Drumul sufletului – între taina existenței și chemarea veșniciei
„Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.” Psalmul 24, 1 Drumul sufletului nu se măsoară în distanțe și nici nu se lasă cuprins în hotarele unei existențe trecătoare. El aparține unei realități mult mai adânci decât succesiunea anilor, decât întâmplările vieții și decât schimbările prin care trece omul în lumea aceasta. În taina sufletului se întâlnesc începutul zidirii, libertatea persoanei, lucrarea harului și chemarea lui Dumnezeu. Sufletul poartă în sine pecetea unei origini care nu se află în lumea materială și o aspirație care nu poate fi împlinită deplin de nimic din ceea ce este supus trecerii. De aceea, întreaga existență a omului poate fi înțeleasă ca o călătorie lăuntrică, în care făptura este chemată să descopere sensul propriei sale zidiri și să înainteze către Cel din Care își primește viața. Cartea Facerii așază înaintea noastră imaginea fundamentală a acestei taine: Dumnezeu îl zidește pe om din țărâna ...