REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că, în vremuri de prigoană, cei patru sfinți mucenici au coborât în adâncul întunericului pentru a-și păstra credința nestinsă. Cu inimile pline de dragoste pentru Hristos, ei nu s-au lăsat înfrânți de amenințări și au devenit adevărate faruri călăuzitoare pentru cei din jur.

    Numii și pe  7 de  Doamne, primește rugăciunea mea din această zi de joi. Luminează-mi mintea, întărește-mi sufletul și mă păzește de tot răul. Ajută-mă să fiu bun și de folos tuturor. Amin.”,f

  ​ Descriere: Istoria criptei martirice descoperite miraculos la Niculițel în 1971. Aflați viața sfinților ostași Zotic, Atal, Camasie și Filip, martirizați în Dobrogea. Citește continuarea în revista viața spirituală pe noul nostru canal oficial de Messenger „Veniți Creștini la Liturghie”: https://www.messenger.com/channel/revistaviataspirituala

  S finților Mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei care cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște, și ca unii care v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei care sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor care vă aduc vouă cinstire. Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către Milostivul Dumnezeu și prin darul Celui Atotputernic vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință ați biruit put...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  ​ Glasul al 4-lea M ucenicii Tăi, Doamne, Zotic, Atal, Camasie și Filip, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

  ​În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sînt pomeniți, pe lîngă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia. ​Nu se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred că au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum, tot în Dobrogea. ​Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfîntul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII, ...

  ​🛡️ Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor ​Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) făcea parte din Imperiul Roman și era destinația principală, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV, pentru surghiunirea și martirizarea celor ce refuzau să aducă jertfe idolilor. Acest teritoriu plasat între Dunăre și Marea Neagră — în special Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag — era cel mai potrivit pentru izolarea creștinilor. ​Dintre cele zece mari persecuții desfășurate între anii 64 și 324, trei au fost de o cruzime extremă: cea a lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324). Mii de creștini, ostași, clerici și dregători au fost deportați aici. Unii mureau de foame, frig și bătăi, în timp ce alții erau executați prin tăierea capului. ​Trupurile lor erau luate pe ascuns noaptea de către credincioși, fiind tăinuite în locuri sigure. Tot atunci se nășteau primele acte ...

  Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) reprezenta granița de nord-est a Imperiului Roman, un loc de surghiun pentru cei care refuzau să se închine idolilor păgâni. Între Dunăre și Marea Neagră, în codrii Niculițelului sau în cetățile Tomis și Noviodunum, mii de creștini — ostași, dregători și simpli cetățeni — și-au pecetluit dragostea pentru Hristos cu prețul suprem. Mărgăritarele ascunse sub pământ După martiriu, trupurile sfinților erau luate în taină de creștini și îngropate în locuri cunoscute doar de ei. Peste aceste morminte s-au ridicat ulterior „martirioane” (cripte) și bazilici mărețe. De-a lungul veacurilor, invaziile barbare au transformat aceste lăcașuri în ruine, iar sfintele moaște au rămas ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț, așteptând vremea rânduită de Dumnezeu. Minunea din 1971: Descoperirea de la Niculițel În septembrie 1971, după o ploaie torențială care a surpat șoseaua din satul ...

 

  20 Că vă spun: Dacă dreptatea voastră n'o va întrece pe a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. 21 Ați auzit că s'a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. 22 Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului f . 23 Deci, dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ți, 24 lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi și te împacă cu fratele tău și numai după aceea întoarce-te și adu-ți darul. 25 Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât încă mai ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbașului și să fii aruncat în temniță; 26 adevăr îți spun: nu vei ieși de acolo până nu vei fi dat și cel din urmă ban.

  Romani 1, 18-27 Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și nedreptatea oamenilor care țin adevărul în robia nedreptății. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o: 20 Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui - adică veșnica Sa putere și dumnezeirea - prin cugetare se văd din făpturi; așa că ei n'au cuvânt de apărare o , 21 căci deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit și nici nu I-au mulțumit, ci'n cugetările lor s'au rătăcit și inima lor cea neînțelegătoare s'a întunecat. 22 Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni 23 și slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcio...

  ​Se spune că în cetatea Nicomidiei trăia un bătrân pe nume Luchilian, care își petrecuse întreaga viață în întunericul slujirii idolești. Părul îi era alb ca iarna, iar chipul brăzdat de ani, dar sufletul îi rămăsese gol. Însă, când harul lui Dumnezeu l-a cercetat, bătrânul s-a botezat, iar creștinii din cetate spuneau uimiți: „Iată minunea! Luchilian a primit haina pruncăriei duhovnicești la vârsta cărunteților!”. ​Nu după mult timp, pentru că mărturisea curajos pe Hristos, bătrânul a fost prins și aruncat într-o temniță întunecată și umedă. Acolo nu era singur. Într-un colț, strânși laolaltă, se aflau patru tineri: Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie. Erau tineri ca floarea vârstei, dar încătușați pentru aceeași vină: dragostea de Dumnezeu. ​Văzându-i abătuți de asprimea lanțurilor, bătrânul Luchilian s-a apropiat și le-a spus cu glas blând: — Nu vă temeți, fiilor! Priviți la mine: eu am irosit o viață întreagă slujind unor idoli de piatră care nu pot da nici viață, nici mânt...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... C eata cea cu numărul de cinci a sfinților mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să cinstim sfânta prăznuirea pomenirii lor, bucurându-ne; căci ca niște tari pătimitori și slugi ale lui Hristos stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toți.