REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Martinian trăia în pustiu, retras în rugăciune, când o femeie pe nume Zoe, îndemnată de gânduri rele și de un pariu făcut cu niște prieteni, a venit la chilia lui într-o noapte furtunoasă, cerând adăpost. Martinian, primind-o din milostenie, s-a trezit în fața unei ispite uriașe: femeia s-a schimbat în haine scumpe și a început să-l ademenească, încercând să-l convingă să părăsească viața de nevoință. ​Simțind că inima începe să-i șovăie și că "focul" ispitei se aprinde în el, Martinian a recurs la un gest radical pentru a se trezi: ​ Jertfa: A ieșit afară, a adunat vreascuri și a aprins un foc mare. ​ Alegerea: S-a descălțat și a pășit cu picioarele goale direct în flăcări. ​ Cuvântul: În timp ce ardea, și-a spus sieși: „Dacă poți, Martiniane, să rabzi focul acesta trecător, atunci te vei putea preda și focului celui veșnic al iadului.” ​Văzând durerea lui cumplită și tăria credinței sale, femeia s-a îngrozit și s-a căit pe loc. Ea nu doar că a încetat ...

  Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog, însă, Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne, ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta, ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta ...

  22 Și L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuiește Locul Căpățânii. 25 Și era ceasul al treilea când L-au răstignit. 33 Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 34 Și la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi c , lama sabahtani?“, care se tălmăcește: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ 35 Și auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie...“. 36 Și alergând unul, a umplut cu oțet un burete și l-a pus într'o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-l coboare...“. 37 Iar Iisus, strigând cu glas mare, Și-a dat duhul. 38 Și catapeteasma templului s'a sfâșiat în două, de sus până jos. 39 Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ 40 Și erau și femei care priveau de departe, între care și Maria Magdalena, Maria, mama l...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Bătrânul a , către aleasa Doamnă b și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr - și nu numai eu, ci și toți cei ce-au cunoscut adevărul - 2 în virtutea adevărului care rămâne întru noi și'n veac va fi cu noi: 3 Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr și iubire! 4 Foarte m'am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind c întru adevăr, așa cum am primit noi poruncă de la Tatăl. 5 Și acum te rog, Doamnă - nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la'nceput -: să ne iubim unii pe alții. 6 Și aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; și aceasta este porunca, așa cum ați auzit-o de la'nceput: să trăiți întru iubir...

  ​Tot în această zi, facem pomenirea sfinților apostoli și mucenici Achila și Priscila. ​Sfântul Achila era cizmar de meserie și, auzind de Sfântul Apostol Pavel, s-a dus la el, împreună cu soția sa Priscila. Fiind botezați amândoi de dânsul, au rămas pe lângă el slujindu-l și urmându-l prin toate orașele și satele, împreună primejduindu-se în toate ispitele. Atât i-a iubit pe ei marele Apostol Pavel, pentru bunătatea lor și pentru credința cea întru Hristos, încât îi pomenește cu aleasă prețuire în epistolele sale. ​Astfel, bineplăcând lui Hristos și Apostolului și multe minuni săvârșind, mai în urmă au fost prinși de necredincioși și li s-au tăiat capetele. Și așa, mutându-se din cele de pe pământ, locuiesc acum în ceruri. ​Bibliografie și surse biografice: ​ Sfânta Scriptură (Noul Testament): ​ Faptele Apostolilor 18:1-3, 18-19, 26 – Relatează întâlnirea lor cu Apostolul Pavel în Corint, meseria lor comună (facerea de corturi/prelucrarea pielii) și rolul lor în catehi...

  Glasul 2 Pe propovăduitorii cei tari... C a pe un învățător încercat al dreptei credințe și cinstit nevoitor de bunăvoie și cetățean al pustiului și locuitor, pe Sfântul Martinian, pururea cinstitul, întru cântări, după vrednicie, să-l lăudăm; că el pe șarpe în picioare l-a călcat.

  Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea: V ăpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite și valurile mării și pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit ești Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc și de vifor. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S ihăstrind și luându-ți crucea ta, Cuvioase Martinian, ai dorit să urmezi Celui Ce pentru tine a răbdat, de bunăvoie, Crucea și îngroparea, omorându-ți patimile trupului. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A legând a petrece în muntele nepătimirii, cuvioase, te-ai dat înclinărilor tale celor către Dumnezeu, ziua și noaptea, prin postire, preaînțeleptule și prin înfrânare și rugăciune. Slavă Tatălui și Fiului și ...

