prin care a pregătit mintea și Judecata oamenilor, care-L ascultau; apoi, i-a învățat învățăturile cele mai înalte și...

Duminica a 19-a după Rusalii – Întrecerea firii omenești și înfierea dumnezeiască

Imagine
​ Tâlcuire la Duminica a 19-a după Rusalii (Luca 6, 31-36) ​ De Teolog și jurnalist Daniel Caranda ​În scurgerea anului liturgic, Duminica a 19-a după Rusalii ne pune înainte una dintre cele mai înalte, mai demanding și mai profund înnoitoare învățături ale Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos: învățătura despre iubirea vrăjmașilor. Într-o lume clădită pe reciprocitate strictă, pe logica juridică a răsplătirii și pe autoconservare egoistă, cuvântul lui Hristos rostit pe munte vine ca o revoluție duhovnicească, ridicând omul din starea de fire căzută și așezându-l pe calea asemănării cu Dumnezeu. ​1. Regula de Aur și depășirea moralei omenești ​Pericopa evanghelică citită în Duminica a 19-a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Luca, debutând cu versetul 31, ne înfățișează ceea ce tradiția creștină a numit Regula de Aur a viețuirii creștine: ​ „Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.” (Luca 6, 31) ​Mântuitorul nu stabilește doar o norm...

1687- RÂNDUIALA schimei MARI

Imagine
 

Sfântul Dionisie Areopagitul, înainte de a deveni ucenic al Sfântului Apostol Pavel, era un vestit filosof al Atenei și membru al înaltului sfat al Areopagului.

Imagine
  ​Se povestește că, pe când se afla în Egipt, în cetatea Heliopolis, alături de prietenul său Apolofan, cerul s-a întunecat dintr-odată în amiaza mare, la ceasul în care Mântuitorul Hristos era răstignit pe Cruce la Ierusalim. Soarele și-a ascuns lumina, iar stelele au apărut pe cer, deși nu era vremea nopții. ​Dionisie, cunoscând rânduiala stelelor și legile firii, a rămas uimit de această întunecare neobișnuită, căci nu era o eclipsă firească. Înțelegând prin înțelepciunea sa că se petrece un lucru mai presus de fire, a strigat către prietenul său: „Fie Dumnezeu Pătimitorul suferă, fie lumea aceasta văzută se sfârșește!” ​Ani mai târziu, când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena și a vorbit în Areopag despre „Dumnezeul Cel Necunoscut” care a înviat din morți, Dionisie a înțeles de îndată legătura. A realizat că întunericul pe care îl văzuse în Egipt fusese semnul cosmic al jertfei Fiului lui Dumnezeu. Atunci a părăsit mândria filosofiei omenești, s-a botezat și și-a închina...

RUGĂCIUNEA DE SÂMBĂTĂ

Imagine
    Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc ca păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.  Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut ...

Sfântul Mucenic Teoctist – mărturisirea lui Hristos până la jertfă

Imagine
La începutul lunii octombrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Mucenic Teoctist, un mărturisitor al credinței creștine care și-a așezat întreaga viață sub semnul lui Hristos și care a primit, pentru această mărturisire, cununa muceniciei. Numele său, Teoctist, poartă în el un înțeles profund, putând fi înțeles ca „cel zidit de Dumnezeu”, iar viața unui mucenic dobândește tocmai prin jertfă adevărata sa măsură: omul care își pune existența în mâinile lui Dumnezeu nu mai privește viața pământească drept cea mai înaltă realitate, ci ca pe un drum către Împărăția lui Dumnezeu. Sfântul Teoctist a trăit într-o perioadă în care Biserica era încă așezată în mijlocul unei lumi în care mărturisirea credinței creștine putea atrage asupra celui care o făcea prigoană și moarte. Pentru creștini, mărturisirea lui Hristos nu era o simplă apartenență religioasă, ci asumarea unei vieți întregi. Credința se vedea în rugăciune, în lepădarea de idolatrie, în fidelitatea față de Evanghelie și, atunci c...