REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se povestește că un pelerin împovărat de multe griji și frământări lumești a urcat în inima iernii pe Muntele Giumalău, căutând bordeiul tăinuit al Schimonahiei Elisabeta, pustnica despre care auzise că dobândise darul rugăciunii curate. ​Găsind-o la chiliuța ei sărmană, omul a început să își verse de îndată necazurile, plângându-se de nedreptățile oamenilor, de zgomotul lumii și de neputința de a-și găsi liniștea în mijlocul cetății. Cuvioasa l-a ascultat în tăcere, cu privirea blândă ațintită spre pământ, iar când pelerinul s-a oprit din vorbit, ea i-a întins o cană cu apă proaspătă de izvor, adusă de sub gheața muntelui. ​„Bea, frate, și privește în cană. Ce vezi?”, l-a întrebat cuvioasa cu glas domol. „Nu văd nimic limpede, maică, pentru că apa se mișcă și e tulbure de la mersul meu”, a răspuns pelerinul. ​Sfânta a zâmbit cu smerenie și i-a spus: „Așteaptă puțin, până se liniștește.” ​După câteva clipe de tăcere adâncă, apa s-a potolit, devenind curată ca oglinda. „A...

   Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos...

  33 Ați auzit că s'a spus celor de demult: Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale să le ții înaintea Domnului. 34 Eu însă vă spun: Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat; 36 nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poți să faci un singur fir de păr, alb sau negru. 37 Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu i ; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel-Rău este. 38 Ați auzit că s'a spus: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte; 39 Eu însă vă spun: Nu stați împotriva celui rău j ; iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. 40 Celui ce vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i lui și cămașa. 41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 14 Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege își sunt loruși lege; 15 ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conștiinței și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau chiar îi apără b 16 în ziua când, potrivit Evangheliei mele c , Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor. 17 Dar dacă tu te numești iudeu și te reazemi pe lege și te lauzi cu Dumnezeu 18 și-I cunoști voia și, învățat fiind de lege, știi să deslușești deosebirile d , 19 dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, 20 povățuitor celor fără minte, învățător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoștinței și al adevărului, 21 așadar tu, cel car...

  Î n adâncul pustiiului urmând cuvioșilor, ai viețuit cu asprime, dobândind harul Duhului, și suflete la pocăință ai trezit, pe mulți întru necazuri mângâind, iar monahilor îndrumătoare te-ai arătat; de aceea cântăm, Sfântă Elisabeta: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor!

  ​Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni. ​Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După three ani de viețuire monahală, IN 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora. ​În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta. ​Pe 6 iunie 2014, schimonahia Elisabeta, cunoscută anterior ca monahia Teodora, a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău. ...

  ​Numele acestei icoane a Maicii Domnului provine de la Marele Cneaz al Kievului, Igor Olegovici, mult-pătimitorul, care a fost martirizat în fața icoanei pe 19 septembrie 1147. Cneazul Igor Olegovici a fost una dintre victimele luptei pentru tron din Rusia. El a fost întemnițat de Marele Cneaz Iziaslav II Mstislavici în Mănăstirea Pereiaslavl - a Sfântului Ioan. ​Departe de idolii acestei lumi, și grav bolnav, el a început să se pocăiască de păcatele sale și a cerut permisiunea de a fi tuns în monahism. Pe 5 ianuarie 1147 a fost tuns în monahism de către Episcopul Eftimie de Pereiaslavl, primind numele Gabriel. La scurt timp după tunderea în monahism el s-a însănătoșit și s-a transferat la Mănăstirea Theodorov din Kiev, unde a devenit schimonah. Departe de jocurile politice, Igor s-a dedicat în întregime nevoințelor monahale. ​Cu toate acestea, noii conducători de la Kiev se gândeau la uciderea călugărului, de teama ca să nu revendice Cnezatul. În ziua de 19 septembrie 1147, M...

 

  ​Se spune că, în vremuri de prigoană, cei patru sfinți mucenici au coborât în adâncul întunericului pentru a-și păstra credința nestinsă. Cu inimile pline de dragoste pentru Hristos, ei nu s-au lăsat înfrânți de amenințări și au devenit adevărate faruri călăuzitoare pentru cei din jur.

    Numii și pe  7 de  Doamne, primește rugăciunea mea din această zi de joi. Luminează-mi mintea, întărește-mi sufletul și mă păzește de tot răul. Ajută-mă să fiu bun și de folos tuturor. Amin.”,f

  ​ Descriere: Istoria criptei martirice descoperite miraculos la Niculițel în 1971. Aflați viața sfinților ostași Zotic, Atal, Camasie și Filip, martirizați în Dobrogea. Citește continuarea în revista viața spirituală pe noul nostru canal oficial de Messenger „Veniți Creștini la Liturghie”: https://www.messenger.com/channel/revistaviataspirituala

  S finților Mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei care cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște, și ca unii care v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei care sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor care vă aduc vouă cinstire. Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către Milostivul Dumnezeu și prin darul Celui Atotputernic vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință ați biruit put...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  ​ Glasul al 4-lea M ucenicii Tăi, Doamne, Zotic, Atal, Camasie și Filip, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

  ​În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sînt pomeniți, pe lîngă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia. ​Nu se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred că au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum, tot în Dobrogea. ​Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfîntul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII, ...

  ​🛡️ Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor ​Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) făcea parte din Imperiul Roman și era destinația principală, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV, pentru surghiunirea și martirizarea celor ce refuzau să aducă jertfe idolilor. Acest teritoriu plasat între Dunăre și Marea Neagră — în special Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag — era cel mai potrivit pentru izolarea creștinilor. ​Dintre cele zece mari persecuții desfășurate între anii 64 și 324, trei au fost de o cruzime extremă: cea a lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324). Mii de creștini, ostași, clerici și dregători au fost deportați aici. Unii mureau de foame, frig și bătăi, în timp ce alții erau executați prin tăierea capului. ​Trupurile lor erau luate pe ascuns noaptea de către credincioși, fiind tăinuite în locuri sigure. Tot atunci se nășteau primele acte ...