REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Isidor a trăit în timpul domniei împăratului Decius (249-251) și provenea din Alexandria în Egipt. Era ofițer în Marina Romană când flota comandată de Amiralul Numerius s-a întâmplat să fie ancorată lângă insula greacă Chios. Acolo creștinismul nu era persecutat, iar poate Sfântul Isidor nu a fost atât de precaut pe cât ar fi trebuit. Într-un fel, centurionul Iulius a descoperit că Isidor era creștin și l-a denunțat Amiralului Numerius. ​Amiralul l-a chemat pentru a determina dacă acuzația era adevărată sau nu. Sfântul Isidor a recunoscut că era într-adevăr creștin și a refuzat să aducă jertfă idolilor neînsuflețiți. Numerius l-a îndemnat să asculte de decretul Împăratului de a aduce jertfă ca să nu fie supus torturii. Sfântul Isidor a răspuns: „Poate vei putea să-mi ucizi trupul, dar nu ai nicio putere asupra sufletului meu. Adevăratul Dumnezeu viu, Iisus Hristos, locuiește în mine; chiar și după moartea mea El va fi cu mine și eu cu El. Voi rămâne în El și nu voi înc...

  ​În timpul domniei împăratului Decius (249-251), insula Chios a devenit martora unei jertfe cutremurătoare. Sfântul Isidor, ofițer în Marina Romană originar din Alexandria, a fost denunțat amiralului Numerius pentru credința sa în Hristos. Deși era un ostaș destoinic, Isidor a ales să fie, înainte de toate, un ostaș al Împăratului Cerului. ​ Mărturisirea și prigoana tatălui În fața amiralului, Sfântul a rostit cuvinte ce au rămas înscrise în istoria mântuirii: „Poate vei putea să-mi ucizi trupul, dar nu ai nicio putere asupra sufletului meu” . Chiar și tatăl său, un păgân convins, a venit în Chios încercând să-l abată de la credință. Văzând statornicia fiului său, tatăl l-a dezmoștenit și i-a cerut amiralului execuția imediată. Isidor a fost supus unor chinuri groaznice: bătut cu bice, târât pe pământ stâncos și, în final, i s-a tăiat limba. Prin minune dumnezeiască, sfântul a continuat să vorbească clar, slăvindu-L pe Hristos, în timp ce chinuitorul său și-a pierdut vocea. ​...

  ​Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Terapont. Deși datele exacte despre originile sale, părinții săi sau perioada precisă în care a trăit s-au pierdut în negura timpului, evlavia Bisericii a păstrat vie amintirea jertfei sale. ​ Viața și Nevoința Iconografia și tradiția orală a Bisericii ni-l înfățișează pe Sfântul Terapont ca pe un ales al lui Hristos care a îmbrățișat mai întâi viața monahicească. Ulterior, pentru virtuțile sale, a fost ridicat la treapta de episcop în insula Cipru. Acolo, el și-a păstorit turma cu dragoste, dar a și pecetluit mărturisirea sa cu propriul sânge, primind cununa muceniciei în timpul unei perioade de prigoană împotriva creștinilor. ​ Mutarea Moaștelor și Minunile sale Cinstitele sale moaște au rămas o vreme în Cipru, devenind izvor de tămăduiri. Însă, când agarenii (păgânii) pregăteau o năvălire asupra insulei, însuși Sfântul Terapont s-a arătat prin descoperire dumnezeiască, poruncind ca trupul său să fie mutat p...

  ​În fiecare an, la data de 14 mai, România își pleacă fruntea în fața celor care au transformat celula temniței într-un altar de rugăciune. Această zi nu este doar o comemorare istorică, ci o lecție vie de demnitate, credință și iubire de neam, oferită de cei care au refuzat să își vândă sufletul în schimbul libertății fizice. ​ De ce 14 mai? Data amintește de noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când regimul comunist a declanșat cea mai mare operațiune de arestări din istoria României. Peste 10.000 de tineri, intelectuali, preoți și ofițeri au fost ridicați din casele lor și aruncați în închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești, Mislea sau Sighet. ​ Martirii – Lumini în întunericul ideologic Martirii din temnițele comuniste, numiți adesea „Sfinții Închisorilor”, au îndurat chinuri ce depășesc imaginația umană: înfometare, bătăi sistematice, izolare și umilință. Totuși, sub teroarea „reeducării” de la Pitești sau în minele de plumb de la Baia Sprie, acești oameni au descoperit rugă...

