14072(RUGĂCIUNI la moartea cea năprasnică de boli molipsitoare)
Postări
„Calea iertării: Pilda starețului și a ucenicului Andrei”.
Într-o mănăstire veche, un tânăr monah, pe nume Andrei, se pregătea pentru Postul Mare. Duminica Lăsatului sec de brânză era ultima zi de răsfăț, amintind de izgonirea lui Adam din Rai. Andrei se simțea apăsat de greutatea propriilor greșeli și a neputinței sale. În timpul vecerniei, starețul un bărbat cu chip blând, a rostit o pildă simplă: „Precum Adam a pierdut Raiul din cauza neascultării, așa și noi, prin păcate, ne îndepărtăm de Dumnezeu. Dar Duminica Iertării ne oferă o șansă, o punte către Raiul pierdut. Să iertăm pentru ca să fim iertați și să începem postul cu inima curată." Andrei a simțit o mare ușurare și a postit cu smerenie, căutând iertarea divină.
RUGĂCIUNEA DE DUMINICĂ
De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumne...
Matei 6, 14-21
14 Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; 15 dar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșalele voastre. 16 Iar când postiți, nu fiți posomorâți ca fățarnicii; că ei își mânjesc fețele ca să le arate oamenilor că țin post; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 17 Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, 18 pentru ca nu oamenilor să te arăți că postești, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 19 Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură; 20 ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia și nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură; 21 că unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima!
Romani 13, 11-14; 14, 1-4
11 Și aceasta, întrucât cunoașteți timpul; că de-acum e ceasul să vă treziți din somn; că mântuirea este acum mai aproape de noi decât în clipa când am crezut. 12 Noaptea-i pe sfârșite, apropiatu-s'a Ziua c . Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm în armura luminii. 13 Așa ca'n plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospețe și'n beții, nu în desfrânări și'n fapte de rușine, nu în ceartă și'n invidie; 14 ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceți spre pofte. 1 Pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile a . 2 Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu, cel ce judeci pe servul altuia b ? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ține'n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea ...
Catavasii la Duminica lăsatului sec de brânză
Glasul al VI-lea. Cântarea I: C a pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-l cântăm! Cântarea a III-lea: N u este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălțat fruntea credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Cântarea a IV-lea: H ristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul! cântă, strigând, cinstita Biserică, întru cuviință dumnezeiască, din cuget curat, prăznuind întru Domnul. Cântarea a V-lea: C u dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce dis-de-dimineață aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine, adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșelilor! Cântarea a VI-lea: M area vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ție: Scoate din stricăciune viața mea, mult Milostive! Cântarea a VII-lea: D ă...
Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de brânză - Omilia despre profetul Iona și despre post.
Fost-a cuvântul Domnului către I suatu: „Scoală-te și mergi la Ninive, cetatea cea mare” (Iona 1, 1-2). Dar ce trebuia el să vestească acolo? El trebuia să strige: „Încă trei zile și Ninive se va prăpădi” (Iona 3, 4). Dar pentru ce, o Dumnezeule, poruncești să se vestească mai înainte nenorocirea pe care voiești să o trimiți? Răspunsul lui Dumnezeu este: „Tocmai ca să nu fac ceea ce am poruncit să se vestească”. Pentru aceea Dumnezeu ne-a amenințat și cu iadul, pentru ca să nu ne arunce în iad. El zice către noi cam așa: „Teme-te de cuvintele Mele, și nu vei tremura de faptele Mele”. Însă pentru ce oare hotărăște El un termen așa scurt de iertare? Pentru ca tu să cunoști fapta cea bună a ninivitenilor, care în așa de puține zile s-au pocăit de așa de multe păcate și le-au stârpit. Totodată, trebuie să te minunezi de îndurarea lui Dumnezeu, căreia i-a fost de ajuns o pocăință atât de scurtă pentru atât de multe păcate; de aceea tu nu trebuie să cazi în deznădejduire, măcar de ...
CAZANIA DUMINICII IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI (LĂSATUL SEC DE BRÂNZĂ) (Despre post)
F rați creștini, D intre cele trei fapte bune, despre care a vorbit Sfânta Evanghelie de astăzi, socotim că fapta bună a postului este prilejul cel mai potrivit pentru vorbirea noastră de astăzi, înainte de marele Post al Păresimilor. Diavolul, frați creștini, care dintru început a invidiat și a vrăjmășit neamul omenesc, nu încetează nicidecum lupta lui, ca să lipsească pe om de mântuirea ce i s-a dat prin Patima și moartea lui Iisus Hristos. El însuși grăind inimilor oamenilor, pe unii îi sfătuiește spunând că postul nu este poruncă a lui Dumnezeu, ci fiecare este liber să mănânce și să bea cât va voi, ce-i va place și când va vrea; iar pe alții îi sfătuiește că postul vatămă sănătatea și aduce multe feluri de boli. Diavolul înșeală și pe unii și pe alții, cum a înșelat la început pe Eva și pe Adam. C ă postul este o poruncă dumnezeiască, n-avem decât să ne gândim la porunca pe care a dat-o Dumnezeu celor dintâi oameni. „Și a poruncit, spune dumnezeiasca Scriptură, Domnul Du...
TÂLCUIREA EVANGHELIEI DUMINICII IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI (LĂSATUL SEC DE BRÂNZĂ) Frați creștini, Trei fapte bune ne învață Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi: iertarea, postirea și milostenia. Postirea a rânduit-o Domnul nostru între celelalte două fapte bune, fiindcă ura și nemilostivirea opresc roada postului. În zadar postește cel care urăște pe fratele său. În zadar își închide gura de la desfătarea bucatelor, cel care nu întinde mâna sa spre ajutorarea săracilor. Cel care însă a unit postul cu iertarea greșelilor aproapelui și cu milostenia, acela stă înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în haină strălucitoare. Și, fiindcă mâine începe vremea cea duhovnicească a postului, când toți creștinii nădăjduiesc să ia prin el, de la Dumnezeu, răsplată și milă, pentru aceasta, Maica noastră, Sfânta Biserică, pentru ca să nu se amăgească vreunul din fiii ei și să ostenească în zadar, pune înaintea noastră astăzi, învățătura Mântuitorului Iisus Hristos despre post. Deci cel care va păzi cu evlavie și cu toată silința cele ce poruncește Biserica, postul aceluia se va înălța ca o tămâie bine primită înaintea lui Dumnezeu și-i va aduce mila Sa. În acest scop, Sfânta Evanghelie, spune că, după ce a învățat pe oameni rugăciunea „Tatăl nostru, Care ești în ceruri“, „Domnul a zis: de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc. Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre“. (Matei 6, 15) Oamenilor, zice Domnul, dacă voi veți ierta greșelile pe care vi le-au făcut vouă oamenii, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta păcatele voastre, pe care le-ați făcut înaintea Lui. Iar dacă voi nu veți ierta greșelile fraților voștri, nici Dumnezeu nu vă va ierta vouă păcatele voastre. Izgoniți deci ura din inimile voastre, ca să izgonească și Dumnezeu urgia Sa cea asupra voastră. După această hotărâre dreaptă și plină de iubire de oameni, unde, oare, mai pot găsi îndreptățire cei care nu iartă greșelile aproapelui lor, ci urându-i pe semenii lor până la moarte, nădăjduiesc totuși iertarea păcatelor și mântuirea sufletului? Astfel învățând Mântuitorul nostru despre iertarea greșelilor, ca o înainte pregătire pentru postul care vine și îndemnând pe cei care postesc, îi învață și cele despre post, zicând: „Când postiți nu fiți ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevăr grăiesc vouă: își iau plata cuvenită lor“. (Matei 6, 16) În vremea lui Iisus Hristos erau mulțime de fățarnici care, în frunte cu fariseii, se posomorau la față când posteau; ei mergeau în tot locul cu fețele întunecate și ofilite, ca să se arate înaintea oamenilor că sunt mari postitori. Iisus i-a numit fățarnici, pentru gândul lor de fi lăudați de oamenii care credeau despre ei că sunt foarte credincioși. Acești fățarnici însă nu făceau aceasta ca să placă lui Dumnezeu. De aceea, plata ostenelii postului lor n-o luau de la Dumnezeu, ci de la oamenii care-i vedeau. Dar puteau ei, oare, să-și facă fețele lor întunecate, ofilite și posomorite! Puteau, fără îndoială! Fiindcă sufletul, prin împreunarea lui cea desăvârșită cu trupul, mișcă după voia sa și sângele și duhul cel viețuitor, din care urmează schimbarea fețelor. Acest lucru îl arată și faptele, pentru că vedem cum fața îngălbenește la un gând de necaz, cum în ochi apar lacrimi iar pe obraz se așterne posomorârea, pe când, dimpotrivă, un gând de bucurie veselește fața omului, aduce zâmbetul pe buze și schimbă obrazul în bucurie. Totul este în legătură cu gândul și voința omului. Osebit de aceasta, sunt și unele mijloace dinafară, care ajută la potrivirea feței, despre care ne spune Domnul zicând: „Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este întru ascuns; și Tatăl, Care vede într-ascuns, îți va răsplăti ție“. (Matei 6, 17-18) Fața celui care postește cu adevărat, din cauza hranei se ofilește puțin și se face galbenă și uscată. Unsorile capului și spălatul obrazului, prin frecare, readuc sângele în obraz și-l fac vesel și atunci abia dacă se mai cunoaște că avem înaintea noastră obrazul unui postitor. Aceasta nu înseamnă însă că, numaidecât, când vom posti, este nevoie să ungem capul și să spălăm fața. Iisus n-a legiuit prin poruncă acest lucru, ci, scopul cuvântului Său este să nu căutăm lauda oamenilor, când postim, ci să ascundem această faptă bună și să fugim de slava deșartă. Același lucru ne-a învățat să facem și când ne rugăm și când facem milostenie. Ungerea capului și spălarea feței mai au și altă înțelegere. Capul înseamnă mintea, iar fața înseamnă viața. Precum capul este mai mare peste toate mădularele trupului, tot așa și mintea este mai mare peste toate gândurile; și precum de la față cunoaștem pe om, tot așa și din purtarea lui cunoaștem mintea și gândurile lui. Deci, prin aceste cuvinte, Domnul ne învață, zicând: Când postești, unge-ți mintea ta cu mirul credinței și cu untdelemnul milosteniei; spală-ți viața ta și toate faptele tale de toată spurcăciunea și intinăciunea. Prin această învățătură Iisus Hristos ne arată că Dumnezeu vede nu numai cele dinafară, ci și cele dinăuntru, cele ascunse și nevăzute: „Tatăl tău, Care vede într-ascuns, îți va răsplăti ție“, zice Iisus, adică, în ziua Judecății, când se vor arăta și cele ascunse și cele văzute, și cuvintele și faptele, și înseși gândurile cele tainice ale oamenilor. Iar după ce a sfârșit Domnul învățătura Sa despre post, a început să învețe despre milostenie, zicând: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le tură; ci, adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică; unde furii nu le sapă și nici nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta“. (Matei 6, 19-21) Altă dată, Învățătorul cel bun, ne-a învățat în ce chip trebuie să facem milostenia cea bineprimită, zicând: „Iar tu, făcând milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta“ (Matei 6, 3). Acum, ca un sfetnic înțelept, El ne povățuiește cu aceste cuvinte de îndemn și sfat, zicând: Oamenilor, nu vă adunați comori pe pământ, ci vă adunați comori în cer. Iată cele două locuri unde oamenii adună comori: pământul și cerul. Comorile cele de pe pământ sunt stricăcioase și vremelnice, iar comorile cele din cer sunt nestricăcioase și veșnice. Cei care adună comori pe pământ, de multe ori, nici cel puțin rodul vremelnic al comorilor lor nu-l folosesc. Cei care adună comori în cer, aceia de-a pururea culeg rodul cel nestricăcios al comorilor lor. Câtă deosebire are cerul de pământ, atâta deosebire au comorile cele cerești de cele pământești. Deci, omule, dacă dorești comori, adună-le, dar adună-le în cer. Care sunt comorile de pe pământ? Bucate, haine, argint, aur, pietre scumpe. Dar bucatele putrezesc, hainele le mănâncă moliile, argintul și aurul și pietrele cele scumpe le invidiază și le fură furii. Iată soarta comorilor pământești! Care sunt comorile cele din cer? Slava cea nestricăcioasă, bucuria cea lipsită de invidie, Împărăția cea veșnică. Iată soarta comorilor celor cerești! Fiindcă unde este comoara ta, acolo este și inima ta, adică mintea, dorința și toată grija ta. Dacă vei aduna comoară în cer, îți vei despărți mintea de cele deșarte și vremelnice și vei da toată dorința și toată grija ta celor veșnice. Iată cât folos ai când aduni comoară în cer. Gândești cele cerești în locul celor pământești; te faci om ceresc, nu pământesc; te afli pe pământ cu oamenii și în cer cu Dumnezeu, pregătindu-ți împărăție veșnică. Aici Domnul n-a mai spus chipul în care adunăm comoară în cer, fiindcă l-a arătat cu alte prilejuri, de multe ori. Dar numai unul este chipul pe care toți îl cunosc: milostenia. Noi punem în mâinile săracilor hrană, îmbrăcăminte, bani, iar din mâinile lor le ia Iisus Hristos, căci zice: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești mai mici, Mie Mi-ați făcut“ (Matei 25, 40). Și rămân în mâinile Lui ca o comoară adunată și păzită până la Ziua Judecății. Atunci El ne dăruiește în locul acestora Împărăția Sa cea veșnică, zicându-ne: „Veniți binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți Împărăția care s-a gătit vouă de la întemeierea lumii“ (Matei 25, 34). Amin!
F rați creștini, T rei fapte bune ne învață Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi: iertarea, postirea și milostenia. Postirea a rânduit-o Domnul nostru între celelalte două fapte bune, fiindcă ura și nemilostivirea opresc roada postului. În zadar postește cel care urăște pe fratele său. În zadar își închide gura de la desfătarea bucatelor, cel care nu întinde mâna sa spre ajutorarea săracilor. Cel care însă a unit postul cu iertarea greșelilor aproapelui și cu milostenia, acela stă înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în haină strălucitoare. Și, fiindcă mâine începe vremea cea duhovnicească a postului, când toți creștinii nădăjduiesc să ia prin el, de la Dumnezeu, răsplată și milă, pentru aceasta, Maica noastră, Sfânta Biserică, pentru ca să nu se amăgească vreunul din fiii ei și să ostenească în zadar, pune înaintea noastră astăzi, învățătura Mântuitorului Iisus Hristos despre post. Deci cel care va păzi cu evlavie și cu toată silința cele ce poruncește Biserica, postul aceluia s...
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – a Patra Duminică a Triodului sau Lăsatul Secului de Lapte, Brânză și Ou
Duminica a patra a Triodului ocupă un loc central în pregătirea credincioșilor pentru Postul Mare. Cunoscută și sub titulatura de „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai” sau „Lăsatul Secului” de lactate, ouă și brânză, această duminică marchează sfârșitul perioadei de tranziție din Triod. Semnificație Teologică și Spirituală Izgonirea lui Adam din Rai este un simbol esențial, reamintind credincioșilor de consecințele păcatului și necesitatea pocăinței și a efortului spiritual. Lăsatul sec de produse lactate, ouă și brânză reprezintă o pregătire fizică și sufletească pentru Postul Mare, o perioadă de abstinență și reflecție. Lista Bibliografică * Triodul: Carte liturgică fundamentală a Bisericii Ortodoxe, care detaliază perioada premergătoare Postului Mare, oferind textele specifice slujbelor și rânduielilor. * Canonul Lăsatului Sec: Parte integrantă din Triod, care explică semnificațiile spirituale ale pregătirii pentru post. * Scrierile Sfinților Părinți: lucrări...
Pilda Văduvei și a Luminii Neostoite
În vremuri de restriște, într-un cătun izolat, trăia o văduvă cu o credință profundă. Deși necazurile îi loveau pragul casei, ea nu-și pierdea nădejdea, găsind consolarea în rugăciunea de zi cu zi și seară de seară înaintea icoanei Maicii Domnului. În chilia sa modestă, icoana „Kozelciansk” era singura sursă de lumină. Văduva aprindea mereu o candelă, indiferent de greutățile vieții. Minunea Răsplătirii Credinței Într-o iarnă cumplită, când toate proviziile se terminaseră, ea s-a așezat din nou înaintea icoanei. Cu lacrimi în ochi, a rostit rugăciunea de zi cu zi și seară de seară , cerând doar tărie spirituală. În acea noapte, un străin misterios a bătut la ușa ei, aducând merinde și lemne, călăuzit de o lumină neobișnuită care pornea dinspre casa văduvei. A fost minunea credinței neclintite, care a adus salvarea exact în ceasul potrivit.
Rugăciunea de sâmbătă:
Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din mo...
Matei 6, 1-13
1 Luați aminte ca milostenia a voastră să nu o faceți în fața oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii b prin sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie într'ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, că lor le place să-și facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi și prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 7 Iar când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascul...
Condacul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli
Glasul al 4-lea P odobie: Arătatu-Te-ai astăzi... C a o stea luminoasă de la Răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioșilor faptele bune ale minunilor tale, purtătorule de minuni, de Dumnezeu Înțelepțite Timotei.
Troparul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli, glasul al 4-lea: D umnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e tine steaua cea înțelegătoare, care ai strălucit plin de lumină, părinte, cu înălțimea înfrânării și ai luminat inimile credincioșilor, pururea te lăudăm, Fericite Timotei. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A vând ațintit la Dumnezeu ochiul cugetului, părinte, ai scuturat din sufletul tău somnul nepăsării, și te-ai făcut locaș al Dumnezeiescului Duh și loc de sfințenie, Fericite Timotei. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentr...
Troparul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli
Glasul al 4-lea D umnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace.
Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Timotei cel din Simvoli, viețuitor în pustie
Lîngă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, și o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist, un bărbat îmbunătățit, de care și cuviosul Platon mărturisitorul se povățuia spre viața monahicească. La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinerețe a primit viața monahicească și se nevoia în post, în înfrînare și în rugăciunile cele de toată noaptea, omorîndu-și cu totul zburdările cele pătimașe. El a fost nepătimaș și desăvîrșit pînă la sfîrșitul său, fiind feciorelnic cu trupul și cu sufletul, pentru că a pus așezămînt ochilor săi, din tinerețile sale, ca să nu privească niciodată la fața femeiască. De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii și putere asupra diavolilor și făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputințele și izgonind de la oameni duhurile cele viclene. Apoi a trecut din loc în loc mulți ani, viețuind singur prin munți și prin pustietăți ...