Postări

În locul unde nu mai pot fugi de Dumnezeu

De la Caranda Daniel
Imagine
  ​În teologia Părinților, locul unde omul nu mai poate fugi de Dumnezeu nu este un spațiu geografic, ci un spațiu ontologic. Nu este un loc exterior, ci un loc interior, în care libertatea omului se întâlnește cu adevărul lui Dumnezeu. Fuga nu este o mișcare a trupului, ci o mișcare a voinței. Iar oprirea nu este o constrângere, ci o dezvăluire. ​Omul fuge de Dumnezeu nu pentru că Dumnezeu este departe, ci pentru că omul nu poate suporta lumina care îl arată pe sine. Fuga este, în limbajul Părinților, o încercare de a evita locul unde adevărul devine inevitabil. Dar adevărul nu este o idee, ci o Persoană. Și Persoana aceasta nu poate fi evitată la nesfârșit, pentru că ea este temelia ființei omului. ​Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul se mișcă între două voințe: voia proprie, care caută să se afirme prin sine, și voia lui Dumnezeu, care caută să-l aducă pe om în adevăr. Fuga este mișcarea voii proprii, care refuză să se lase luminată. Oprirea este momentul în care voia ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

1605-RÂNDUIALA 1604-RÂNDUIALA SLUJBEI la primirea schimei sau a chipului celui mic la primirea schimei sau a chipului celui mic

De la Caranda Daniel
Imagine
 
Trimiteți un comentariu
Read more »

Sfinții Mucenici Chiric și mama sa Iulita

De la Caranda Daniel
Imagine
  ​În vremurile de demult, când credința se lămurea în cuptorul prigoanelor precum aurul în topitoare, trăia într-un colț de țară o mamă tânără, pe nume Iulita, care își strângea la piept pruncul de numai trei ani, pe micul Chiric. Rămasă văduvă de timpuriu, singura ei avere pe acest pământ era acest copil, iar singura ei bogăție din ceruri era credința în Hristos. ​Într-o zi, un credincios mai fricos, văzând cum se apropie oștirea păgână a dregătorului pentru a-i sili pe toți să jertfească idolilor de piatră, a venit la Iulita și i-a șoptit la ureche: — Fugi, soră! Ascunde-te și lasă-ți credința ascunsă în inimă. Dumnezeu înțelege frica și slăbiciunea trupului. Cum vei putea tu, o femeie singură, și cum va putea acest prunc plăpând să îndure fiarele și fierul înroșit? Dumnezeu nu cere de la un copil jertfă! ​Iulita l-a privit cu o blândețe adâncă, l-a luat de mână pe micul Chiric și i-a răspuns: — Frate, dragostea nu știe ce este frica. Dacă Îl iubesc pe Hristos, Îl iubesc cu...
Trimiteți un comentariu
Read more »

RUGĂCIUNEA DE MIERCURI

De la Caranda Daniel
Imagine
    Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca feme...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Matei 17, 24-27; 18, 1-4

De la Caranda Daniel
Imagine
  24 Și venind ei în Capernaum, s'au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dajdia?“ 25 „Ba da“, a zis el. Și intrând El în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce părere ai, Simone?: Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor, sau de la străini?“ 26 El I-a zis: „De la străini“. Iar Iisus i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiți. c 27 Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undița, ia peștele care va ieși întâi și, deschizându-i gura, vei găsi un statir d . Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine și pentru tine“. 1 În ceasul acela s'au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăția cerurilor?“ 2 Și El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor a . 4 Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru î...
Trimiteți un comentariu
Read more »

I Corinteni 13, 11-13; 14, 1-4

De la Caranda Daniel
Imagine
  11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului. 12 Căci acum vedem prin oglindă c , ca'n ghicitură; dar atunci, față către față. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaște, așa cum și eu deplin sunt cunoscut. 13 Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei d ; dar cea mai mare din ele este iubirea. 1 Urmăriți iubirea a și râvniți la darurile duhovnicești, dar mai ales la acela de a profetiza b 2 Pentru că cel ce vorbește într'o limbă c nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege, dar el în duh grăiește taine. 3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbește oamenilor: spre zidire, îndemn și mângâiere. 4 Cel ce grăiește într'o limbă, pe sine însuși se zidește; dar cel ce profetizează, zidește Biserica.
Trimiteți un comentariu
Read more »

Condacul Sfinților Mucenici Chiric și Iulita, mama lui

De la Caranda Daniel
Imagine
  i  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... Î n brațe purtând mucenița lui Hristos, Sfânta Iulita pe Mucenicul Chiric, în priveliște ca o maică bucurându-se, a grăit: Tu ești, Hristoase, lauda mucenicilor.
Trimiteți un comentariu
Read more »
De la Caranda Daniel
Imagine
  Troparul Sfinților Mucenici Chiric și Iudita, mama lui, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P ropovăduind pe Cuvântul, Cel Ce cu adevărat S-a născut din Tatăl și S-a întrupat din Fecioara, v-ați făcut mărturisitori patimilor Lui, prin patimi și prin moarte. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. D umnezeiasca muceniță, ca o lună luminoasă fiind, împreună cu soarele, Sfântul Mucenic Chiric, cel născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor. S...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Troparul Sfinților Mucenici Chiric și Iulita, lui

