REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Oglinda din Lampsac: Candela credinței și cărbunele stins ​În vechime, pe vremea când ighemonul Opidim persecuta cu asprime pe creștinii din Lampsac, trăia în acele ținuturi un bătrân sihastru numit Avva Teodor. Acesta, stând retras în chilia sa din munți, se ruga neîncetat pentru tinerii și mărturisitorii care erau duși la munci în arenele păgâne. ​Într-o noapte, pe când în cetate sfinții mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel și fecioara Cristina își pecetluiau credința cu prețul sângelui, Avva Teodor a avut o vedenie insuflată de Duhul Sfânt. Se făcea că se afla în piața cetății, iar în fața lui erau așezate cinci candele de aur, pline cu untdelemn binemirositor, ale căror flăcări urcau până la cer, luminând întreg Elespontul. Acestea erau sufletele celor cinci mărturisitori neprihăniți. ​Lângă ele, un tânăr ostaș adusese un cărbune aprins, încercând să aprindă o a șasea candelă. Cărbunele era sufletul lui Nicomah, cel care strigase inițial că este creștin. Însă, pe cân...

                Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc Ioan 11, 47-57 – Descoperă relatarea cutremurătoare a mărturisirii lor din Lampsac și Atena, curajul sfintei fecioare Cristina și tăria în fața prigoanei lui Deciu. Un editorial hagiografic semnat de Daniel Caranda: http://revistaviataspirituala.blogspot.com/ dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pent...

  47 Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; 48 dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul...“. 49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu e , le-a zis: „Nu știți nimic; 50 nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. 51 Dar pe aceasta n'a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam - 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53 Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într'un ținut aproape de pustie, într'o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. 55 Iar Paștile Iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s'au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. 56 Deci Îl ...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic a , unde era o sinagogă a Iudeilor. 2 Și după obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, 3 tâlcuindu-le și arătând că: „Hristos trebuia să pătimească și să învie din morți“, și că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul“. 4 Și unii dintre ei au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila, și mare mulțime de Elini evlavioși b și nu puține dintre femeile de frunte. 5 Dar Iudeii, umplându-se de invidie și luând cu ei câțiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată și tulburau cetatea; și ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului. 6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason și pe câțiva frați la mai-marii cetă...

  Glasul 2 Cele de sus căutând... L uminători străluciți v-ați arătat dumnezeiești mucenici cei opt la număr, și prin strălucirile minunilor luminați toată făptura, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputințelor, și unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să dăruiască nouă mare milă.

  Troparul Sfinților Mucenici Petru, Dionisie și Paulin; al Sfântului Mucenic Teodot și a celor șapte fecioare din Ancira, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: C ânta-voi Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu carele lui și puterea lui. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C ei ce sunteți apărători ai credinței, izbăviți de patimi și de toate nevoile, pe cei ce cu credință săvârșesc pururea sfințită pomenirea voastră. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P rea lăudat întraripându-vă cu vetreala Crucii, purtătorilor de Dumnezeu, neudați ați trecut noianul chinurilor, călc...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​În vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, când ostașii lui Hristos își puneau sufletele pentru Domnul lor și când tot pământul se roșea cu sângele mucenicilor, un tânăr frumos cu numele Petru, tare la trup și viteaz cu duhul în sfânta credință creștinească, a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, și adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. ​Deci, ighemonul l-a întrebat: — „Creștin ești?” Petru a răspuns: — „Sunt creștin cu adevărat”. ​Ighemonul îi zicea: — „Iată, ai înaintea ochilor poruncile nebiruiților împărați; deci, jertfește marii zeițe Venera”. Tânărul răspunse: — „Ighemoane, mă minunez că voiești a mă îndemna să mă închin unei femei spurcate și desfrânate, care a făcut atâtea fapte urâte, încât îmi este rușine a le pomeni. Oare voi nu pedepsiți pe cei ce îndrăznesc să facă astfel de desfrânări, pe care le-a făcut zeița voastră? Dacă voi o numiți desfrânată, apoi cum să mă închin și să-i aduc jertfă ei? Mie mi se cade să mă închin lui Dumnezeu Cel viu ...

  U n tânăr foarte frumos, pe nume Petru, un bărbat foarte distins, Dionisie, doi soldați, Andrei și Pavel și o fată în vârstă de șaisprezece ani pe nume Cristina, L-au mărturisit cu toții plini de curaj pe Hristos Stăpânul și au luat moarte pentru mărturisirea Numelui Lui. Î mpreună cu dânșii a fost chinuit și Nicomah, dar acesta în mijlocul chinurilor s-a lepădat de Hristos și a imediat a înnebunit. Nebun fiind, el a început să-și muște propriul trup, vărsând cele dinlăuntrul lui, până când a murit. Acestea s-au întâmplat la anul 250. SURSA: PROLOAGELE DE LA OHIDA 

  ​ De Teolog Daniel Caranda ​Istoria Bisericii nu este doar o înșiruire de date cronologice, ci o hartă vie a demnității umane în fața Absolutului. Pomenirea Sfinților Mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel și Cristina ne așază din nou în față o oglindă radicală a condiției umane: contrastul izbitor dintre statornicia până la moarte și prăbușirea prin compromis. ​În anul 250, sub povara persecuțiilor, destinele a cinci suflete s-au unit într-o simfonie a curajului. Petru, un tânăr de o frumusețe rară, Dionisie, un bărbat distins, alături de soldații Andrei și Pavel și de tânăra Cristina, o copilă de doar șaisprezece ani, au dovedit că sfințenia nu ține cont de vârstă, statut social sau profesie. În fața torționarilor, frumusețea trupească și vigoarea tinereții nu au fost monede de schimb pentru o viață facilă, ci daruri întoarse Creatorului prin mărturisirea curajoasă a lui Hristos. ​La polul opus al acestei măreții stă drama lui Nicomah. Chinuit alături de ceilalți, acesta a...

  Lumină din Bucovina ​Păstor blajin al Putnei și-al Moldovei tăcute, Ce-ai strâns în piept durerea unei nații trecute, Sfinte Iacob, ierarhe, chip de blândă lumină, Către tine noi strigăm în vremea de suspină. ​Tu n-ai păzit doar turma cu toiag de arhiereu, Ci ai vrut ca tot românul să-L afle pe Dumnezeu, Să nu mai fie orbi în fața slovei sfinte, Ci să citească viața cu inimă și minte. ​ Rugăciune O, Sfinte, care-n slove ai pus duh de rugare, Și-ai dat copiilor țării cea mai sfântă cărare, Deschide-ne și nouă ochii minții cei grei, Să învățăm iubirea din sfinții tăi temei. Luminează-ne pruncii, păzește-le graiul, Să nu-și piardă credința, să nu uite Raiul! ​Din Bucvariul de demult, din slove luminate, Răsare și azi harul și multă demnitate. Ai pus abecedarul în mâini de prunc sărman, Să fie scut de suflet și neamului liman. ​Rămâi cu noi, Părinte, în rugă și în cânt, Făclie neobosită pe-acest român pământ, Și roagă-L pe Hristos, în Slava Lui de Sus, Să ne...

 

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  1 Și'n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naștere. 2 Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, cine a păcătuit, el, sau părinții lui, de s'a născut orb?“ 3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. 4 Lucrurile Celui ce M'a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. 5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ 6 Aceasta zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. 7 Și i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ - care se tâlcuiește: trimis -. Deci s'a dus și s'a spălat și a venit văzând. 8 Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?...“. 9 Unii ziceau: „El este“. Alții ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. 10 Deci îi ziceau: „Cum ți s'au deschis ochii?“ 11 Acela a răspuns: „Om...

  16 Și a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h și care le aducea stăpânilor ei mult câștig prin ghicit. 17 Aceasta, ținându-se după Pavel și după noi, striga, zicând: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii...“. 18 Și pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s'a întors și i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea!“ Și chiar în ceasul acela a ieșit. 19 Și stăpânii ei, văzând că li s'a dus nădejdea câștigului, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea dregătorilor. 20 Și ducându-i la judecători, au zis: „Acești oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea 21 și vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim și nici să le facem“ i . 22 Și împotriva lor s'a ridicat și mulțimea. Și judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi....

  ​ (Despre pedeapsa vremelnică a păcătoșilor) ​Frați creștini, ​Cauza orbirii din naștere a orbului, despre care ne povestește Sfânta Evanghelie de astăzi, a arătat-o Domnul Iisus, spunând că acesta s-a născut orb ca să se slăvească Dumnezeu într-însul. Din întrebarea apostolilor: „Cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2), noi vedem că unele suferințe din viața aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu pentru păcatele noastre. ​Dar asemenea pedepse, prin care vedem că sunt pedepsiți mulți oameni, aruncă în mare îndoială pe cei slabi în credință, încât unii cârtesc împotriva Proniei înțelepte a Preaputernicului Dumnezeu, spunând că ei văd că sunt pedepsiți, deopotrivă, și drepții și păcătoșii; că văd murind în liniște, în bună pace și nepedepsiți, și pe păcătoși și pe drepți. ​ „O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de nepătrunse judecățile Lui și cât de necunoscute căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domn...

  ​Frați creștini, ​Două lucruri de seamă cuprinde Sfânta Evanghelie de astăzi: deschiderea ochilor orbului din naștere și cugetul viclean al fariseilor. Domnul Iisus a luminat pe cel orb; invidia a întunecat pe cei ce vedeau. Domnul Iisus a deschis ochii orbului; invidia a orbit pe cei ce se considerau învățători. ​Binecuvântați creștini, ascultați cu toată luarea aminte tâlcuirea Sfintei Evanghelii de astăzi, ca să vedeți că pe cât Dumnezeu luminează pe om, pe atâta îl întunecă patimile, și să înțelegeți că unii oameni pătimesc în lumea aceasta, pentru ca să se slăvească Dumnezeu. Astfel, Sfânta Evanghelie ne spune că: ​ „În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un orb din naștere.” (Ioan 9, 1) ​Dar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare îi erau deschise pleoapele și vătămați ochii? Sau erau închise de tot pleoapele și sănătoși ochii? Din spusele evanghelistului, când zice: „Și a deschis ochii lui” (Ioan 9, 6), se arată că orbul avea ochi, dar pleoapele îi er...