Scânteile de viaţă se întâlniră -
Scânteile de viaţă se întâlniră - şi în liniştea serii, viaţa îşi povestiră Furnica harnică în tăcere lucra, Peste boabe de grâu mereu veghea, Şi ploaia căzând stropi de lumină aducea, Hrănind viaţa ce din ceruri se cobora. Privind la el, furnica s-a oprit, O stea căzută, pe pământ a poposit, Cu lumină blândă, cerul imita, Şi mica insectă pe toţi îi uimea. Cine eşti tu, minune? Lumină din cer. Şi ce cauţi aici pe pământul stinger? Sunt doar o stea, un picur de sus să luminez in taină pământul nesupus. O, tu lumină cerească, o, tu scânteie dumnezeiască, ai venit aici în lume pentru toţi şi pentru mine. Calea să ne luminezi, drumul să ni-l uşurezi. Sunt o scânteie divină, sunt un picur de lumină, Chipul să se lumineze, viaţa să se însenineze. Sunt trimis din ceru nalt ca simbol de împăcat şi de păcatul iertat. Morala: Aşaa cum licuriciul luminează în întuneric amintind de lumina Duhului Sfânt, sufletul care oferă iertare şi pace reflectă lumina divină...