REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​A fost odată un om înstărit care își petrecea viața adunând roade, pământuri și mari bogății. Într-o zi, vrând să se bucure de tot ce agonisise, l-a chemat pe un bătrân sihastru din apropierea satului și l-a dus pe cel mai înalt deal din împrejurimi. ​Ajunși sus, bogătașul a arătat cu mâna spre răsărit și a zis mândru: — Vezi toate acele ogoare mănoase și turmele care pasc? Toate sunt ale mele! Apoi a arătat spre apus, spre miazăzi și miazănoapte: — Pădurile acelea, livezile pline de rod și casele din vale, toate îmi aparțin! N-am lăsat nimic neînstăpânit! ​Părintele sihastru a privit în tăcere spre toate părțile arătate de bogătaș, iar după o scurtă pauză de rugăciune, a ridicat încet degetul arătător spre cer și l-a întrebat cu blândețe: — Dar acolo, frate, în ceruri, cât din toate acestea ai trimis dinainte prin milostenie și rugăciune? Cât pământ ți-ai cumpărat în Împărăția lui Dumnezeu? ​Bogătașul a lăsat capul în jos și n-a mai putut scoate niciun cuvânt, înțelegân...

  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednici...

  Troparul Sfântului Prooroc Samuel, glasul al 2-lea: A proorocului Tău Samuel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe voievozii cei tari... Stih: Sfinte Proorocule Samuel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce ești odrasla celei sterpe, Înțelepte Prooroc Samuel, învrednicește sufletul meu cel sterp să odrăslească bună rodirea bunătăților, prin rugăciunile tale; ca să laud cu sfințite cântări purtătoare de lumină prăznuirea ta. Stih: Sfinte Proorocule Samuel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce a rupt pântecele Sarei de demult, rugăciunea Anei arătat a împlinit-o și pe cea neroditoare, de roadă umplând-o cu darul, bine te-a voit pe tine, Sfinte Proorocule Samuel, ca o stea a răsări dintr-însa. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C rescând cu sfințenie sufletul tău, preafericite, în Dumnezeiescul veșmânt ai strălucit cu Razele Duhului cele Tainice, învățându-te toată tai...

  Glasul 2 A proorocului Tău Samuel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

  ​Mai înainte de începerea rânduirii împăraților întru Israel, popoarele lui Dumnezeu fiind conduse de judecători, era un om din neamul leviților cu numele Elcana. El petrecea în cetatea Ramata, de la muntele ce se numește Țifim, din partea lui Efraim - cetate care mai pe urmă s-a numit Armatem sau Arimateea, de unde era Iosif, cel ce a îngropat trupul Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acest om, Elcana, avea două femei, Ana și Fenana. Fenana năștea fii, iar Ana nu. Însă Elcana iubea mai mult pe Ana decât pe Fenana, pentru că Fenana ura pe Ana și o scârbea. Tulburându-se Ana de zavistnica sa, se întrista de nerodirea sa și se tânguia. Omul acela se ducea adesea cu cele două femei ale sale la praznicele cele numite în toți anii la Șilo, că așa se numea muntele și cetatea aceea, aducându-și acolo jertfele și rugăciunile Domnului Dumnezeului Savaot. Acolo era mai înainte de Ierusalim, biserica și chivotul lui Dumnezeu, și toate semințiile lui Israel mergeau acolo la închinăci...

  D reptul Samuel r obul cel iubit al Domnului este, Ș i poporului Lui judecător iubit. E l pe Dumnezeu iubit-a mai presus de toate. P orunca și lege vieții lui fost-a C uvântul lui Dumnezeu. V oia lui Dumnezeu el poporului vestit-a, C u ea a norodului viață a-îndreptat. E l, dreptul, înaintea lui Dumnezeu J ertfă de lacrimi neîncetat adus-a, P entru păcatele poporului Său. S amuel preot și proroc fost-a, ș i drept judecător. E l în feluri trei a slăvit pe Domnul: î n fiece cuvânt, în fiecare faptă Ș i-n toată nevoința de priveghere, rugăciune și post; E l Domnului slujit-a cu ființa lui toată. E l pildă căpeteniilor lumii a fost: „Nimeni vreodat' poate vreun bine să facă, C âtă vreme depărtatu-s-a de Dumnezeu! C ela ce a Domnului Lege o taie, f ăcând-o pe a lui, C ela ce a sinelui lege o face, d e Dumnezeu neștiind, A cela blestemat rege este, ș i blestem mare poporului său. U n astfel de rege la moarte poporul își duce, Ș i primul moștenește gheena în...

