„Era un om oarecare bogat, și se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat. Și era un sărac oarecare, anume Lazăr, care zăcea înaintea ușilor lui plin de bube. Și poftea să se sature din fărâmițările care cădeau din masa bogatului; și câinii venind, lingeau bubele lui” (Luca 16, 19-21) Prin această pildă, Hristos voiește să ne învețe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, și totuși nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neașteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare și nici o neîndemânare în viață, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârșitul ce l-a ajuns, și încă mai dinainte, din disprețul său către săraci. Căci el n-a fost fără milă numai către cel ce zăcea înaintea ușii lui, ci către toți. Dacă el nu s-a milostivit asupra unui om, care ...