REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A fost odată un bătrân duhovnic la o mănăstire din munți, la care veneau mulți oameni împovărați de griji și neliniști. Într-o zi, un tânăr frământat de gândurile despre ce va aduce ziua de mâine l-a întrebat pe bătrân: — Părinte, cum pot să-mi găsesc pacea în inimă când totul în jur este nesigur și se schimbă de la o zi la alta? Bătrânul l-a dus pe tânăr în grădina mănăstirii și i-a arătat o fântână adâncă. — Privește în fântână, i-a spus el. Ce vezi? Tânărul s-a aplecat, dar apa era tulburată de o frunză ce tocmai căzuse. — Nu văd nimic, părinte, doar umbre și apă tulbure. — Așteaptă puțin, a zis bătrânul cu blândețe. După câteva clipe de tăcere, frunza s-a oprit pe marginea fântânii, iar apa s-a liniștit complet. — Acum ce vezi? a întrebat duhovnicul. — Îmi văd chipul și cerul senin oglindit în apă, a răspuns tânărul. Bătrânul a zâmbit și i-a spus: — Vezi tu, frate, așa este și inima omului. Când este frământată de grijile lumii, de frică și de îndoieli, nu poate refle...

    Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc și marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni și inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie și fara de voie, și-mi ajuta sa pun inceput bun și sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. și iarta pe cei vii și pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori și pazitori ai oamenilor, voua ma inchin și va multumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor și pacatos...

    36 Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a stat la masă. 37 Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir 38 și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a'nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Și văzând fariseul care-L chemase, și-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine este și ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă...“. 40 Și răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învățătorule!“ 41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 42 Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ 43 Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judec...

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 10 Mult m'am bucurat în Domnul că din nou a'nflorit purtarea voastră de grijă pentru mine - așa cum, de altfel, o și aveați, numai că v'a lipsit prilejul. 11 N'o spun fiindcă aș duce lipsă, căci eu m'am deprins să mă îndestulez cu ceea ce am. 12 Știu și să fiu smerit, știu și să am de prisos, în orice și'n toate m'am învățat să fiu și sătul, și flămând, și să am de prisos, și să duc lipsă. 13 Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întărește. 14 Bine-ați făcut însă c'ați luat parte la necazul meu. 15 Dar și voi înșivă știți, Filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat eu din Macedonia, în afară de voi singuri nici o Biserică nu s'a făcut părtașă cu mine prin dare și primire de daruri pe seama mea. 16 Că și'n Tesalonic, o dat...

  Troparul Sfântului Prooroc Ioil, glasul al 2-lea: A proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm: mântuiește sufletele noastre! C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit. Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C eata proorocilor se veselește împreună cu noi, când se face ție laudă, gânditorule de cele cerești, Sfinte Ioil, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi, fericite. Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V estind mai înainte cuvintele cele Dumnezeiești, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită și pe dreptate, care s-a întâmplat din reaua credință a poporului celui ce cugeta cele deșarte, Sfinte Proorocule Ioil. Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e t...

  Glasul 2 A proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm: mântuiește sufletele noastre!

  ​Sfântul Prooroc Ioil a fost din seminția lui Ruvin, din satul Metomor. El a proorocit despre pustiirea Ierusalimului și a dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care se face milostiv Dumnezeu. A mai proorocit și pentru venirea Sfântului Duh peste tot trupul, precum și pentru înfricoșata Judecată de apoi. Apoi s-a sfârșit cu pace și a fost îngropat în pământul său. El a viețuit mai înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos cu 800 de ani, iar numele lui înseamnă dragostea lui Dumnezeu, ori pârgă, sau începătură a lui Dumnezeu. ​ Bibliografie ​ Proloagele de la Ohrida — Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumenița. ​ Biblia sau Sfânta Scriptură — Cartea Prorocului Ioil. ​ Mineiul pe Octombrie — Pomenirea Sfântului Proroc Ioil (19 Octombrie). ​ Viețile Sfinților pe luna Octombrie . ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda Data: 19.10.2026

  ​Proorocul Ioil a trăit cu opt sute de ani înainte de Întruparea lui Hristos. Ca nume, Ioil însemnează "dragostea lui Dumnezeu" și el a proorocit după întoarcerea evreilor din Babilon. ​Tot ce avem de la Proorocul Ioil este o carte de patru capitole, care se află în Biblie. Două proorociri arată noutatea, între profeți, a Proorocului Ioil. Întâi, proorocia despre Ziua Domnului, adică despre ziua judecății din urmă a tuturor popoarelor. Dumnezeu este drept și fără pocăință nu se poate mântui nimeni. Poporul lui Dumnezeu se va mântui prin post și rugăciune, căci ele fac milostiv pe Dumnezeu. Ca simbol al judecății din urmă, Ioil descrie urgia unei năvăliri de lăcuste și cheamă poporul să se întoarcă la Dumnezeu. Cât despre judecată, ea va avea loc la Ierusalim, în Valea lui Iosafat sau Valea Judecății. ​A doua noutate a proorociei sale este făgăduința mântuirii, prin revărsarea Duhului Sfânt peste lume, înainte de ziua judecății. Că zice Proorocul: "Iată vin zilele, z...

  ​Ioil este al doilea dintre prorocii cei mici. El a fost fiul lui Fanuil, din tribul lui Ruben. El a trăit cu opt sute de ani mai înainte de Hristos. ​Sfântul Ioil a prorocit nenorocirile care se vor abate asupra lui Israil, inclusiv robia babiloniană, din pricina păcatelor pe care poporul le comisese înaintea feței lui Dumnezeu. ​El a chemat poporul la post iar pe preoți la rugăciune cu lacrimi, așa încât Dumnezeu să Se milostivească către ei: Postiți post sfânt. . . și strigați către Domnul (Ioil 1:14); Între tindă și altar să plângă preoții, slujitorii Domnului (Ioil 2:17). ​Ioil a mai prorocit și Pogorârea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli și revărsarea harului Duhului lui Dumnezeu asupra tuturor creștinilor: Dar după aceea vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul (Ioil 3:1). ​Sfântul Proroc Ioil a prorocit și a descris Ziua înfricoșatei Judecăți a Domnului, precum și slava Sfintei Bisericii Lui. ​ Bibliografie ​ Proloagele de la Ohrida — Sfântul Nicolae Velimirovi...

  ​Sfântul Proroc Ioil (cca. 800 î.Hr.) a prezis pustiirea Ierusalimului și a chemând poporul la pocăință și post curat. De asemenea, el a profețit cu o claritate uimitoare că Duhul Sfânt va fi revărsat peste tot trupul și peste toți oamenii prin Mântuitorul lumii, făgăduință împlinită la Cincizecime (Ioil 2:28-32). ​Imnograful Anatolie leagă Profeția lui Ioil direct de Taina Nașterii Domnului. În Stihirile de la Laudele Utreniei din duminica de după Nașterea Domnului, el se referă la versetul Ioil 2:30, tâlcuind duhovnicește simbolurile profetice: sângele închipuie Preacurata Întrupare a Domnului, focul semnifică Dumnezeirea Sa neapropiată, iar stâlpii de fum trimit direct la lucrarea umbritoare a Duhului Sfânt. ​ Bibliografie / Surse biografice și patristice ​ Biblia sau Sfânta Scriptură — Cartea Prorocului Ioil (Capitolele 1–3). ​ Mineiul pe Octombrie — Sfintele Slujbe din ziua de 19 Octombrie (Pomenirea Sfântului Proroc Ioil), Editura Institutului Bibliologic și de Misi...

  ​Sfântul Apostol Luca s-a născut în Antiohia Siriei. El din tinerețe s-a desăvârșit în studiul filosofiei eline, al medicinei și al artei picturale. ​În timpul predicării Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ, Luca a venit la Ierusalim unde L-a văzut pe Domnul față către față, a auzit mântuitoarea învățătură a Lui și a fost martor al minunilor Lui. Crezând în El, Sfântul Luca s-a numărat între cei șaptezeci de Apostoli mai mici, care au fost trimiși de Domnul la propovăduirea împărăției, împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, el L-a văzut pe Domnul înviat pe drumul către Emaus (Luca 24). ​După Pogorârea Sfântului Duh, Luca s-a întors la Antiohia și s-a făcut acolo ajutorul Marelui Pavel și împreună lucrător cu el. El l-a însoțit pe marele Pavel la Roma, aducând iudei și păgâni la credința creștină. ​Vă îmbrățișează Luca, doctorul cel iubit (Coloseni 4:14), le scrie Sfântul Apostol Pavel Colosenilor. La cererea creștinilor, Sfântul Luca a scris Evanghelia sa cam pe la anul...