  Glasul 4 V ăpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite și valurile mării și pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit ești Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc și de vifor.

  Aproape de cetatea Cezareei Palestinei este un munte, care se numește locul Corabiei, în care s-au nevoit mulți viețuitori în pustie. Într-acela a fost fericitul și vrednicul de laude Sfântul Martinian, monahul, cel plin de dumnezeiescul har și care din copilărie bine s-a deprins cu viața monahicească pentru că, din tinerețe iubind pe Dumnezeu, în mare nevoință a intrat, luptând asupra vrăjmașului. El era tânăr și frumos cu trupul, având 18 ani. Atunci a lăsat cetatea, pe cei ce locuiau într-însa și toată gâlceava lumească și a mers în acel munte, la viață liniștită și pustnicească, și acolo a petrecut 25 de ani, având viață îngerească. De aceea s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu darul tămăduirii și mulți se tămăduiau de multe nevoințe cu sfintele lui rugăciuni. Chiar și cei ce erau îndrăciți, venind la dânsul în munte, se izbăveau de muncirea diavolească. Și multe alte minuni făcea el, ascultând Dumnezeu rugăciunile plăcutului Său. Deci sporea fericitul Martinian din zi în zi ...

  ​Slăvita și minunata viață a Cuviosului Martinian merită să fie citită în întregime. Căci ce n-a suferit el numai și numai pentru a împlini cuvântul lui Hristos! La vârsta de optsprezece ani Martinian s-a retras într-un munte din Capadocia numit „Locul Arcăi," unde a trăit timp de douăzeci și cinci de ani în postiri, privegheri, rugăciune și nevoințe, luptând cu multe ispite. Când o femeie a venit cu viclenie și l-a ispitit, văzând el că stă în primejdie de a săvârși păcatul, a sărit cu picioarele goale în foc până când patima o a biruit. Când noi ispitiri au venit asupra lui, Martinian a fugit pe mare și s-a așezat pe o stâncă din mijlocul ei și acolo a trăit o vreme. Dar și acolo, în urma unui naufragiu, o femeie s-a rugat de el să o scape, ceea ce Sfântul a și făcut, dar s-a aruncat el imediat după aceea în mare spre a fugi până la capăt de ispită. Un delfin însă l-a prins pe spinarea lui, salvându-l de la înec și prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, l-a dus la mal. M...

 

  ---   Se spune că în secolul al IX-lea, în timpul prigoanei împotriva icoanelor, o văduvă evlavioasă din Niceea, pentru a salva icoana de furia soldaților, a pus-o pe mare, rugându-se. Icoana a plutit pe valuri, în picioare, până când a ajuns la malul mării, lângă Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte. Călugării au văzut un stâlp de foc ce se ridica din mare până la cer. După ce s-au rugat mult, Sfântul Gavriil Georgianul a mers pe apă ca pe uscat și a adus icoana în mănăstire, așezând-o în altar. **Întâmplarea care a schimbat totul:** A doua zi dimineață, icoana nu mai era în altar. Au găsit-o deasupra porții mănăstirii. Călugării au dus-o înapoi, dar scena s-a repetat mai multe zile la rând. Atunci, Maica Domnului i s-a arătat în vis Sfântului Gavriil și i-a spus cuvintele care au rămas drept pildă peste veacuri: > „Nu am venit aici ca să fiu păzită de voi, ci **Eu am venit să vă păzesc pe voi**, nu numai în viața aceasta, ci și în cea viitoare. Atâta timp cât veți vedea ...

   Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vredni...

  1 Și, dimineața, arhiereii au ținut de'ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul; și după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus și i L-au predat lui Pilat. 2 Și Pilat L-a întrebat: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui“. 3 Și arhiereii Îl învinuiau de multe. 4 Și Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta“. 5 Dar Iisus n'a mai răspuns nimic, așa încât Pilat se mira. 6 Iar de sărbătoarea Paștilor el le elibera un întemnițat pe care-l cereau ei. 7 Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor. 8 Și mulțimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum întotdeauna făcea pentru ei. 9 Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreți să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?“ 10 Fiindcă știa că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână. 11 Dar arhiereii au ațâțat mulțimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba. 12 Iar Pilat, răspunzând iarăși,...