REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Se spune că Sfântul Sabin trăia retras în pustie, ducând o viață de asprime extremă. Într-o zi, un tânăr ucenic, dornic să învețe tainele sfințeniei, l-a vizitat și a rămas uimit de faptul că bătrânul purta o haină foarte veche, plină de petice, deși primise în dar de la credincioși haine noi și scumpe. ​Ucenicul l-a întrebat: — Părinte, de ce porți aceste zdrențe când ai putea purta haine care să cinstească darul celor ce te iubesc? ​Sfântul Sabin i-a răspuns cu blândețe: — Fiule, dacă aș purta haine strălucitoare, ochii oamenilor s-ar opri asupra mea și m-ar lăuda. Iar lauda oamenilor este ca rugina pentru fier: mănâncă sufletul pe nesimțite. Port aceste petice nu pentru că iubesc sărăcia în sine, ci pentru că ele sunt „scutul” meu. Sub o haină ruptă, Dumnezeu vede un suflet care vrea să rămână ascuns.

   Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii,  Prorocia lui Isaia 14, 24-32  rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate ...

  24 Acestea zice Domnul Atotțiitorul: - Așa cum am zis, întocmai va fi; și cum am plănuit, așa va rămâne: 25 Să-i nimicesc pe Asirieni din pământul Meu și din munții Mei; și fi-vor ei să fie călcați în picioare și jugul le va fi luat și luată va fi slava de pe umerii lor. 26 Acesta-i planul pe care Domnul l-a plănuit asupra lumii în întregul ei; și aceasta este mâna cea ridicată asupra tuturor neamurilor lumii. 27 Fiindcă cine oare va strica ceea ce Dumnezeu cel sfânt a plănuit? iar mâna Lui cea înaltă, cine o va întoarce? 28 În anul în care regele Ahaz a murit, cuvântul acesta s'a făcut: 29 Nu vă veseliți, voi, cei de alt neam, pentru aceea că jugul celui ce vă lovea s'a sfărâmat; că din sămânța șarpelui vor ieși pui de aspidă, iar din puii acestora vor ieși șerpi zburători. 30 Și cei săraci vor fi hrăniți prin el și sărmanii se vor odihni în pace; dar el cu foame îți va omorî sămânța, iar rămășița ta o va nimici. 31 Urlați, voi, porți ale cetăților!; să se...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... O drasla cea Dumnezeiască, floarea cea neveștejită, vița cea cu mult rod, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Sabin! Umple de veselia ta pe cei ce cinstesc pomenirea ta și te roagă neîncetat pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Sabin, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm! Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u ostenelile înfrânării curățindu-ne ochii sufletului și cu vărsare de lacrimi, să vedem Înviat, cu cugetul nostru, pe Soarele Slavei. Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S uindu-te, purtătorule de chinuri, la înălțimea cunoștinței lui Hristos, cu cuget înțelept, ai părăsit înșelăciunea minciunii și ai dobândit Mărirea Cerească. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Du...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Sabin, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​ Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda ​Contextul istoric și hagiografic ​Țara Egiptului și cetatea Ermopolis au fost patria Sfântului Mucenic Sabin, un bărbat slăvit în acele părți și dregător (boier) de seamă în cetatea sa. Conform Sinaxarului Constantinopolit , viața sa se desfășoară sub umbra grea a marii persecuții declanșate de împăratul Dioclețian (284-305). Istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea , în lucrarea sa „Istoria Bisericească” (Cartea a VIII-a) , descrie această perioadă ca fiind cea mai sângeroasă pentru creștinii din Egipt și Tebaida, unde mii de credincioși au fost martirizați cu o cruzime fără precedent. ​Din cauza prigoanei cumplite care tulbura tot Egiptul, Sfântul Sabin — urmând îndemnul evanghelic de a părăsi cele lumești pentru Hristos — și-a lăsat casa, rangul și bogăția. Ieșind pe ascuns din Ermopolis, el s-a refugiat într-un sat îndepărtat, adăpostindu-se într-o casă sărăcăcioasă alături de alți creștini, unde se nevoia în post și rugăciune...

  ​Sfântul Sabin era de neam sirian, fiind un înalt funcționar din orașul Hermopolis. În timpul unui val de persecuții împotriva creștinilor, el s-a retras în munți împreună cu un număr mare de alți creștini și s-a închis într-o colibă, petrecând în post aspru și rugăciune. ​Un anume cerșetor, care îi aducea de mâncare din timp în timp și căruia sfântul îi făcuse mult bine, l-a trădat, pârându-l autorităților păgâne. Precum Iuda pe Hristos, așa l-a vândut acest nenorocit pe binefăcătorul său, pentru doi galbeni. ​Sabin împreună cu șase alții au fost prinși, legați și aduși înaintea tribunalului nelegiuirii. După torturi de nedescris el a fost aruncat în Nil, de unde și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu, la anul 287 după Hristos. ​Listă biografică ​ Nume: Sabin ​ Origine: Siria ​ Statut social: Înalt funcționar în orașul Hermopolis (Egipt) ​ Perioada activității: Secolul al III-lea ​ Forma de nevoință: Retragerea în munți, post și rugăciune în timpul pe...

