REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  ​În vremurile de demult, când păgânismul încerca să stingă lumina Evangheliei prin sabie și foc, într-o mică mănăstire ascunsă în munții din apropierea Sevastiei Armeniei, trăia un bătrân episcop pe nume Atinoghen. Alături de el se aflau zece ucenici credincioși, care învățau de la blândul lor păstor cum să preschimbe fiecare clipă a vieții într-o rugăciune vie și curată. ​Într-o zi, pe când bătrânul episcop era plecat pentru o trebuință a obștii, ostașii dregătorului Filomarh au năvălit în mănăstire. Negăsindu-l pe învățător, i-au legat pe cei zece ucenici și i-au târât în cetate pentru a-i sili să jertfească idolilor de piatră. ​Când Sfântul Atinoghen s-a întors și a găsit chilia goală, inima i s-a strâns de durere, dar nu pentru viața trupului lor, ci din grija ca nu cumva vreunul dintre tinerii săi ucenici să cadă în ispită de frica chinurilor. În timp ce plângea în fața Sfintei Cruci, o cerboaică din sălbăticie, pe care sfântul o hrănea uneori din palmele sale, a alergat ...

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vredn...

  12 Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Știi că fariseii, auzind acest cuvânt, s'au scandalizat?“ 13 Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsați-i; sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amâ n doi vor cădea în groapă“. 15 Și Petru, răspunzând, I-a zis: „Lămurește-ne parabola aceasta“. 16 Iar El a zis: „Chiar și voi sunteți nepricepuți? 17 Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și iese afară? 18 Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, și acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. 19 Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoții, mărturii mincinoase, defăimări. 20 Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-și fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om“. 21 Și ieșind de acolo, Iisus a plecat în părțile Tirului și ale Sidonului.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 24 Fiecare, fraților, în starea'n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. 25 Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. 26 Socotesc dar că, la trebuința de-acum j , aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel: 27 Ești legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie. 28 Dacă totuși te-ai însurat, n'ai păcătuit. Numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor, și eu aș vrea să vă cruț. 29 Și pe aceasta v'o spun, fraților: Că de-acum vremea se scurtează, așa că și aceia care au femei să fie ca și cum n'ar avea; 30 și cei ce plâng, ca și cum n'ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum...

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î mpreună cu cetele cele fără de trup plimbându-te acum, ierarhe și mucenice, vrednicule de minune, păzește pe cei ce cu credință te laudă. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a o jertfă curată, cu totul fiind ars de focul chinurilor te-ai adus lui Dumnezeu prin credință. Slavă Tatălui și Fiului...

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  ​Pe vremea lui Dioclețian, păgînul împărat al Romei, era cumplită prigonire împotriva creștinilor. Pe atunci erau în primejdie toți cei ce vieuiau după Dumnezeu. Toată lumea se tulbura și mulți se dădeau la moarte unul pe altul, de frica împăratului; tată pe fiu, frate pe frate și rudenie pe rudenie. Venind în Sevastia, cetatea Armeniei, un ighemon oarecare cu numele Filomarh, a adunat mulțime de slujitori idolești și le-a poruncit să-și pună cununi pe capete și să aducă jertfe cu veselie și dănțuire necuraților lor zei, zicînd din trîmbițe, glăsuind din țimbale și cîntînd din viori și din fluiere. Iar el, stînd în divanul din fața poporului, a poruncit propovăduitorului, să strige astfel: "Cetățeni și oameni de seamă, ascultați porunca împăratului și apropiați-vă de aduceți jertfe zeilor". ​Atunci toată mulțimea poporului a strigat, zicînd: "Sîntem creștini și nu ne vom închina idolilor!" Ighemonul a poruncit ostașilor să-i ucidă pe toți. Deci, mulți au murit p...

  ​Acest Sfânt a fost din Sevastia Capadochiei și a trăit în zilele împăratului Dioclețian și, pentru faptele lui cele bune și smerenia lui, a fost sfințit episcop Pidahtoea. Deci, fiind prins de dregătorul Filomarh, împreună cu cei zece ucenici ai săi, și răbdând multe chinuri împreună cu ei, și-a primit sfârșitul, prin sabie. ​Dar, până a nu fi ucis, Sfântul Antinoghen, a grăit câteva cuvinte către dregător, zicând: "Mă rog ție, poruncește ostașilor, să mă ducă în mănăstirea mea și acolo, să mă omoare." Și dregătorul a împlinit dorința cea de pe urmă. Deci, mergând în mănăstirea sa, nu și-a mai aflat ucenicii, că ei fuseseră prinși și uciși mai înainte. În schimb, l-a întâmpinat pe Sfântul Antinoghen o cerboaică pe care Sfântul o crescuse în mănăstire, care stătea acum, plecându-și capul, la picioarele Sfântului. Și a zis Fericitul către ea: "Te-au lipsit de frați, păgânii, iar acum vei rămâne și fără de acela care, odinioară, te-a hrănit. Dumnezeului veacurilor să n...

    ​Sfântul Atinoghen a viețuit într-o mânăstire de lângă cetatea Sevastei împreună cu zece ucenici ai săi. În timpul domniei lui Dioclețian, la Sevastia a sosit Filomarh, un prigonitor sângeros al creștinilor. El a arestat și a ucis mulți creștini din cetate. Când l-a văzut pe Atinoghen și pe ucenicii lui, el i-a poruncit Bătrânului să aducă jertfe idolilor ca să nu piară, așa cum pieriseră și ceilalți creștini. Atinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurându-se cu îngerii. " Chiar atunci, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mâna lui a fugit repede înspre el și văzându-l în acele chinuri, a început să plângă. Aceasta fiindcă până și fiarele munților erau mai simțitoare față de chinurile mucenicilor lui Hristos decât păgânii locuitori ai orașelor. După torturi cumplite, în timpul cărora un înger al lui Dumnezeu îi întărea pe mucenici, ei au fost cu toții decapitați, mai întâi preoți...

  ​Sfântul Ieromucenic Atinoghen și cei zece ucenici ai săi au suferit pentru Hristos în timpul persecuției creștinilor în cetatea Sevastia din Capadocia. Guvernatorul Filomahos a organizat un mare festival în cinstea zeilor păgâni și i-a chemat pe cetățenii Sevastiei să aducă jertfă idolilor. Majoritatea locuitorilor Sevastiei erau creștini și au refuzat să participe la celebrarea nelegiuită. Ostașilor li s-a ordonat să-i ucidă pe cei care rezistau, și astfel mulți creștini au primit cununa de mucenic. ​A ajuns la urechile guvernatorului că creștinismul se răspândea datorită propovăduirii pline de har a Episcopului Atinoghen. Ostașilor li s-a ordonat să-l găsească pe Bătrân și să-l aresteze. Episcopul Atinoghen și zece dintre ucenicii săi trăiau într-o mică mănăstire nu departe de cetate. Ostașii nu l-au găsit pe episcop acolo, așa că i-au arestat pe ucenicii săi. Guvernatorul a poruncit să fie legați în lanțuri și aruncați în închisoare. ​Sfântul Atinoghen a fost arestat când ...

  ​În teologia Părinților, locul unde omul nu mai poate fugi de Dumnezeu nu este un spațiu geografic, ci un spațiu ontologic. Nu este un loc exterior, ci un loc interior, în care libertatea omului se întâlnește cu adevărul lui Dumnezeu. Fuga nu este o mișcare a trupului, ci o mișcare a voinței. Iar oprirea nu este o constrângere, ci o dezvăluire. ​Omul fuge de Dumnezeu nu pentru că Dumnezeu este departe, ci pentru că omul nu poate suporta lumina care îl arată pe sine. Fuga este, în limbajul Părinților, o încercare de a evita locul unde adevărul devine inevitabil. Dar adevărul nu este o idee, ci o Persoană. Și Persoana aceasta nu poate fi evitată la nesfârșit, pentru că ea este temelia ființei omului. ​Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul se mișcă între două voințe: voia proprie, care caută să se afirme prin sine, și voia lui Dumnezeu, care caută să-l aducă pe om în adevăr. Fuga este mișcarea voii proprii, care refuză să se lase luminată. Oprirea este momentul în care voia ...