REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

La 2 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului , un ierarh pe care tradiția Bisericii îl păstrează în amintire nu numai pentru înalta demnitate pe care a primit-o, ci mai ales pentru nevoința sa, pentru dragostea față de cei săraci și pentru puterea rugăciunii sale. Viața lui se desfășoară într-o epocă în care Constantinopolul era inima lumii bizantine, iar Biserica trebuia să-și împlinească misiunea într-o societate în care se întâlneau puterea imperială, bogăția, sărăcia, cultura și marile frământări ale lumii creștine. În această cetate strălucitoare, Sfântul Ioan a ales să privească mai adânc decât suprafața lucrurilor. Pentru el, adevărata bogăție a omului nu era cea pe care o putea vedea lumea, ci aceea pe care Dumnezeu o vede în inimă. De aceea, încă înainte de a ajunge patriarh, Ioan era cunoscut pentru dragostea sa față de cei aflați în lipsuri. Venea în întâmpinarea săracilor și nu trecea nepăsător pe lângă...

În data de 2 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Mamant , unul dintre mucenicii veacului al III-lea, a cărui cinstire s-a păstrat în mod deosebit în vechea tradiție creștină a Capadociei. Viața lui se desfășoară într-o epocă în care creștinismul se afla încă în afara ordinii religioase oficiale a Imperiului Roman, iar mărturisirea lui Hristos putea aduce asupra unui om nu numai marginalizare, ci și întemnițare, tortură și moarte. Pentru a înțelege mărturia Sfântului Mamant, trebuie înțeles mai întâi timpul în care a trăit.Capadocia era o regiune a Asiei Mici aflată în interiorul lumii romane, cu cetăți importante, drumuri comerciale și o populație diversă. Cezareea Capadociei reprezenta unul dintre centrele importante ale provinciei. Creștinismul pătrunsese aici încă din primele generații ale Bisericii și se dezvoltase în comunități care își trăiau credința în mijlocul unei societăți în care cultul tradițional al zeilor rămânea dominant.În această lum...

 

  ​Un bătrân sihastru a cerut ucenicului său să aducă pietre mari și să se plimbe cu ele în spate prin fața unui negustor bogat care trecea pe drum. După ce ucenicul a făcut ascultare, bătrânul s-a apropiat de negustor și l-a întrebat de ce umblă atât de împovărat și îngrijorat. ​Negustorul a arătat spre sacii săi plini cu aur și bogății, spunând că grija lor îi apasă sufletul. Atunci, bătrânul sihastru i-a spus cu blândețe: — Vezi pe ucenicul meu cum poartă acele pietre grele fără vreun folos? La fel facem și noi când purtam în inimă păcatul, mândria și grijile lumești. Toate acestea sunt pietre grele care ne apasă sufletul, deși Mântuitorul ne cheamă să le lăsăm la picioarele Crucii Sale și să primim pacea Sa.

    Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că...

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 3 de vreme ce voi căutați o dovadă că'ntru mine grăiește Hristos, Cel ce nu este slab față de voi, ci puternic întru voi. 4 Că deși a fost răstignit în virtutea slăbiciunii, El, dimpotrivă, este viu în virtutea puterii lui Dumnezeu. Că și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu față de voi. 5 Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință, puneți-vă la'ncercare; sau cumva voi nu recunoașteți că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteți ne'ncercați a . 6 Nădăjduiesc însă că veți cunoaște că noi nu suntem ne'ncercați. 7 Și ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să nu săvârșiți nimic rău; nu ca să ne arătăm noi încercați, ci pentru ca voi să faceți binele, iar noi să fim ca niște ne'ncer...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C u toiagul care ți s-a dat de la Dumnezeu, sfinte, păstorește poporul tău la pășune aducătoare de viață. Iar fiarele cele nevăzute și sălbatice sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toți, cei ce suntem în primejdii, te avem pe tine, Sfinte Mamant, părtinitor fierbinte.

  Troparul Sfântului Mucenic Mamant, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon, cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind apa și despărțind marea; iar cel ce fugea pedestru l-a mântuit pe Israel, cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Sfinte Mucenice Mamant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A vând acum sălășluirea ta în ceruri, ca unul ce te-ai arătat preaales mucenic și fiind plin de strălucirea cea cu Trei Lumini, prealăudate, învrednicește de Dumnezeiască Lumină pe cei ce cinstesc pe pământ, cinstita și purtătoarea de lumină ziua săvârșirii tale. Cuvântul cel ce a știut mai înainte bunul n...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Mucenicul lui Hristos, Mamant, avea patrie Paflagonia și părinți însemnați. Tatăl lui se chema Teodot, iar mama lui Rufina, amândoi din neam mare de patricieni, cinstiți și bogați și străluciți prin dreapta credință. Ei, nesuferind mai mult să ascundă credința lor în Hristos și osârdnica dragoste înăuntrul lor, au arătat-o înaintea tuturor, mărturisind dreapta lor credință și spre dânsa aducând pe mulți. Pentru aceasta au fost clevetiți la Alexandru dregătorul căruia i se poruncise de către împărat să înmulțească cu toată sârguința cinstea zeilor lor, iar pe creștinii ce se aflau și nu se supuneau poruncii lor, să-i muncească și să-i dea la moarte. ​Deci Alexandru, aducând înaintea judecății sale pe Teodot, îl silea să jertfească idolilor, dar el nici nu voia să audă cele ce grăia Alexandru. Iar acela, deși era gata să muncească pe cel ce nu se supunea, a fost oprit însă de neamul cel mare al lui Teodot. Căci nu se cădea lui ca pe fiii din neam patrician să-i necinstească și să-...

  ​Pe vremea lui Auirelian împăratul (270-275) creștinii erau siliți să jertfească idolilor. Și era în cetatea Gangra un bărbat, om ales din sfatul cetății, anume Teodot și avea soție pe Rufina. Și de vreme ce nu au jertfit idolilor, au fost trimiși în Cezareea Capadochiei, la dregătorul Faustus. Și au fost aruncați de acesta în temniță. Și Rufina era însărcinată. Deci, știindu-și neputința trupului său și cruzimea chinurilor, Teodot se rugă cu osârdie Domnului că mai bine să moară înainte de chinuri, decât să se lepede cumva de credința din pricina lor. Și a fost auzit de Dumnezeu și a murit, iar Rufina, urmând pe soțul ei, după ce a născut pruncul, a murit și ea. Și înștiințându-se de aceasta o femeie, de bun neam, Amia, din cetate, mergând la temniță, a îngropat trupurile Sfinților, iar pe prunc l-a luat ca fiu al ei că îi era și drag, măcar că cinci ani n-a vorbit. Iar după aceea, multă vreme zicea numai mama în limba siriană; de aceea s-a și numit Mamant. ​Deci, ajungând el în...

  S fântul Mamant în temniță s-a născut, Î nrudindu-se cu Hristos din întâia lui zi. A i lui tată și maică, lui Hristos mucenici, Î ntru al temniței întuneric se aflau C ând s-a născut copilul. T ânărul Mamant singur cincisprezece ani orfan a trăit Î ntru această temniță care este lumea. M ângâierea lui și lumina lui S trălucit-au pe a lui față doar din Fața lui Dumnezeu: F ața lui Hristos fostui-a lui lumină, M ângâiere, împlinire și îndestulare. M amant sfântul tânăr pe Domnul Hristos L-a slăvit, E l L-a slăvit cu fapta și cu cuvântul, C u rugăciunile duhului și cu-a trupului curăție. A Domnului iubire mai scumpă i-a fost D ecât rătăcita lume, ce omului îi e chin și minciună. E l pe Dumnezeu L-a slăvit și pe al Lui Fiu Preacurat Ș i prieten s-a făcut a toată Zidirea, A l sălbaticei pustietăți, al pădurii și fiarelor, A l caprelor sălbatice și-al leilor fioroși. D omnul Dumnezeu pe Sfântul Mamant, al Lui prieten, A tunci l-a dăruit cu harul cel minunat A l...