REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Povestea spune că înaintea Bunei Vestiri, sufletul Fecioarei Maria era ca un altar curat, unde se oficia o continuă liturghie a iubirii și smereniei. Rugăciunile ei erau cântări de laudă, iar faptele ei simple, o jertfă adusă lui Dumnezeu. Astfel, când a sosit momentul vestirii, ea era deja pregătită să devină vas de cinste, purtând Cuvântul întrupat.

   Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se înd...

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... T u ești Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci Dumnezeiescul slujitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta și ți-a adus bucurie, Ceea ce ești cu har Dăruită. Pentru aceasta, toți strigăm ție: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!

  Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri, glasul al 4-lea: A stăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine, aducând Fecioarei Buna Vestire și către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine! C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. S ă se veselească plină de bucurie lumea, simțind pogorârea Domnului în ea. Căci, din adâncul milostivirii din cer coboară, luând Trup în pântecele Fecioarei. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. I ată, Dumnezeiescul Arhanghel al Împăratului tuturor și Dumnezeu se trimite la tine, Împărăteasă, ca să-ți vestească venirea și-ți va striga: Bucură-te, pentru chemarea din nou a strămoșului. Stih: Preasfântă N...

  Glasul 4 A stăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine, aducând Fecioarei Buna Vestire și către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

  Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. S ărbătoarea Bunei Vestiri către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este celebrată într-o singură zi, pe 25 martie, exact nouă luni înainte de Nașterea lui Hristos. Există o zi de Înainte-prăznuire (24 martie), urmată de Sărbătoarea însăși. Pe 26 martie, celebrăm Soborul Arhanghelului Gavriil. D eoarece Sărbătoarea Bunei Vestiri cade în timpul Postului Mare, nu există Odovania (după-prăznuirea) acestei Sărbători.

  ​Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cunoscută și sub numele de „Muntele umbrit” , are o istorie marcată de minuni și de o evlavie profundă păstrată de-a lungul secolelor. ​Istoricul și pribegia icoanei ​Timp de aproximativ 300 de ani, icoana s-a aflat într-o mănăstire de monahi din Tver, până când starețul a dăruit-o lui Cosma Volcianinov , unul dintre ctitorii lăcașului. Transmisă din generație în generație ca o moștenire sfântă, icoana a ajuns în posesia unui strănepot care, considerând-o veche și deteriorată, a depozitat-o într-un pod. ​Minunea salvării unei familii ​Într-un moment de mare deznădejde, cauzat de comportamentul violent al soțului său, o tânără din familia Volcianinov a decis să își curme viața. În drum spre locul unde plănuia actul necugetat, i s-a arătat un monah necunoscut care a oprit-o, spunându-i: ​ „Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului «Muntele umbrit», roagă-te înaintea ei și vei trăi î...

 

  ​Se spune că, în vremuri de demult, un tânăr ostaș a fost trimis în cea mai grea bătălie a vieții sale. În timp ce toți ceilalți își ascuțeau săbiile și își lustruiau scuturile de bronz, el stătea în genunchi, strângând în mână o mică cruce de lemn primită de la mama sa. ​Un comandant trufaș, trecând pe lângă el, a râs disprețuitor: — Cu ce te va ajuta acea bucată de lemn în fața oțelului dușman? Moartea nu se teme de rugăciuni! ​Tânărul a răspuns cu pace: — Comandante, sabia poate tăia trupul, dar nu poate cuceri frica. Scutul tău poate opri o săgeată, dar nu poate adăposti un suflet. Eu nu merg la luptă pentru a ucide, ci pentru a mărturisi că viața nu se termină sub tăișul spadei. ​În arșița luptei, când toți ostașii s-au risipit cuprinși de groază, tânărul a rămas neclintit, ca un stâlp de lumină. Se spune că în jurul lui nu era doar tăria brațului, ci o putere nevăzută care făcea ca armele să cadă la pământ. El nu a învins prin vărsare de sânge, ci prin neclintirea ini...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  Prorocia lui Isaia 37, 33-38; 38, 1-6 33 De aceea, așa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într'însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i și nici cu șanț o va împresura; 34 ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce și în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul. 35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s'o mântuiesc și de dragul lui David, robul Meu“ j . 36 Și a venit îngerul Domnului și a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; când s'au sculat dimineața, au găsit toate aceste trupuri moarte. 37 Iar Senaherib, regele Asirienilor, s'a întors și a plecat și a locuit în Ninive. 38 Și'n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon. 1 Și a fost în vremea aceea că Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar ...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... Î n chip cuviincios viețuind mai întâi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon, ai adunat mai apoi ceată de supuși lui Dumnezeu, plini de dreaptă credință și pururea următori ție. Și cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de la răsărit până la apus strălucind, ai împuținat înșelăciunea cu curgerea sângelui tău.

  Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Nicon și al celor 199 de ucenici ai lui, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit. Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin luptele cele pustnicești biruind pe răul cel meșteșugăreț, ai fost încununatcu podoabele cele mucenicești și acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cinstim pe tine, Sfinte Preacuvioase Nicon. Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ntărindu-te cu puterea Celui Ce a...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  N icon mucenicul episcop în temniță zace, N eîncetat rugându-se lui Dumnezeu. E l nu se roagă pentru viața lui, N ici răzbunare asupra lui Quintian să dobândească, C i se roagă lui Dumnezeu C a să-i dea putere în îndurarea chinurilor. A le lui Nicon suspine D umnezeu le aude. Ș i la timp de rugăciune în duh vede C um la el Fecioara vine în lumină, O lumină mai minunată și mai strălucitoare D ecât a soarelui. E a este mai albă și mai blândă D ecât o mielușea, Ș i doi arhangheli de-a dreapta și de-a stânga ei sunt. F ețele lor radiază bucurie, Ș i înălțimea lor este până la cer. E i unul către altul apele unui râu arată, zicând: I ată valurile frumosului Psimif! A poi un arhanghel Fecioarei îi spune: T rimiși am fost pe Quintian să-l ucidem Î n apele furiosului râu Psimif. D ar iată, râul este aici, P e când pe Quintian nu-l vedem nicăieri. F ecioara grăi, ca și picurii de miere cuvintele ei curgând: E l la râu curând va sosi; P rin văluri va încerca să...

  În cetatea Neapole din regiunea Campania, trăia odinioară Nicon, un ofițer roman de o rară frumusețe și un curaj legendar în bătălii. Deși crescut în tradiția păgână a tatălui său, Nicon purta în suflet semințele credinței sădite de mama sa, o creștină evlavioasă. Ea îl învățase un secret care avea să-i schimbe destinul: „Fiul meu, în clipe de mare primejdie, însemnează-te cu semnul Crucii și vei scăpa nevătămat.” Minunea de pe câmpul de luptă Momentul adevărului a venit în timpul unui război crunt. Încercuit de dușmani și văzându-și camarazii căzând unul câte unul, Nicon și-a amintit sfatul mamei. Ridicând ochii spre cer, a strigat: „Hristoase, Dumnezeule, arată-mi puterea Crucii Tale și voi deveni robul Tău!” Înarmat cu acest semn sfânt, a căpătat o forță suprapământeană, înfrângând singur o întreagă ceată de potrivnici. Uimit de victorie, a proclamat în fața tuturor: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” Călătoria spirituală și convertirea ostașilor După ce și-a luat rămas-bun de...

  ​Sfântul Nicon s-a născut la Napoli, într-o familie mixtă, având un tată păgân și o mamă creștină. Deși mama sa l-a învățat în taină tainele credinței, Nicon a urmat cariera militară, devenind un respectat ofițer roman, fără a fi primit însă Sfântul Botez. ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei campanii militare dificile. Aflat într-o situație fără ieșire, cu trupele complet încercuite, Nicon și-a amintit sfatul mamei sale: să cheme numele lui Hristos la greu. Însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a simțit o putere neobișnuită care i-a permis să-și înfrângă inamicii și să scape cu viață. Această minune l-a determinat să exclame cu uimire: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” ​Calea spre desăvârșire și mucenicie ​După victorie, Nicon a plecat în Asia, la Cizic, unde a fost botezat de arhiereul Teodosie. S-a retras într-o mănăstire, dedicându-se ascezei. Ulterior, prin descoperire divină, a fost rânduit succesor al episcopului Teodosie, fiind sfințit diacon, preot și, î...

 

  ​Se povestește că un tânăr ucenic a mers la un bătrân sihastru, plângându-se că, deși postește și se roagă, simte că nu înaintează deloc spre cer, ba chiar că ispitele par mai grele ca înainte. ​Bătrânul i-a cerut să privească spre un munte înalt ce se zărea în zare și i-a spus: „Fiule, mântuirea este ca urcușul pe această stâncă. Sfântul Ioan Scărarul ne învață că fiecare treaptă este o virtute, dar mulți cad pentru că poartă cu ei două traiste invizibile.” ​„Ce fel de traiste, părinte?” a întrebat ucenicul. ​„Prima traistă este cea a faptelor tale bune , pe care o porți în față, să o vadă toți și să te mândrești cu ea. A doua este cea a păcatelor tale , pe care o porți în spate, ascunsă de ochii tăi, dar grea ca plumbul. Ca să urci Scara, trebuie să schimbi locul traistelor: pune-ți păcatele în față, să le vezi mereu și să plângi pentru ele, iar faptele bune aruncă-le în spate și uită-le, ca să nu te fure mândria. Doar cel care urcă 'ușor', adică smerit, va vedea lumina...

    De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui...