REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se îndure de...

9 Luați seama la voi înșivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a împăraților, spre mărturie lor c . 10 Și trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. 11 Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor ucide. 13 Și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 20 Dar mai'nainte de toate, voi pe aceasta s'o știți: nici o profeție a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia; 21 pentru că profeție nu s'a făcut niciodată din voia omului, ci purtați k de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu l . 1 Dar au fost în popor și profeți mincinoși, după cum și'ntre voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura erezii pierzătoare și, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, își vor aduce loruși grabnică pieire. 2 Și mulți le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor. 3 Și'n lăcomie vă vor înșela a cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăbovește și a căror pierzare nu dormitează. 4 Că dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care-au pă...

  A cum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel.

  Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1: B ucură-te, Ceea ce ești Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă și Învierea. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfinte și Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î n locașurile drepților cu bucurie sălășluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite. Stih: Sfinte și Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce în Lege ai fost sfințitor, preasfințite, pe Cel Ce a propovăduit Legea, Prunc L-ai văzut. Și după Legea firii, de Dumnezeu primitorule, murind, la Viața Cea Nemuritoare, bucurându-te, te-ai mutat. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P e Cel ...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

​Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel ( Viețile Sfinților, 3 Februarie ): ​Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu , s-a îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea ( Proloagele de la Ohrida, 3 Februarie ). D...

  Ce mare este în ceruri slava Sfântului și Dreptului Simeon, cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit! Ea se vede dintr-un eveniment din viața Sfântului Petru Atonitul, care se sărbătorește la 12 iunie. Fiind comandant de oști, Petru a fost luat prizonier și aruncat în temniță în cetatea Samara de pe malul râului Eufrat. Suferind în temniță, Petru se rugă cu lacrimi Sfântului Nicolae să-l roage pe Dumnezeu să scape de acolo, făgăduind că își va dărui după aceea toată viața lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae i s-a înfățișat în vedenie și i-a spus că deși el duce rugăciunea lui la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-o împlinește, pentru că altă dată la greu a mai făcut această făgăduință și nu și-a ținut-o. Apoi Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Petru să se roage Sfântului și Dreptului Simeon care este foarte ascultat înaintea lui Dumnezeu, aflându-se aproape de Tronul Lui, împreună cu Preasfânta Fecioară și cu Sfântul Ioan Botezătorul. Petru a ascultat și a început să se roage Sfântului și...

  A totputernice Doamne, miluiește și mântuiește, Ț ine această mică flăcăruie de viață. A semenea luminii unei candele E ste viața acestui copil, I ar vânturile lumii cumplite sunt, C hiar și pentru strălucitoarele stele. U n foc mic se păstrează sub cenușă, I ar sub mâna Ta, sufletul omului. O Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează T recerea prin această viață. A șa s-a rugat și Prorocul David, D eși el era torță strălucitoare. P ăzește sufletul și cugetul copiilor D e toată întinarea cea rea a păcatului. S ufletul lor ușor ar pieri D acă Tu Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic. O Stăpâne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum, Ț ine această mică flăcăruie în viață! P entru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon, C el care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit.

  În timpul domniei împăratului Ptolemeu Filadelfus în Egipt, Simeon a fost ales să fie unul dintre cei Șaptezeci cărora li s-a încredințat traducerea Bibliei din limba ebraică în cea grecească, formând ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de Septuaginta. Simeon lucra cu râvnă, dar când a ajuns la locul de la Prorocul Isaia care zice: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu” (Isaia 7:14), s-a nedumerit și a luat un cuțitaș cu care voia să răzuiască cuvântul Fecioară și să îl înlocuiască cu tânără. Dar îngerul lui Dumnezeu l-a împiedicat, spunându-i că aceasta este o prorocie adevărată și că el, după voia lui Dumnezeu, nu va muri până când nu o va vedea cu ochii săi împlinindu-se: până când nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioară. Dreptul Simeon s-a bucurat la glasul îngerului și I-a mulțumit lui Dumnezeu de această învrednicire. Când Pruncul Iisus a fost adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria, Duhul lui Dumnezeu i-a poruncit lui Simeon, care era deja „alb de ani” ...

   Brațele lui Simeon În templul sfânt, sub bolta veche, Un bătrân sfânt de ani se-nclină, Așteptând tainic, fără pereche, Să vadă Zorii de Lumină. Simeon, stâlpul cel de pace, Ce-a dus în spate veacuri grele, Azi simte Duhul cum îi face Cărare lină printre stele. Iar la poartă, cu sfială, Maica Fecioară-n pas ușor, Aduce Lumea în poală, Pe Pruncul lor, pe-al nostru Domn. Nu e doar jertfă de-mplinit, O turturică ori un miel, Ci e Păstorul mult dorit, E Însuși Pruncul Emanuel. Bătrânul brațele întinde, Tremură vechiul legământ, Căci în palmele-i cuprinde Pe Făcătorul de pământ. „O, slobozește-mă, Stăpâne!” – Răsună glasul lui duios – „Căci moartea-n urmă-mi va rămâne, Văzând pe Sfântul Tău Hristos.” Iar Ana, văduva smerită, Ce-n post și rugă a vegheat, Mărturisește-n clipa sfântă Pe Cel ce moartea a călcat. E bucurie în cetate, E sărbătoare-n cer și-n noi, S-au stins tăcerile moarte, Suntem cu Dumnezeu, nu goi. O, Pruncule, în templul firii, Vino și-n pieptul nostru mic, Să fim...

 

  ---   Se povestește că, într-o mănăstire veche, un ucenic l-a întrebat pe duhovnicul său: — Avva, de ce Dreptul Simeon a trebuit să aștepte sute de ani ca să-L țină pe Hristos în brațe? Nu putea Dumnezeu să Vină mai repede? Bătrânul l-a dus pe ucenic în fața a două chilii. Una avea fereastra larg deschisă spre răsărit, iar cealaltă avea obloanele trase și era plină de praf. — Vezi tu, fiule, a spus bătrânul, soarele răsare în fiecare dimineață la aceeași oră. Dar în prima chilie lumina intră imediat, pe când în a doua e întuneric beznă. Oare soarele e de vină? Nu. Ci cel care locuiește acolo nu a pregătit fereastra.  **Dreptul Simeon** nu a așteptat doar trecerea timpului, ci și-a pregătit „fereastra sufletului” prin rugăciune și curăție. El a devenit un „templu viu”. Când brațele lui au cuprins Pruncul, nu a fost doar o întâlnire între un bătrân și un copil, ci **întâlnirea dintre Vechiul Testament (care aștepta) și Noul Testament (care aducea mântuirea).** Bătrânul a ...