REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

        Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toa...

  5 Pe când intra în Capernaum s'a apropiat de El un sutaș, rugându-L 6 și zicând: „Doamne, servul meu zace slăbănog în casă, cumplit chinuindu-se“. 7 Și Iisus i-a zis: „Voi veni și-l voi vindeca“. 8 Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și servul meu se va tămădui. 9 Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun unuia: Du-te! și se duce; și altuia: Vino! și vine; și robului meu: Fă asta! și face“. 10 Auzind acestea, Iisus S'a minunat și a zis celor ce veneau după El: „Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credință! 11 Și vă spun Eu vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor ședea la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în împărăția cerurilor, 12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților b “. 13 Și i-a zis Iisus sutașului: „Du-te, să-ți fie după cum ai crezut!“ Și s'a în...

  18 și, izbăvindu-vă de păcat, ați devenit robi ai dreptății. 19 - Vorbesc omenește f , având în vedere slăbiciunea trupului vostru g -. Că așa cum mădularele voastre vi le-ați făcut roabe necurăției și fărădelegii spre fărădelege, tot astfel faceți-le acum - mădularele voastre - roabe dreptății spre sfințire. 20 Căci la vremea când erați robi ai păcatului, liberi erați dinspre partea dreptății h . 21 Ca urmare, ce roadă aveați atunci?: roade de care acum vă rușinați; pentru că sfârșitul acelora este moartea. 22 Dar acum, eliberați fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viața veșnică. 23 Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viața veșnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

  ​„Nu vă răzbunați voi singuri, iubiților. Căci scris este: „A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l; căci aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” . (Rom. 12, 19-20). ​Despre împăcare și despre iubirea vrăjmașilor ​Dacă Dumnezeu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârșim împotriva Lui, în adevăr noi n-am mai trăi nici o zi. Încă Psalmistul a zis: „De te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va putea suferi”? (Ps. 129, 3). Fără a gândi la toate păcatele cele ascunse, pe care numai conștiința păcătosului le cunoaște, și care numai Dumnezeu le vede, fără a pomeni toate acelea, dacă noi am trebui să dăm socoteală numai de păcatele noastre cele văzute, cum am putea noi dobândi iertarea lor? ​Ce iertare am putea noi dobândi, dacă Dumnezeu ar voi să cerceteze lenevirea și nerespectul nostru la rugăciune? Când noi prin rugăciunea ne apropiem de Dâ...

  ​Frați creștini, ​Sutașul ne-a dat nouă o învățătură mult folositoare pentru suflet. El a crezut că Iisus Hristos este Dumnezeul cel adevărat, dar a cunoscut și câtă curățenie trebuie să aibă cel ce se apropie de El. Cercetându-și viața și faptele sale, s-a socotit cu totul nevrednic de primirea lui Dumnezeu. De aceea, când a auzit că Domnul Iisus va veni în casa lui, deși era un dregător bine cunoscut în Capernaum, el nu s-a rușinat nicidecum în fața poporului, ci cu mare credință, cu evlavie și cu smerenie, în auzul tuturor, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu“ (Matei 8, 8). Câtă smerenie, câtă învățătură pentru cei ce vin la Sfânta Împărtășanie! Ce glas mustrător pentru cei ce se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, fiind nevrednici! Sutașul, auzind că Domnul vine la dânsul, n-a îndrăznit să-L primească în casa sa, făcută de mână omenească. Noi, auzind prin Sfântul Apostol Pavel, că: „Oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu ne...

  ​Frați creștini, ​Între evangheliști, cel dintâi care a scris dumnezeiasca Evanghelie, a fost Sfântul Matei; a urmat apoi Sfântul Marcu, Sfântul Luca și mai pe urmă, Sfântul Ioan. Însă, după povățuirea lui Dumnezeu, cei ce au scris mai pe urmă au trecut sub tăcere unele fapte despre care au scris cei dinaintea lor, și au istorisit în schimb altele, despre care aceia nu au scris nimic. Vedem acest lucru din înșăși istorisirea Evangheliei care s-a citit astăzi. Sfântul Luca, vorbind despre sutaș, ne spune unele amănunte nepovestite de Sfântul Matei. Despre venirea sutașului la Domnul și despre cele ce acesta a grăit cu Dânsul, ne istorisește însă Evanghelistul Matei. Acest lucru înlătură bănuiala că un evanghelist ar fi scris Evanghelia sa, conducându-se după altul. Ceva mai mult: vedem unitatea desăvârșită a dumnezeieștilor Evanghelii în cele mai de seamă și mai temeinice părți ale fiecărei întâmplări, deși Sfinții Evangheliști au scris în vremuri și în locuri deosebite. Mărturi...