    ​Prorocul Samuel a fost al cincisprezecelea și ultimul dintre Judecătorii lui Israel, trăind cu mai mult de 1146 de ani înainte de Nașterea lui Hristos. Se trăgea din Seminția lui Levi și era fiul lui Elcana din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim. S-a născut fiind cerut de la Domnul prin rugăciunile mamei sale Ana (de aceea a primit numele Samuel, care înseamnă „cerut de la Dumnezeu"). Încă înainte de naștere, el a fost închinat lui Dumnezeu. Cântarea ei, „Inima mea se bucură în Domnul," este a treia odă vetero-testamentară a Canonului (1 Regi 2:1-10). ​Când copilul a împlinit trei ani, mama lui a mers cu el la Șilo și, în conformitate cu legământul ei, l-a închinat slujirii lui Dumnezeu. L-a dat în grija Marelui Preot Eli, care în acel timp era judecător peste Israel. Prorocul a crescut în frica de Dumnezeu, iar la doisprezece ani a avut o descoperire că Dumnezeu va pedepsi casa Marelui Preot Eli, pentru că nu a oprit nelegiuirea fiilor săi. Toată familia lui Eli a...

 

  ​Doi călători străbăteau o vale uscată și muntoasă în căutarea Mănăstirii Sfinților Mucenici. Drumul era lung, iar zăduful amiezii le seca puterile. Unul dintre ei, doborât de oboseală și de lipsa apei, a început să cârtească împotriva sorții, zicând: — Dumnezeu ne-a părăsit în această pustie! Nu există nicio picătură de apă, iar picioarele mele nu mai pot păși. ​Celălalt călător, păstrând pacea în inimă, s-a oprit, și-a plecat genunchii pe piatra fierbinte și s-a rugat cu smerenie: — Doamne, Tu care ai scos apă din stâncă secetoasă, întărește-ne pe noi, neputincioșii! ​Nici n-a apucat să rostească „Amin”, că a zărit la câțiva pași o fisură adâncă în stâncă, din care curgea un firicel subțire, dar limpede de apă rece. A chemat pe fratele său și s-au adăpat amândoi, prinzând puteri noi. ​Atunci, drumețul cel credincios i-a zis încet tovarășului său: — Vezi, frate? Apa era acolo și înainte de rugăciune, însă cârtirea îți orbise ochii. În valea încercărilor vieții, Dumnezeu a...

    Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picio...

  23 Și era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat d care striga tare, 24 zicând: „Ce ai cu noi e , Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu“. 25 Și Iisus l-a certat, zicând: „Taci și ieși din el!“ 26 Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. 27 Și toți s'au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învățătură nouă și cu putere; că El și duhurilor necurate le poruncește, și ele i se supun“. 28 Și îndată s'a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ținutul Galileii.

  II  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Gura noastră deschisu-s'a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s'a lărgit. 12 Strâmtorați nu sunteți întru noi, ci'n inimile voastre sunteți strâmtorați. 13 Plătiți-ne și voi cu aceeași plată - vă vorbesc ca unor copii ai mei -, lărgiți-vă și voi inimile! 14 Nu vă înjugați la jug străin b cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15 și ce învoire este între Hristos și Veliar c ? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? 16 sau ce înțelegere este între templul lui Dumnezeu și idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, așa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui și voi umbla și Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. A liluia, glasu...

  Glasul 2 Î n rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui și dorită vistierie a Împărăției văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârșit la Împăratul Cel fără de moarte; și acolo cu îngerii laudă neîncetată cânți, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toți.