 

  ​Se spune că un pelerin evlavios pornise la drum spre o cetate sfântă, aflată pe vârful unui munte înalt. Călătoria sa dura șapte săptămâni, iar drumul era presărat cu pietre ascuțite, urcușuri grele și soare arzător. ​După primele două săptămâni de urcuș, drumețul a început să simtă cum picioarele îi slăbesc, iar ranița îi devenea tot mai grea. În a treia săptămână, oboseala îi cuprinsese sufletul și gândea în sinea lui: „Poate drumul e prea lung pentru mine. Poate cetatea e prea departe.” ​Chiar în clipa în care voia să se așeze la pământ, deznădăjduit, a văzut în mijlocul potecii, acolo unde panta era cea mai abruptă, un copac neobișnuit, în formă de Cruce, care strălucea ca aurul curat sub razele amiezii. Deși drumul era secetos, la rădăcina acestui copac curgea un izvor rece, iar ramurile sale întinse ofereau o umbră atât de odihnitoare, încât drumețul simți cum toată sudoarea îi piere. ​S-a odihnit sub ramurile lui, a băut din izvor și, privind la forma copacului, și-a ...

       Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toat...

  34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui e . 36 Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“. 1 Și le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind întru putere“.

  14 Drept aceea, având noi un Mare Arhiereu Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea; 15 că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat. 16 Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim și har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită. 1 Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, pentru oameni este pus în slujba lui Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, deoarece și el e cuprins de slăbiciune, 3 și din această pricină dator este ca pentru păcate să aducă jertfe și pentru el însuși, așa ca și pentru popor. 4 Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron. 5 Așa și Hristos, nu El Și-a dat Luiși slava de a deveni Arhiereu, ci Acela Care I-a grăit: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut,...

  Glasul I. Cântarea I: D umnezeiescul Moise a însemnat mai înainte, de demult, în Marea Roșie Crucea Ta, când a trecut pe Israel, tăind marea cu toiagul, cântându-Ți cântare de ieșire, Hristoase Dumnezeule. Cântarea a III-lea: Î ntărește-mă, Stăpâne Hristoase, cu Crucea Ta, pe piatra credinței, ca să nu se clatine gândul meu de năvălirile vrăjmașului celui rău; că Tu singur ești sfânt. Cântarea a IV-lea: P e Cruce văzându-Te pe Tine, Puternice, luminătorul cel mare de cutremur fiind cuprins, și-a strâns și și-a ascuns razele; iar toată zidirea a lăudat cu frică îndelunga Ta răbdare, că s-a umplut pământul de lauda Ta. Cântarea a V-lea: D is-de-dimineață Te lăudăm pe Tine, Mântuitorul lumii, aflând pace prin Crucea Ta, prin care ai înnoit neamul omenesc, ducându-ne către lumina cea neînserată. Cântarea a VI-lea: C hipul dumnezeieștii Cruci, Iona mai înainte l-a însemnat, în pântecele chitului, prin palmele întinse, și a ieșit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta,...

  ​Zis-a Domnul către iudei: „Cine dintre voi Mă vădește pre Mine pentru păcat?” (In. 8, 46) ​Conștiința noastră ne pârăște pe noi ​Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit și priveghetor necontenit – conștiința . Într-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie așa de treaz, precum conștiința noastră. Dintre judecătorii omenești, unii se mituiesc, alții se câștigă prin măguliri, alții se intimidează prin frică, și încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă, însă tribunalul conștiinței nu se biruiește prin toate acestea, ci poți să măgulești, să dai daruri, să ameninți sau să faci orice, această judecătorie pururea va rosti hotărârea cea dreaptă, chiar și asupra gândurilor tale celor păcătoase. Și tocmai cel ce a săvârșit păcatul se osândește pe sine, chiar când nu-l părăsesc alții. Și aceasta nu se întâmplă o dată sau de două ori, ci foarte adeseori, în toată viața. ​De ar fi trecut oricât de mult timp, conștiința niciodată nu uit...

  F rați creștini, D omnul Isus a ridicat la mare înălțime vrednicia și cinstea sufletului omenesc. Arătându-l mai de preț decât toată lumea, a zis că nici un lucru din cele ce sunt în lume nu este vrednic de schimbat cu sufletul. Dar, oare, ce este sufletul, care este așa de prețios, atât de scump și cu totul de neprețuit? De unde este adus? Care este ființa și firea lui, și cât timp trăiește el? Mulți dintre păgânii închinători la idoli, cu sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, s-au ostenit să înțeleagă acestea, dar neavând lumina descoperirii dumnezeiești ca povățuitoare ostenelilor lor, s-au ostenit în zadar. Dintre aceștia, unii s-au înălțat prin lumina minții lor până aproape de treapta înțelegerii, dar neputând fi ridicați de lumina aceasta până la treapta cea mai înaltă, au căzut în greșeli cu totul necuviincioase. Alții, nefiind atât de luminați de lumina minții, au grăit despre suflet, ca niște nepricepuți. D in mărturiile lor însă vedem că cea mai mare parte d...

  F rați creștini, C u ajutorul lui Dumnezeu am ajuns aproape la jumătatea căii postului, unde aflăm două ajutoare tari și puternice în ostenelile noastre. Unul dintre acestea este Preasfânta Cruce, lemnul cel de viață dătător, bucuria lumii, puterea credincioșilor, întărirea drepților, nădejdea păcătoșilor. Pentru aceasta, Sfânta Biserică a lui Hristos o pune astăzi pe dânsa înaintea noastră, ca, în evlavie închinându-ne ei, să luăm har și putere în greutățile luptei dumnezeiești a postului. Celălalt ajutor este glasul Domnului din Evanghelia de astăzi, care ne îndeamnă pe noi să ne ridicăm crucea noastră și să mergem după Hristos, Care ne cheamă să ne mântuim sufletele noastre. Pentru aceasta a pus să se citească astăzi glasul acesta din Sfânta Evanghelie, ca să pice în inimile noastre puterea dumnezeiescului har și printr-însul, cu osârdie, să săvârșim nevoința cea sfântă a postului. Sfânta Cruce fiecare creștin o vede și fiecare, sărutând-o cu credință și cu evlavie, ia har ...