REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui e . 36 Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“. 1 Și le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind întru putere“.

  16 știind însă că omul nu se îndreptățește i din faptele legii j , ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, pentru ca din credința în Hristos să ne îndreptățim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți. 17 Dar dacă'n căutarea noastră de a ne îndreptăți în Hristos ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu! 18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă. 19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu: 20 m'am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m'a iubit și pe Sine Însuși S'a dat pentru mine.

  ​Frați creștini, ​Pe când Iisus spunea ucenicilor că se va da pe Sine spre patimi și spre moarte pentru mântuirea neamului omenesc, Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, să nu facă una ca aceasta. Dar Iisus, întorcându-se către ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: mergi înapoia Mea, satano! Că tu nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. (Marcu 8, 31-33) Apoi, a chemat la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. (Marcu 8, 34) ​Petru, învățând pe Iisus Hristos să-și păzească viața și să lase mântuirea oamenilor, L-a îndemnat să se iubească numai pe Sine, nu și pe ceilalți oameni. L-a îndemnat pe Iisus să cadă în păcatul iubirii de sine, tot așa cum L-a ispitit satana și L-a îndemnat să cadă în păcatul mândriei și al iubirii de avuții pământești. De aceea Hristos l-a certat și l-a numit pe Petru, satană, fiindcă în acel mom...

  F rați creștini, C u ajutorul lui Dumnezeu, iată că am ajuns la începutul anului bisericesc, unde aflăm două ajutoare tari și puternice pentru ostenelile noastre în calea ce ni se deschide înainte. Unul dintre acestea este Preasfânta Cruce, lemnul cel de viață dătător, bucuria lumii, puterea credincioșilor, întărirea drepților, nădejdea păcătoșilor. Pentru aceasta, Sfânta Biserică o pune pe dânsa înaintea noastră, ca, în evlavie închinându-ne ei, să luăm har și putere în greutatea drumului nostru dintr-un an întreg. Celălalt ajutor este glasul Domnului din Sfânta Evanghelie de astăzi, care ne cheamă să ne ridicăm crucea noastră și să mergem după Hristos, și ne îndeamnă să ne mântuim sufletele noastre. Să ascultăm deci, cu evlavie, tâlcuirea cuprinsului Evangheliei de astăzi, care ne spune că: „Domnul a zis: oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“. (Marcu 8, 34) C âtă înțelepciune dumnezeiască, frați creștini, ți câtă iubir...

  Glasul al VIII-lea. (1-6 august, 13 august și 24 august - 21 septembrie) Cântarea I: C ruce însemnând Moise de-a dreptul, cu toiagul, Marea Roșie a despărțit lui Israel, celui ce cu piciorul a trecut-o; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, sa-I cântam, ca S-a preaslăvit. Cântarea a III-lea: T oiagul spre închipuirea tainei se primește, că, prin odrăslire, a ales preot; iar acum Bisericii, celei mai înainte neroditoare, a înflorit lemnul Crucii, spre putere și spre întărire. Cântarea a IV-lea: A uzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am slăvit Dumnezeirea Ta. Cântarea a V-lea: O , de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul; prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, biruit fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre! Cântarea a VI...

  ​Și sufletul și lumea aceasta, amândouă ne sunt iubite, iubiților ascultători. Amândouă sunt iubite oamenilor și mântuirea sufletească și îndulcirea din lumea aceasta. Iubit este sufletul, că cel legat împreună cu trupul din pântecele cel de mamă și împreună-născut, precum grăiește David: ,,Izbăvește de sabie sufletul meu și din mâna câinelui pe cel unul născut al meu". Iubită este și lumea aceasta, pe care însuși Dumnezeu a iubit-o. Că atât a iubit Dumnezeu lumea, adică pe om, cât și a pătimi pentru dânsa a binevoit. Iubit este sufletul, pentru că printr-însul viem, printr-însul ne mișcăm, iar, luându-se sufletul, omul mort rămâne. Iubită este și lumea aceasta, pentru că într-însa ne îndulcim, întru dânsa ne odihnim, întru dânsa toate cele de trebuință vieții noastre de acum le avem. Iubit este sufletul pentru că acesta, toate simțirile noastre înviindu-le, le dă lor putere de îndulcire din toate bunătățile cele pământești. Că fără de suflet nici o simțire nu poate lucra ceva,...

  ​Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci ne pune în față una dintre cele mai adânci și mai demanding chemări ale Mântuitorului Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-I urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Această pericopă evanghelică, rânduită de Sfinții Părinți imediat după slăvitul praznic al Înălțării Lemnului Crucii, nu este doar o completare liturgică, ci o adevărată hartă a mântuirii noastre duhovnicești. ​Crucificarea interiorizată, adică lepădarea de sine, nu înseamnă anularea personalității sau desființarea libertății umane. În viziunea patristică, lepădarea de sine reprezintă eliberarea de sub tirania egoismului, a mândriei și a patimilor care ne izolează de Dumnezeu și de aproapele. Omul vechi, rănit de păcat, caută stăpânire și autonomie deșartă; omul cel nou, născut din duhul Crucii, caută dăruirea totală și ascultarea smerită. ​Purtarea crucii personale presupune asumarea cu răbdare și fără cârtire a tuturor încercărilor, b...

În tradiția Bisericii, Sfântul Mare Mucenic Eustatie este cunoscut înainte de toate prin schimbarea radicală pe care întâlnirea cu Hristos a produs-o în existența sa. Numele său de dinainte de primirea credinței era Plachida, iar acesta ocupa o poziție însemnată în armata romană. Era un om format în disciplina militară, obișnuit cu primejdiile războiului și cu responsabilitatea pe care o presupunea rangul său. Nu lipsa puterii lumești l-a apropiat de Dumnezeu, ci descoperirea faptului că puterea omului rămâne limitată înaintea Celui care este Stăpânul vieții. Momentul hotărâtor s-a petrecut în timpul unei vânători. Înaintea lui Plachida s-a arătat un cerb între ale cărui coarne se vedea semnul Sfintei Cruci, iar în mijlocul acestei vedenii i s-a descoperit Hristos. Pentru tradiția creștină, această întâlnire reprezintă începutul unei convertiri care nu se reduce la schimbarea unui nume sau la primirea formală a unei credințe. Plachida avea să lase în urmă identitatea omului care își...

  34 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini e . 35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece! 36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului Omului; 38 că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 și n'au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 41 din două, care vor măcina la râșniță, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42 Așadar, privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul casei la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n'ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că'n c...