De la Caranda Daniel
Imagine
  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Trimiteți un comentariu
Read more »

Sfinții Mucenici Chiric și Iulita

De la Caranda Daniel
Imagine
  ​În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tînără, de neam bun, anume Iulita. Ea se trăgea din seminția împăraților Romei și era creștină cu credința. Petrecînd puțin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit și a născut de la dînsul un prunc de parte bărbătească. Apoi a rămas văduvă. Pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfîntul Botez și i-a dat numele de Chiric. ​În acea vreme, Dioclețian, ținînd împărăția Romei, ridicase prigonire mare împotriva creștinilor de prin toate părțile stăpînirii sale. El a pus ca ighemon în țara Licaoniei pe un oarecare Domițian, om sălbatic la fire și fără de omenie, ce avea chip de fiară și nărav asemenea, bucurîndu-se de vărsarea sîngelui creștinesc. Deci, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos și căuta cu tot dinadinsul pe cei ce țineau în taină credința creștinească. Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, văzînd aceasta și știind că dreapta sa credință nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gîndit să fugă...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Luna iulie în 15 zile: pătimirea Sfinților Mucenici Chiric și Iulita (+304)

De la Caranda Daniel
Imagine
  ​În cetatea Iconiei, din țara Licaoniei, era o femeie tânără, de bun neam, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților celor mai vechi ai Romei, fiind, cu credință creștină. Și, petrecând, cu un legiuit bărbat, puțin timp și, de la el primind și zămislind și născând un prunc, de parte bărbătească, a rămas văduvă. Și, născând pruncul, cu Sfântul Botez l-a luminat și l-a numit pe el Chiric. Întru acea vreme, Dioclețian, păgânul, ținând sceptrul împărăției Romei, a ridicat prigoana asupra creștinilor, în toate țările stăpânirii sale. Și era pus demn de dânsul, în țara Licaoniei, dregătorul Domețian, om sălbatic și fără de omenie, cu chip și cu nărav de fiară, bucurându-se de vărsarea sângelui creștinesc. Deci, acela, venind în Iconia, a început a chinui cumplit pe cei ce credeau în Hristos, și îi căută, cu înverșunare, pe cei ce țineau, în taină, creștinească credința. Văzând aceasta ci știind că nu se va putea tăinui credința ei, de acest tiran, credincioasă roaba lui Hr...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Chiric și Iulita

De la Caranda Daniel
Imagine
  N elegiuirea idolatră în lume-mpărățind, M ulțimi de creștini a ucis, părinți și copii, P e Chiric și pe Iulita. A ceștia doi mucenici au fost dintre mii, D oi nevinovați, doi mărturisitori vii A i Cuvântului întrupat. A devărul între bogății E cea mai prețioasă comoară. M aica pentru sine nu a plâns, N ici pentru al ei fiu. E a nu și-a plâns tinerețea, nici bogăția, N ici puterea, E a lui Hristos I-a urmat, F ără să privească înapoi. C ei care cunosc adevărul și s unt întru el înnoiți D e adevăr sunt conduși P e calea libertății și păcii. F ericita Iulita a cunoscut adevărul C ând cu Crucea s-a botezat și s -a luminat cu credința. D e pacea lui Dumnezeu plină ș i de adevărata libertate, E a pe fiul ei ucis văzând, n u a tremurat Ș i nu i-a fost frică. F ără plânset, nici teamă, e a capul sub sabie și-a pus Ș i pe Adevăr L-a proslăvit P rin mucenicească moarte.
Trimiteți un comentariu
Read more »

Pomenirea Sfinților Mucenici Iulita și fiul ei, Chiric

De la Caranda Daniel
Imagine
  ​Iulita s-a născut nobilă. Ea a rămas văduvă de foarte tânără, pe când fiul ei Chiric de abia se născuse. Ea a locuit la Iconium, din cetatea Lycaoniei, dăruită fiind trup și suflet credinței creștine. Ea și-a botezat fiul imediat după nașterea lui, iar de la vârsta de trei ani a început să îl învețe mai cu de-amănuntul tainele credinței. Ea l-a învățat pe fiul ei să se roage înaintea lui Dumnezeu, la măsura la care îi este cu putință pruncului. Când Dioclețian a declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, a început să curgă mult sânge și în orașul Iconium. Atunci, de spaima păgânilor, Iulita și-a luat fiul și s-a ascuns în cetatea Seleuciei. Dar nici acolo nu era mai bine de creștini. Iulita a fost arestată și adusă înaintea judecătorului sub acuza că este creștină. Cum Iulita și-a mărturisit curajos credința în Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu, judecătorul, ca să o facă să se teamă și să slăbească, l-a luat pe fiul ei Chiric pe genunchi, mângâindu-l cu cuvinte dulci. Da...
Trimiteți un comentariu
Read more »