  ​În centrul pericopei evanghelice din această duminică stă o întâlnire memorabilă între Mântuitorul Iisus Hristos și un sutaș păgân din Capernaum. Acest ofițer roman, deși format într-o cultură străină de Legea lui Moise, vine înaintea Domnului nu pentru a cere onoruri, bogăție sau izbândă militară, ci pentru a mijloci cu o adâncă smerenie și zdrobire de inimă pentru vindecarea slugii sale, care zăcea în casă slăbănog, chinuindu-se cumplit. ​Ceea ce uimește și rămâne ca un reper peste veacuri este răspunsul sutașului în momentul în care Hristos Își exprimă disponibilitatea de a veni în casa lui: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea”. Această mărturisire sintetizează o credință totală în puterea cuvântului divin, o credință care depășește granițele formale ale iudaismului de atunci și care primește cel mai înalt elogiu din partea Mântuitorului: „Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință”. ...

  ​Această icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”. ​Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc. ​În secolul al IX-lea, în timpul iconoclaștilor, Sfântul Ioan, ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea icoanelor. ​Din acest motiv, împăratul iconoclast, Leon III Isaurul (717-740), a uneltit astfel încât Califul Damascului să creadă că Sfântul Ioan comitea acte de trădare împotriva lui. Aflând Califul, umplându-se de mânie, l-a înlăturat din funcție și a poruncit să i se taie mâna dreaptă consilierului său Ioan, iar mai apoi să fie spânzurată în piața din mijlocul cetății. ​După ce a fost împlinit ordinul Califului, Sfântul Ioan a fost condus la casa sa. Îndrăznind, el a cerut de la tiran mâna cea tăia...

 

  ​În cetatea de scaun a Constantinopolului, pe vremea când Sfântul Samson ridica zidurile spitalului său pentru săraci, trăia un gospodar pe nume Teodor. Acesta era om cu stare, cu hambarele pline, dar cu inima ferecată. În fața porții sale, oaspeții nu trăgeau, iar cerșetorii erau alungați cu asprime. Teodor își spunea: „Zidurile mele sunt înalte, nimeni nu îmi tulbură liniștea. De ce să împart rodul muncii mele cu străinii?”. ​Într-o seară de iarnă năpraznică, un bătrân străin, cu haină preoțească roasă și chipul brăzdat de osteneli, s-a oprit la poarta lui Teodor. Bătând în lemnul greu, a cerut doar un colț de pâine și un loc de odihnă în tindă. Teodor l-a privit cu mînie și i-a strigat: „Pleacă, bătrâne! Cetatea e plină de hanuri. Eu nu am loc pentru tine!”. Străinul s-a uitat la el cu o tristețe adâncă, nespusa, și a plecat, pierzându-se în viscol. ​A doua zi, Teodor s-a trezit cu o durere cumplită. Mâinile îi erau înțepenite, iar glasul îi dispăruse. Nu mai putea să coman...

    Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți și la În...

  14 Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. 15 Și S'a atins de mâna ei și ea s'a ridicat și Îi slujea. 16 Și făcându-se seară, I s'au adus mulți demonizați și El a scos duhurile prin cuvânt și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, 17 ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul Isaia ce zice: Acesta neputințele noastre le-a luat și bolile noastre le-a purtat. c 18 Și văzând Iisus mulțimea împrejurul Său, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Și apropiindu-se un cărturar, I-a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge“. 20 Dar Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului d nu are unde să-Și plece capul“. 21 Un altul dintre ucenici I-a zis: „Doamne, dă-mi voie ca mai întâi să mă duc și să-l îngrop pe tatăl meu“. 22 Iar Iisus i-a zis: „Tu vino după Mine și lasă-i pe cei morți să-și îngroape morții“. e 23 Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au u...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 11 Așa și voi, socotiți-vă că morți îi sunteți păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru. 12 Așadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneți poftelor lui; 13 nici mădularele e voastre să nu le puneți în slujba păcatului ca arme ale nedreptății, ci înfățișați-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morți, și mădularele voastre ca arme ale dreptății în slujba lui Dumnezeu. 14 Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce voi nu sunteți sub lege, ci sub har. 15 Cum adică?: de vreme ce nu suntem sub lege, ci sub har...

  n, primitorul de străini Glasul 8 Ca niște pârgă a firii... C a la un doctor preaales și rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înțelepțite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi și cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ți-a dat ție un dar ca acesta de tămăduiri.

  Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea: Î n răbdare ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D orind numai de cele ce te îndemnau către viață, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii și ai câștigat moștenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea...