Postări

Hristos în ținutul întunericului: Vindecarea celor doi demonizați și libertatea omului

Imagine
  ​Evanghelia începe cu cuvintele: „În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gherghesenilor…”. Sfinții Părinți au văzut în acest „a trecut dincolo” nu doar o deplasare fizică, ci o mișcare dumnezeiască spre omul căzut. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Hristos nu așteaptă ca omul să vină la El, ci merge El însuși acolo unde omul este cel mai pierdut. „Dincolo” este locul unde lumina nu mai ajunge, locul unde păcatul a devenit aerul firesc, locul unde demonii stăpânesc. Intrarea Lui în ținutul Gherghesenilor este icoana coborârii Lui în lume, în istorie, în păcat, în moarte, în iad. Dumnezeu nu se teme de locurile murdare, nu se teme de oameni pierduți, nu se teme de demonii care bântuie acolo. El merge acolo unde omul nu mai poate veni singur. ​Acolo Îl întâmpină doi oameni demonizați care locuiau în morminte. Mormintele sunt locul morții, dar Părinții spun că sunt și locul unde se ascunde sufletul mort prin păcat. Sfântul Chiril al Alexandriei explică faptul că demonii...

159 7 RÂNDUIALA SLUJBEI la primirea schimei sau a chipului celui mic

Imagine
 

Pilda omului cu ogorul eliberat

Imagine
  ​Se povestește că într-un sat de munte trăia un gospodar care avea un ogor mănos, dar pe care nu-l mai putea lucra. Doi tâlhari cumpliți își făcuseră sălaș acolo, ascunzându-se printre stânci. Ori de câte ori bietul om încerca să se apropie de pământul său, tâlharii săreau cu săbii și topoare, urlând și amenințând pe oricine trecea pe cale. Din pricina lor, nu doar ogorul era pustiu, dar întreaga suflare din jur trăia în frică, iar drumul acela fusese părăsit de toți. ​Într-o zi, prin acele locuri a trecut un boier mare, însoțit de ostașii săi. Văzând ogorul lăsat în paragină și auzind strigătele fioroase ale tâlharilor, s-a oprit. Fără să se teamă, boierul a mers direct spre ei. La vederea autorității și a puterii lui, tâlharii au început să tremure și, căzând în genunchi, au strigat: „Ce ai cu noi, boierule? Am venit aici ca să pierdem acest loc, nu ne alunga!”. ​Cu un singur cuvânt plin de putere, boierul i-a legat și i-a trimis departe, în temniță, eliberând pământul. Gosp...

RUGĂCIUNEA DE DUMINICĂ

Imagine
      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

Matei 8, 28-34; 9, 1

Imagine
  28 Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte și atât de înfricoșători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 29 Și iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă și Ție f , Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?“ 30 Și la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păștea. 31 Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci“. 32 Și El le-a zis: „Duceți-vă!“ Iar ei, ieșind, s'au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s'a repezit de pe stâncă'n mare și a pierit în apă. 33 Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus totul, și despre cele întâmplate cu demonizații. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. 1 Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace și a venit în cetatea Sa a .

Romani 10, 1-10

Imagine
  1 Fraților, bunăvoirea inimii mele și rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mântuiască. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoașterii a . 3 Deoarece, necunoscând ei dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și statornicească propria lor dreptate, nu s'au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Că sfârșitul b legii este Hristos, spre îndreptățire fiecăruia care crede. 5 Într'adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va'ndeplini, prin ea va trăi. 6 Dar dreptatea din credință spune așa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? - adică să-L coboare pe Hristos; 7 sau: Cine se va coborî întru adânc? - adică să-L ridice pe Hristos din morți! 8 Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta și'n inima ta - ceea ce'nseamnă cuvântul credinței pe care-l propovăduim. 9 Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, și'n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morți, te vei mân...

Cuvânt la Duminica a V-a după Pogorârea Sfântului Duh

Imagine
  ​„Nu tot cel ce zice mie: Doamne, Doamne va intra întru Împărăția cerurilor” (Mat. 7, 21) ​Despre rugăciunea cea nedemnă și păcătoasă ​Nu de mult eu am vorbit despre aceea, că mulți la rugăciune, arată răceală și trândăvie, se arată somnoroși, cască și se întind, sau îndeobște cată încoace și încolo, și vădesc un adevărat dispreț pentru rugăciune. ​Astăzi voi vorbi despre o altă greșeală, care încă se săvârșește între altele, și care este încă mai pierzătoare și mai primejdioasă, decât cea dinainte. ​Mulți adică arată la rugăciune multă râvnă, se pleacă adânc, chiar se aruncă cu fața la pământ, varsă călduroase lacrimi, suspină cu amar, întind mâinile, și vădesc multă ardoare; dar întrebuințează rău această căldură și sârguință spre dauna sufletului lor. Adică ei strigă la Dumnezeu nu pentru păcatele lor și-l roagă nu pentru iertarea greșelilor lor, ci îndreptează această râvnă a lor împotriva vrăjmașilor lor, plâng la Dumnezeu pentru pedepsirea și smerirea lor. ​Ei fac ase...

CAZANIA DUMINICII A CINCEA DUPĂ POGORÂREA Sfântului DUH (Despre răsplata binefacerii)

Imagine
  ​Frați creștini, ​Să nu trecem cu vederea tăcerea Domnului nostru Iisus Hristos față de nerecunoscătorii ghergheseni. Noi, din obișnuință, fără să ținem seama, ne supărăm pe aceia care sunt lipsiți de recunoștință față de binefacerile noastre. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că nerecunoștința este un păcat mare, cu prilejul vindecării celor zece leproși, despre care Sfântul Evanghelist Luca spune că, pe când Iisus, în drum spre Ierusalim, a trecut printr-un sat, l-au întâmpinat de departe și, ridicându-și glasul lor, au strigat: „Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi!“ (Luca 17, 13). Iisus, milostivindu-se, a zis către dânșii: mergeți la preoți și arătați-le mădularele voastre leproase; iar ei ascultând porunca, au mers la preoți însă, mai înainte de a ajunge la preoți, pe cale, s-au vindecat. După aceasta numai unul dintr-înșii, care era samarinean, s-a întors îndată la Iisus Hristos și căzând cu fața la picioarele Lui, i-a mulțumit. Atunci Iisus a mustrat păcatul n...

TÂLCUIREA EVANGHELIEI DUMINICII A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Imagine
  ​Frați creștini, ​Precum doctorul iscusit, cu cât cercetează mai mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupești, tot așa și creștinul cucernic, cu cât cunoaște mai mult învățăturile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri și mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. Pentru aceasta Domnul Iisus a poruncit iudeilor să cerceteze dumnezeieștile Scripturi, fiindcă ele cuprind mărturii despre Dânsul, zicând: „Voi cercetați Scripturile, căci socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și tocmai ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39). Proorocul și împăratul David fericește pe aceia care, din toată inima, căutând să învețe cele despre Dumnezeu, cercetează dumnezeieștile Lui învături, zicând: „Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor“ (Psalm 118, 2). O astfel de cercetare luminează mintea spre cunoștința faptelor bune și a celor rele și încălzește sufletul spre iubirea lui Dumnezeu și a Împărăției Lu...