 

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  11 Și a fost că după aceea S'a dus într'o cetate numită Nain; și împreună cu El mergeau ucenicii Săi și mulțime multă. 12 Iar când S'a apropiat de porțile cetății, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; și ea era văduvă; și mulțime mare din cetate era cu ea. 13 Și văzând-o Domnul, I s'a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“ 14 Și, apropiindu-Se, S'a atins de pat, iar cei care-l duceau s'au oprit. Și i-a zis: „Tinere, ție-ți spun: Scoală-te!“ 15 Și s'a ridicat mortul și a început să vorbească; și i l-a dat mamei sale. 16 Și frică i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S'a ridicat între noi și Dumnezeu Și-a cercetat poporul“.

11 Căci vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12 pentru că nici eu g nu de la om am primit-o sau am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. 13 Căci ați auzit de purtarea mea de altădată întru iudaism, că peste măsură prigoneam Biserica lui Dumnezeu și o pustiam, 14 și spoream în iudaism mai mult decât mulți din cei ce erau de vârsta mea în neamul meu, ca nimeni altul fiind eu râvnitor al predaniilor mele părintești. 15 Dar când a binevoit Dumnezeu, Cel ce m'a ales h încă din pântecele maicii mele și prin harul Său m'a chemat 16 ca'ntru mine să-L descopere pe Fiul Său, pentru ca eu să-L binevestesc la neamuri, deîndată, fără să fi primit sfat de la trup și de la sânge, 17 și fără să mă fi suit la Ierusalim la apostolii cei dinainte de mine, m'am dus în Arabia și m'am întors iarăși la Damasc. 18 Apoi, după trei ani, m'am suit la Ierusalim ca să-l văd i pe Chefa j și am rămas la el cincisprezece zile. 19 ...

​„Puțin și nu mă veți vedea, și iarăși puțin și mă veți vedea. Că eu merg la Tatăl meu” (Ioan 16, 16). ​Creștinul nu este fără mângâiere la moartea celor de aproape ai săi ​Fiți cu luare aminte, fraților, pentru ca vorba mea cea potrivită cu acest timp și, de folos, să nu treacă fără urme! Când cineva suferă de o boală mai grea, atunci mai mult are trebuință de doctorie, și când ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi. ​Iar dacă cineva în acest moment este sănătos, totuși să voiască a asculta, căci este de folos pentru viitor a cunoaște doctoria cea vindecătoare. Dimpotrivă acela, al cărui ochi sufletesc este bolnav și suferă durere prin jălania (despre moartea unui prieten ș.a.), acela, zic, trebuie să fie cu atâta mai luător aminte, a deschide ochiul său la unsoarea cea vindecătoare a cuvântului celui Dumnezeiesc. ​Cine nu face aceasta, durerile lui pururea se vor mări, și la el se împlinește cuvântul Sfintei Scripturi: „că întristarea lumii moarte lucreaz...

   (Despre mângâierea celor întristați de moartea rudeniilor și prietenilor) ​Frați creștini, ​Cuvintele grăite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos către mama tânărului mort din Nain deschid o cale de mângâiere tuturor celor ce plâng moartea rudeniilor și prietenilor lor. Evanghelistul ne spune că, văzând Domnul pe mama mortului, i s-a făcut milă de dânsa și i-a zis: „Nu mai plânge!“ (Luca 7, 13) Dar poate, oare, o mamă, care este și văduvă, să-și oprească lacrimile, văzând mort pe singurul și preaiubitul său fiu, care-i era temelia casei sale, sprijinul ei la bătrânețe, bucuria inimii și lumina ochilor ei? Într-adevăr, este mare dragostea prietenului față de prieten, a fratelui față de frate, a tatălui față de fiu și a bărbatului față de femeia sa; dar dragostea femeii văduve față de singurul său fiu întrece orice dragoste lumească. De aceea și Domnul, nimic grăind despre învierea fiului ei, i-a zis numai cuvintele: „Nu mai plânge!“ ​De ce a zis Domnul către mamă numai c...