Postări

Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia – drumul spre sfințenie

Imagine
Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia au trăit în timpul împăratului Maximian (286–305), în perioada persecuțiilor care au lovit comunitățile creștine din Imperiul Roman. Viața lor este legată de cetatea Nicomidiei, unde credința creștină era mărturisită în condiții primejdioase, iar refuzul de a aduce jertfe zeilor păgâni îi putea aduce pe credincioși înaintea judecătorilor imperiali. Tradiția bisericească îi păstrează în amintire ca pe doi frați care au înfruntat împreună prigoana și au primit moartea pentru Hristos. În vremea persecuției, Evlampie se afla împreună cu mai mulți creștini în munți, unde se retrăseseră pentru a scăpa de urmărirea autorităților. Viața celor ascunși era lipsită de siguranță și de cele necesare traiului, iar procurarea hranei presupunea adesea întoarcerea în cetate, cu riscul de a fi recunoscuți și arestați. Într-una dintre aceste împrejurări, Evlampie a fost trimis în Nicomidia pentru a cumpăra pâine. Drumul său, pornit dintr-o nevoie a comunității ...

Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic: Apărarea Sfintelor Icoane și Biruința Ortodoxiei

Imagine
  ​În duminica din luna octombrie închinată Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic (Nichea, 787), Biserica Ortodoxă prăznuiește victoria dreptei credințe împotriva ereziei iconoclaşte și restabilirea cinstirii Sfintelor Icoane. Cei 350 de Sfinți Părinți adunați la Nichea, sub adumbrirea Duhului Sfânt, au stabilit clar distincția dintre închinarea ( latreia ) cuvenită doar lui Dumnezeu și cinstirea ( proskynesis ) adusă icoanelor, prin care cinstim chipul Celui reprezentat. ​ Întruparea Fiului lui Dumnezeu – Temeiul Sfintei Icoane ​Fundamentul teologic al icoanei este Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu Cel nevăzut și necuprins S-a făcut văzut și cuprins în trup omenesc. Sfântul Ioan Damaschinul, marele apărător al sfintelor icoane, sublinia: „Nu mă închin materiei, ci Mă închin Ziditorului materiei, Care S-a făcut materie pentru mine și a primit să locuiască în materie și a săvârșit prin materie mântuirea mea”. ​Cinstirea icoanei nu se oprește la lemnu...

1694- RÂNDUIALA schimei MARI

Imagine
 

RUGĂCIUNEA DE DUMINICĂ

Imagine
       Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toat...

Luca 8, 5-15

Imagine
  5 „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța a sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare b și păsările cerului au mâncat-o. 6 Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s'a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. 8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ 9 Și ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. 10 Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. 11 Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. 13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar ace...

Galateni 2, 16-20

Imagine
  16 știind însă că omul nu se îndreptățește i din faptele legii j , ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, pentru ca din credința în Hristos să ne îndreptățim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți. 17 Dar dacă'n căutarea noastră de a ne îndreptăți în Hristos ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu! 18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă. 19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu: 20 m'am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m'a iubit și pe Sine Însuși S'a dat pentru mine.

Cuvânt la Duminica a XXI-a după Pogorârea Sfântului Duh

Imagine
  ​ „Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă” (Luca 16, 9) ​ Bogăția nu face norocit, nici sărăcia nenorocit ​Dacă vrea să zică cineva adevărul, nu acela este bogat, care posedă multă avuție, ci acela, care nu are nevoie de multe. ​Și de asemenea, nu acela este sărac, care posedă puțin, ci acela care poftește multe. Deci dacă vezi pe unul, care încă multe dorește, să-l socoti cu siguranță de prea sărac, chiar de ar stăpâni cât de multe avuții, și iarăși când vei vedea pe unul, care numai de puțin are trebuință, trebuie să-l socoti de cel mai bogat, chiar de nu ar stăpâni nimic; căci bogăția și sărăcia trebuie a se judeca după plecările sufletului omului, nu după măsura averii. ​De pildă noi n-am socoti sănătos pe un om, care de-a pururea suferă de sete, chiar de ar locui el lângă râuri și izvoare, căci ce-i folosește lui atâta mulțime de apă, dacă setea lui rămâne nealinată și nepotolibilă? ​Tot așa să socotim și în privința celor bogați. Despre aceia, care totdeauna doresc ș...

TÂLCUIREA EVANGHELIEI DUMINICII A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Imagine
  ​Frați creștini, ​Domnul nostru Iisus Hristos a asemănat, în pilda care s-a citit în Sfânta Evanghelie de astăzi, propovăduirea învățăturii Sale cu sămânța pe care o seamănă plugarul. După cum plugarul, deschizând mâna sa, aruncă sămânța pe pământ, tot așa și propovăduitorul Evangheliei, deschizând gura sa, împrăștie învățătura în urechile ascultătorilor. Sămânța nu rodește, sau rodește, după felul pământului în care se seamănă. Dacă sămânța va cădea pe drum, se va pierde cu totul, iar în pământ pietros își va arăta lăstarul, dar după puțin timp se va usca. În pământ spinos, va răsări, dar va fi înăbușită de spini. Numai în pământul cel bun semănându-se, va rodi însutit. Învățătura lui Dumnezeu propovăduindu-se, nu se lipește de cei fără de minte și de înțelegere, iar în cei care au inimile împietrite, ea nu rămâne multă vreme. Pe cei care sunt cuprinși de multe griji și pe cei iubitori de dezmierdări, învățătura dumnezeiască îi îndeamnă la fapte bune, dar îndemnul rămâne pe lo...

Duminica a XXI-a după Rusalii: Pilda Semănătorului și rodirea Cuvântului în suflet

Imagine
  ​Pilda Semănătorului, rostită de Mântuitorul Iisus Hristos și rânduită spre lectură duhovnicească în Duminica a XXI-a după Rusalii (Luca 8, 5-15), reprezintă o frescă adâncă a inimii omenești și a modului în care răspundem chemării divine. Dumnezeu semănătorul revarsă cu dărnicie harul și Cuvântul Său peste toți oamenii, fără părtinire, însă primirea și rodirea depind de starea lăuntrică a fiecărui suflet. ​ Cele patru stări ale sufletului ​Sămânța este una singură – Cuvântul lui Dumnezeu –, dar pământul pe care cade este diferit: ​ Lângă cale: Reprezintă sufletul împrăștiat, împietrit de nepăsare și duhul lumii. Aici, vrăjmașul diavol vine și smulge cuvântul din inimă pentru ca omul să nu creadă și să nu se mântuiască. ​ Pe piatră: Înfățișează omul entuziast la început, care primește învățătura cu bucurie, dar care nu are rădăcină adâncă. La vreme de încercare, ispită sau prigoană, acesta se poticnește și se leapădă. ​ Între spini: Simbolizează sufletul gâtuit de griji...

1694- RÂNDUIALA schimei MARI

Imagine
 

Pilda celor trei pietre și a albiei de râu

Imagine
  Într-o zi, un tânăr frământat de gândurile și greutățile vieții a mers la un bătrân duhovnic din pustie și l-a întrebat: — Părinte, de ce unii oameni trec prin încercări și rămân curați și plini de pace, în timp ce alții se umplu de amărăciune și își pierd credința la cea mai mică greutate? Bătrânul duhovnic nu i-a răspuns îndată. L-a luat pe tânăr de mână și l-au coborât până la marginea unui râu din apropiere. Ajunși acolo, avva a luat de pe mal trei pietre diferite. Prima piatră era din argilă uscată. Când duhovnicul a dat-o la o parte și a pus-o în apă, în scurt timp piatra s-a muiat și s-a împrăștiat în tot râul, făcând apa tulbure. A doua piatră era de piatră cioplită, dar plină de crăpături uscate. Când a fost lăsată în apă, apa a pătruns prin ea, iar sub presiunea curentului, piatra s-a spart în bucăți mici și s-a pierdut în adâncuri. A treia piatră era un șuvoi de râu – o piatră netedă, bine șlefuită de trecerea anilor și de ape. Când bătrânul a pus-o în râu, apa a ...

RUGĂCIUNEA DE SÂMBĂTĂUI

Imagine
    Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat...

Luca 5, 17-26

Imagine
  17 Și a fost că într'una din zile El învăța; și de față ședeau farisei și învățători ai legii veniți din toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. 18 Și iată că niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înlăuntru și să-l pună înaintea Lui; 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s'au suit pe acoperiș, și prin tavan b l-au lăsat cu patul în mijloc, în fața lui Iisus. 20 Și văzând El credința lor, a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele“. 21 Iar cărturarii și fariseii au început a cugeta, zicându-și: „Cine-i acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“ 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor, a zice: Iertate îți sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te și umblă!? 24 Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele - i-a zis slăbăn...

I Corinteni 15, 58; 16, 1-3

Imagine
  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 58 Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, totdeauna sporind în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică'ntru Domnul. 1 Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinți a : precum le-am poruncit Bisericilor Galatiei, așa să faceți și voi. 2 În ziua întâi a săptămânii fiecare din voi să-și pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu. 3 Iar când voi veni, pe cei pe care voi îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. A liluia, al Tuturor Sfinților, glas...

Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisitorul

Imagine
Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisitorul – nevoința monahală și statornicia în dreapta credință Începutul unei vieți închinate lui Dumnezeu Istoria Bisericii păstrează în paginile sale chipurile unor oameni care, prin rugăciune, nevoință și statornicie, au arătat că viața creștină nu se întemeiază numai pe mărturisirea cuvintelor, ci și pe puterea de a rămâne credincios lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale existenței. Unii au ales liniștea mănăstirilor și lucrarea neîntreruptă a rugăciunii, în vreme ce alții au fost chemați să apere public adevărul credinței, înfruntând împotrivirea celor care doreau să schimbe învățătura Bisericii. În ambele situații, sfințenia s-a arătat prin aceeași hotărâre lăuntrică: așezarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice interes omenesc. În această tradiție se înscriu Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisito...

Sfinții Martiri Cassius, Florentius și alți șapte soldați din Bonn și Gereon cu cei 318 soldați din Köln

Imagine
  Sfinții Martiri Cassius și Florentius din Bonn și Gereon din Köln, împreună cu tovarășii lor, au luat cununa muceniciei probabil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei inițiate de Dioclețian împotriva creștinilor. Legiunea tebană Acești mărturisitori făceau parte din legiunea tebană, provenind din Egipt și care era compusă în majoritate din soldați creștini. Cele mai multe informații despre sfârșitul mucenicesc al membrilor acestei legiuni provin dintr-o istorisire a episcopului Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum, scrisă în jurul anului 440), la care se adaugă referiri ale lui Grigorie de Tours (Liber Miraculorum, pe la 590), Venantius Fortunatus (sec. VII) și Walafried Strabo (sec. IX). Mărturisirile mai târzii, întocmite de Jacobus de Voragine (Legenda Aurea, sec. XIII) și de monahul francez Hélinard (Passio Gereonis, sec. XII, preluată în Acta Sanctorum Octombriis vol. 5, Bruxelles, 1852, pp. 37-39), compilează într-o istorisire coerentă amănuntele disparate ...