REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Tropar la Sărbătoarea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu, glasul al 3-lea: S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: D eschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul și cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici și mă voi arăta, luminat prăznuind și voi cânta minunile ei, bucurându-mă. Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P iatră scumpă te-ai arătat pe tine piatra vieții, pe care a zidit Biserica Sa, Apostole Bartolomeu, văzătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, te cinstim și te fericim pe tine. Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î nțelepciunea Cea Ipostatnică aflând-o, care foarte te-a învățat pe tine cele mai presus de minte și de cuget, înțelepciunea elinilor ai arătat-o a fi nebunie, înțelepțind marginile cu Dumnezeieștile învățături. Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. ...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... A rătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învățăturilor și cu înfricoșătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Sfinte Bartolomeu, Apostolul Domnului.

  II  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 16 Mulțumire fie-I adusă lui Dumnezeu, Cel ce a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi, 17 că s'a'nvoit cu îndemnul nostru; dar făcându-se el și mai sârguitor, de bună voie a plecat la voi. 18 Și'mpreună cu el l-am trimis și pe fratele a cărui laudă întru Evanghelie este'n toate Bisericile, c 19 - și nu numai atât, dar a fost și ales de către Biserici să ne fie însoțitor în călătoria acestui dar pe care noi îl slujim spre slava Domnului Însuși și'ntru ardoarea noastră 20 prin aceasta ferindu-ne ca cineva să ne defaime în această strângere de daruri slujită de noi, 21 pentru că de cele bune ne'ngrijim nu numai în fața Domnului, ci și'n fața oamenilor. 22 Și'mpreună cu ei l-am trimis și pe fratele nostru, căruia de multe ori în multe i-am încer...

 

  ​Întru această zi prăznuim aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Apostol Vartolomeu, săvârșirea lui mucenicească și viața lui pomenindu-se în unsprezece zile ale lunii iunie. ​După ce acest Sfânt apostol martir a fost răstignit la Albanopolis în Armenia, creștinii au luat trupul lui și l-au așezat într-un sicriu de plumb. La mormântul Sfântului Apostol au început să se lucreze mulțime de minuni mari, mai ales asupra celor grav bolnavi, înmulțindu-se acestea și sporind mereu numărul creștinilor care alergau la Sfântul pentru vindecare, păgânii au apucat racla de plumb cu moaștele Sfântului Apostol și au aruncat-o în mare. Ei au făcut așa și cu celelalte patru racle care se mai aflau acolo, în acestea se aflau sfintele moaște ale Sfinților Papian, Lucian, Grigorie și Acachie. Prin Dumnezeiasca Purtare de Grijă însă aceste cinci racle de plumb nu s-au dus la fundul mării, ci au plutit ca și niște corăbii, precum a mers curentul apei: Acachie a ajuns în cetatea Askalon, Grigorie...

  ​Mutarea Moaștelor Apostolului Bartolomeu a avut loc la sfârșitul secolului al VI-lea. Activitatea sa apostolică și sfârșitul său mucenicesc sunt amintite de Biserică pe 11 iunie. Apostolul Bartolomeu a suferit pentru Hristos în Albanus din Armenia (acum Baku) în anul 71, unde se aflau sfintele sale moaște. Numeroase minuni s-au petrecut de la moaștele sfântului Apostol, și mulți dintre necredincioși s-au convertit la Hristos. Sub împăratul Anastasie (491-518), moaștele Apostolului Bartolomeu au fost mutate în cetatea nou-construită Anastasiopolis (sau Dura) și au rămas acolo până la sfârșitul secolului al VI-lea. ​Când cetatea Anastasiopolis a fost cucerită de împăratul persan Hosroe, creștinii au luat racla cu moaștele Apostolului Bartolomeu și au fugit cu ea spre țărmurile Mării Negre. Ajungându-i din urmă, preoții păgâni au aruncat racla cu moaștele Apostolului Bartolomeu în mare. Alte patru racle conținând moaștele Sfinților Mucenici Papian, Lucian, Grigorie și Achachie au...

  13 Și S'a suit în munte și a chemat la Sine pe câți El Însuși a voit; și au venit la El. 14 Și a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască 15 și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii. 16 Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; 17 și pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacob, și le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; 18 și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacob al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Canaaneanul 19 și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut. 20 Și a venit în casă; și iarăși mulțimea s'a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. 21 Și auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e'n toate mințile“ e .

  Glasul 3 S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

 

  6 Și ieșind a , fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă b . 7 Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi și L-a urmat mulțime multă din Galileea și din Iudeea 8 și din Ierusalim și din Idumeea și de dincolo de Iordan c și dimprejurul Tirului și al Sidonului; mulțime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. 9 Și le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulțimii, ca să nu-L îmbulzească; 10 fiindcă pe mulți îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toți câți erau în suferință să se atingă de El. 11 Și duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I și strigau, zicând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu“. 12 Și El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut d .

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 7 Ci precum întru toate prisosiți - în credință, în cuvânt, în cunoștință, în toată sârguința, în iubirea voastră către noi - așa și'n acest dar să prisosiți. 8 N'o spun ca pe o poruncă, ci ca prin sârguința altora să pun la'ncercare și curăția iubirii voastre. 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos; că El, bogat fiind, a sărăcit de dragul vostru, pentru ca voi prin sărăcia Lui să vă îmbogățiți. 10 Și'n această privință vă dau un sfat: că aceasta vă este de folos vouă, cei ce încă de anul trecut ați început nu numai să faceți, ci și să voiți. 11 Duceți dar acum fapta până la capăt, așa încât ardoarea voastră de a voi să fie tot una cu aceea de a și îndeplini din ceea ce aveți. 12 Căci dacă e vorba de ardoare, ea e bineprimită după cât are cineva...

  ​Un tânăr ucenic a mers la un bătrân duhovnic din pustie și l-a întrebat: — Părinte, de ce unii oameni care par simpli, fără învățătură și fără fapte mari la vedere, sunt atât de plini de pace și bucurie, în timp ce alții, care citesc multe cărți și fac mari nevoințe, rămân tulburați? ​Bătrânul a luat din buzunar două pietre: una era un granitul brut, colțuros și plin de noroi, iar cealaltă era un cristal curat, prin care lumina soarelui trecea dând raze minunate. ​— Vezi această piatră colțuroasă? a zis avva. La exterior este aspră și neîngrijită, dar dacă o speli de noroi și o privești în interior, este tare și neschimbată. Cristalul acesta însă, deși e frumos, dacă îl scapi pe piatră, se sparge în mii de bucăți. Așa este și omul: cel ce caută doar slava din afară și aprecierile oamenilor se adăpostește într-o virtute plăpândă, care se sfărâmă la prima ispită sau jignire. Dar cel ce își lucrează inima în ascuns, cu smerenie și fără a căuta să fie văzut, poartă în sine un ha...

     Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi p...

  ​Acest Sfânt mucenic a fost dintr-un loc numit Maninaeas, ce se afla lângă cetatea Claudiopolis din Bitinia. El a luat mucenicia în vremea lui Dioclețian. După torturi bestiale el a fost ars de viu, luând astfel cununa muceniciei și strămutându-se la locașurile împăratului Hristos. ​Bibliografie ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida , Editura Egumenița, Caransebeș. ​ Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Pomenirea Sfântului Mucenic Tation - 24 August). ​ Viețile Sfinților pe luna August , Editura Episcopiei Romanului. ​Nikolai Velimirovic, The Prologue from Ohrid: Lives of Saints, Hymns, Reflections and Homilies .

  ​Mucenicul Tation a trăit în Bitinia și a suferit sub împăratul Dioclețian (284-305). Când persecutorii creștinilor au aflat că el credea în Hristos, l-au arestat și l-au dus în cetatea Claudiopolis la guvernatorul Urban. ​De multe ori l-au îndemnat pe sfânt să se lepede de Hristos, l-au închis în temniță și l-au supus la diverse torturi. L-au bătut cu bețe și l-au târât în afara cetății pentru execuție. Sfântul mucenic, după ce a făcut semnul Crucii, a murit pe drum. ​Bibliografie ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida , Editura Egumenița, Caransebeș. ​ Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Pomenirea Sfântului Mucenic Tation - 24 August). ​ Viețile Sfinților pe luna August , Editura Episcopiei Romanului. ​Orthodox Church in America (OCA), Holy Martyr Tation of Claudiopolis .

    ​Sărbătorită pe 24 august, icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată chiar de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (†21 decembrie 1326), în vremea în care era egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia. În timpul unei vizite a Sfântului Maxim, Mitropolit al Kievului și al întregii Rusii (†6 decembrie 1306), la Mănăstirea Ratsk, Sfântul Petru i-a oferit această icoană în dar. Mitropolitul a luat-o la Vladimir, la Klyazma, unde se afla catedrala lui. ​La moartea Sfântului Maxim, egumenul Gherontie, care dorea să devină noul mitropolit, a intenționat să ofere această icoană Patriarhului Atanasie al Constantinopolului (24 octombrie). Călătoria egumenului Gherontie a fost amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: „Demnitatea de episcop nu-ți va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat icoana mea”. ​Când a ajuns înaintea Patriarhulu...

În cultura română a secolului al XX-lea există personalități care nu pot fi înțelese doar printr-o singură dimensiune a activității lor. Nichifor Crainic este una dintre acestea. Poet, teolog, profesor universitar, publicist și gânditor, el a încercat să răspundă unei întrebări care rămâne actuală și astăzi: poate cultura să rămână desprinsă de dimensiunea spirituală a omului sau, dimpotrivă, are nevoie de o deschidere către Dumnezeu pentru a-și împlini adevărata vocație? Născut la 22 decembrie 1889, în satul Bulbucata din județul Giurgiu, cu numele de Ion Dobre, viitorul Nichifor Crainic provenea dintr-o familie de oameni simpli. Primele sale experiențe religioase s-au format în atmosfera satului românesc și în apropierea Bisericii. A urmat Seminarul Central din București, iar mai târziu Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1916. Încă din tinerețe, preocupările sale literare s-au împletit cu cele teologice, iar poezia și publicistica au devenit pentru el ...

În istoria Bisericii primelor veacuri există oameni a căror lucrare nu poate fi despărțită de însăși lupta pentru păstrarea credinței apostolice. Un asemenea mărturisitor este Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcopul Lugdunumului, cetatea care astăzi poartă numele de Lyon. El a trăit într-o epocă în care Biserica era încă tânără, prigonită din multe părți și confruntată nu numai cu persecuțiile venite din partea autorităților, ci și cu numeroase învățături care încercau să pătrundă în comunitățile creștine și să schimbe adevărul Evangheliei. Numele lui Irineu, provenit din grecescul Eirenaios, însemnând „pașnic” sau „aducător de pace”, exprimă într-un mod deosebit misiunea pe care avea să o împlinească. El nu a fost un om al conflictului pentru conflict, ci un păstor care a căutat să păstreze pacea Bisericii prin adevăr. Pentru el, pacea adevărată nu putea exista în afara unității în credința transmisă de Apostoli. Viața sa se află foarte aproape de izvoarele apostolice. Nu ...

Sfântul Mucenic Lup este pomenit de Biserica Ortodoxa în data de 23 August Acatistul Sfântului Mucenic Lup Condacul 1 Cel ce ai răbdat, cu bărbăţie robia lumească, deşi erai liber în Hristos, Care a luat chip de rob, ca pe oameni din robia păcatului să-i izbăvească, vrednic eşti de lauda şi cinstirea noastră. Deci, şi noi, izbăvindu-ne din robia păcatului, prin rugăciunile tale, cu evlavie, îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos! Icosul 1 Făcătorul Îngerilor şi al oamenilor te-a ales pe tine, cel ce erai în lumească robie, să ne arăţi că robia păcatului, care ucide sufletul, este veşnică, învăţându-ne să fugim de ea şi îndemnându-ne să-I urmăm lui Hristos, Mântuitorul tuturor, cântând ţie aşa: Bucură-te, cel ce, de robia lumească, nu te-ai întristat! Bucură-te, cel ce, prin aceasta, pe Hrist...