 

  ​Biblia este cuvântul lui Dumnezeu vorbit către oameni, este glasul Creatorului către făptura Sa. Atunci când ne rugăm, noi ridicăm glasul către El, iar când citim Sfânta Scriptură, El ne vorbește nouă. Cu toate acestea, există diferențe majore între Biblia Ortodoxă și versiunile folosite de diverse grupări sectare. ​ Diferențe de conținut: Cărțile lipsă Sectarii au scos din Scriptură multe cărți importante. Biblia Ortodoxă autentică cuprinde un total de 80 de cărți. În Vechiul Testament avem 39 de cărți canonice la care se adaugă 14 cărți (precum Tobit, Iudita, Cartea lui Baruh, Înțelepciunea lui Solomon, Macabeii etc.), însumând 53 de cărți. Versiunile sectare păstrează doar 39, eliminând peste 180 de pagini de text insuflat. La Apocalipsă scrie clar: „De va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții” (Apoc. 22, 19). ​ Greșeli de traducere și interpretare Deși Noul Testament are 27 de cărți în ambele versiuni, trad...

  5 Deci ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?“ 6 Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. 7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puțin...“. 8 Și I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: 9 „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt ele la atâția?...“. 10 Și a zis Iisus: „Faceți-i pe oameni să se așeze“. Și era iarbă multă în acel loc. Deci s'au așezat bărbații, în număr ca la cinci mii b . 11 Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au vrut aceștia. 12 Iar după ce s'au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. 13 Deci au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la ce...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s'a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei e ; și intrând în sinagogă într'o zi de sâmbătă, s'au așezat. 15 Și după citirea legii și a profeților, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți! 16 Și ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbați israeliți și voi, cei temători de Dumnezeu f , ascultați: 17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinții noștri, și pe popor l-a înălțat când era străin pe pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo. 18 Și vreme ca de patr...

  Glasul al VIII-lea. (Se cântă în miercurea săptămânii a patra după Paști și la Odovanie, în miercurea săptămânii a cincea după Paști) Cântarea I: M area ai împreunat-o, înecând pe trufașul faraon, cu carele de război, și pe popor neudat l-ai izbăvit, Doamne, și l-ai dus în muntele cel sfânt, cântând Ție: Cântare de biruință cânta-vom Ție, Dumnezeului nostru Celui tare în războaie! Cântarea a III-lea: Î ntăritu-s-a inima mea în Domnul; înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta. Cântarea a IV-lea: P rorocul Avacum, cu ochii minții, a văzut mai înainte venirea Ta, Doamne; pentru aceasta a și grăit: Din Teman va veni Domnul. Slavă slavei Tale, Hristoase! Slavă pogorârii Tale! Cântarea a V-lea: D oamne, Dumnezeul nostru, pace dă-ne nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, ia-ne pe noi în stăpănirea Ta. Doamne, pe altul afară de Tine nu știm, numele Tău numim. Cântarea a VI-lea: C a apele mării ...

  ​În vremea împăratului Antonin, în cetatea Heracleea, trăia tânăra Glicheria, fiica unui fost guvernator al Romei. Deși provenea dintr-o familie nobilă, inima ei nu aparținea bogățiilor pământești, ci lui Hristos. ​Când guvernatorul Sabin a forțat poporul să aducă jertfe idolului Zeus, Glicheria nu s-a ascuns. A mers în templu, nu cu teamă, ci cu o seninătate care îi tulbura pe prigonitori. Întrebată unde îi sunt podoabele și lămpile pentru ceremonie, ea a răspuns simplu: ​ "Lampa mea este credința, iar podoaba mea este Hristos." ​ Momentul Minunii Glicheria a cerut să fie lăsată în fața idolului. În loc să înalțe rugăciuni zeului de piatră, ea și-a ridicat privirea spre cer și a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte. În acea clipă, statuia lui Zeus s-a prăbușit și s-a sfărâmat în mii de bucăți. Nu prin forță fizică, ci prin puterea numelui lui Dumnezeu rostit cu o convingere de nezdruncinat. ​ Finalul Jertfei După multe chinuri și temniță, unde a fost hrănită în m...

      Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spă...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... P e Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ți-ai păzit fecioria ta nestricată, și din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună, te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

  Troparul Sfintei Mucenițe Glicheria, glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniți popoarelor... Stih: Sfântă Muceniță Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S fânta Muceniță Glicheria,umplând astăzi paharul cel de taină de bunătăți și de minunile ei, cheamă pe toți credincioșii la băutură de veselie. Stih: Sfântă Muceniță Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind luminată cu strălucirile muceniciei, stai înaintea Mirelui tău celui curat, muceniță, cerând să se izbăvească de greșelile pierzătoare de suflet...

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

​În anul dintîi al domniei lui Antonin, păgînul împărat al Romei, stăpînea în Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Creștinii, care viețuiau în Traianopol, cetatea Traciei, se adunau în toate zilele într-o casă mică de rugăciuni și acolo se rugau lui Dumnezeu, cerînd cu multă durere de inimă pacea și înmulțirea Bisericii. Căci atunci erau puțini cei ce se temeau de Dumnezeu și, acei care erau, se primejduiau de izgonire. Împăratul Antonin, ținîndu-se de rătăcirea elinească, aducea jertfe necuraților idoli și, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea fărădelege, ca cei care nu se închină idolilor, să fie uciși. ​Ajungînd acea poruncă în Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea și în Traianopoli, arătînd-o poporului; și a hotărît o zi în care să săvîrșească prăznuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adică purtare de lumină. Acea prăznuire era să fie după trei zile de la venirea ighemonului în acea cetate. ​În cetatea aceea era o fecioară de neam bun, anume Glich...

  ​Glicheria a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus. Glicheria și-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte și atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei și a zis: „Aceasta este candela mea.” ​La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus și a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită și aruncată în temniță. El a pecetluit ușile temniței, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea și de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniță și i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a de...

  ​Sunt momente în care comunitatea noastră trebuie să devină mâinile și picioarele celui aflat în suferință. Astăzi, ne îndreptăm atenția către Mois Florin Vasile , un bărbat de 40 de ani care, în ciuda diagnosticului sever de tetrapareză spastică (gradul I grav), luptă zilnic pentru a păstra o fărâmă de normalitate și demnitate. ​Pentru Florin, libertatea nu este un concept abstract, ci unul mecanic: depinde în totalitate de un scaun electric. Din păcate, actualul său mijloc de deplasare este vechi, uzat și nu mai poate face față nevoilor sale zilnice. Fără un scaun electric nou, Florin riscă să rămână prizonier între patru pereți, izolat de lume și de viața socială. ​„Pentru mine, un scaun electric nu înseamnă confort. Înseamnă independență și demnitate”, ne mărturisește el. Costul unui astfel de echipament performant depășește cu mult posibilitățile sale financiare, motiv pentru care facem un apel către inima dumneavoastră. Orice donație, oricât de mică, este un pas spre lib...

 

  ​Se povestește că, pe când avea doar 15 ani, tânărul Ioan a fost luat în robie de către otomani, după o invazie în Țara Românească. Fiind un tânăr de o frumusețe rară, statură înaltă și chip luminat, a atras imediat atenția unui dregător turc bogat, care l-a cumpărat pentru a-l ține în palatul său. ​Ispita și Încercarea ​Dregătorul, văzând nu doar chipul frumos, ci și iscusința tânărului, a încercat prin toate mijloacele să-l convingă să renunțe la credința creștină și să treacă la legea mahomedană. I-a promis bogății, haine scumpe și o viață lipsită de griji în palatele Stambulului. ​Ioan, însă, cu o maturitate ce depășea vârsta sa, a răspuns cu blândețe: ​„Nu pot schimba lumina cu întunericul, nici pe Hristos cu nicio bogăție pământească.” ​Văzând că darurile nu funcționează, dregătorul a trecut la amenințări și, în cele din urmă, la chinuri groaznice. Tânărul a fost întemnițat și bătut, însă în fiecare zi de suferință, rugăciunea lui devenea tot mai fierbinte. ​Birui...