REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Facere 49, 1-2, 8-12 1 Apoi a chemat Iacov pe fiii săi și le-a zis: «Adunați-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. 2 Adunați-vă și ascultați-mă, fiii lui Iacov, ascultați pe Israel, ascultați pe tatăl vostru! 8 Iudo, pe tine te vor lăuda frații tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmașilor tăi. Închina-se-vor ție feciorii tatălui tău. 9 Pui de leu ești, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai întors… El a îndoit genunchii și s-a culcat ca un leu, ca o leoaică… Cine-l va deștepta? 10 Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele. 11 Acela își va lega de viță asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa și în sânge de strugure veșmântul Său! 12 Ochii Lui vor scânteia ca vinul și dinții Săi vor fi albi ca laptele.  Prorocia lui Sofonie 3, 14-19 14 Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veselește-te și te bucură din toată inima, fiică a Ierus

    Facere 49, 33; 50, 1-26 33 Sfârșind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, și întinzându-și picioarele sale în pat, și-a dat sfârșitul și s-a adăugat la poporul său. 1 Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile. 4 Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: «De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa: 5 Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc». Și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, 6 Iar Faraon a răspuns: «Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!» 7 Deci, s-a dus Iosif s

  Facere 46, 1-7 1 Sculându-se deci Israel cu toate câte avea, a mers la Beer-Șeba și a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. 2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea în vis: «Iacove, Iacove!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» 3 Și Dumnezeu a zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare. 4 Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi și tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îți va închide ochii cu mâna sa!» 5 După aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Șeba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatăl lor, și pe copiii lor și pe femeile lor în căruțele pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă. 6 Luând deci Iacov averile sale și toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, el a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui. 7 Și a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii și nepoții săi, pe fiicele, nepoatele sale și tot neamul său.  Pilde 23, 15-35; 24, 1-5 15 Fiul meu, dacă inima ta e plină de înțelepciune și inima mea se

    Prorocia lui Isaia 66, 10-24 10 Bucură-te, Ierusalime, și voi, cei care îl iubiți, săltați de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeați! 11 Astfel ca voi să fiii alăptați și să vă săturați la pieptul mângâierilor sale, să sorbiți și să vă desfătați la sânul slavei sale! 12 Acestea zice Domnul: «Vărsa-voi pacea peste el ca un râu și slava popoarelor ca un șuvoi ieșit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtați în brațe și dezmierdați pe genunchi. 13 După cum mama își mângâie pe fiul ei și Eu vă voi mângâia pe voi, și voi veți fi mângâiați în Ierusalim. 14 Când veți vedea, inima voastră va tresări de bucurie și oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Și mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmașii Săi. 15 Căci Domnul vine în văpaie și carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănțuie cu fierbințeală mânia Lui și certarea Lui cu văpăi de foc. 16 Domnul va judeca cu foc și cu sabie pe tot omul și mulți vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! 17

Facere 31, 3-16 3 Atunci Domnul a zis către Iacov: «Întoarce-te în țara părinților tăi, în patria ta, și Eu voi fi cu tine!» 4 Trimițând, deci, Iacov a chemat pe Rahila și pe Lia la câmp, unde erau turmele, 5 Și le-a zis: «Văd eu că fața tatălui vostru nu mai e față de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine. 6 Voi înșivă știți că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima; 7 Iar tatăl vostru m-a înșelat și de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău. 8 Când zicea el: Cele pestrițe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriți; iar când zicea el: Cele negre să-ți fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri. 9 Și așa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru și mi le-a dat mie. 10 Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii și am văzut în vis; și iată că țapii și berbecii, care săreau pe capre și pe oi, erau albi, vărgați și bălțați. 11 Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: «Iacove!»

  Prorocia lui Isaia 58, 1-11 1 Strigă din toate puterile și nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiță, vestește poporului Meu păcatele sale și casei lui Iacov fărădelegile sale. 2 În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să știe căile Mele ca un popor care făptuiește dreptatea și de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptății și doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeți de treburile voastre și asupriți pe toți lucrătorii voștri. 4 Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. 5 Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul își smerește sufletul său? Să-și plece capul ca o trestie, să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? 6 Nu știți voi postul care Îmi place?

  Facere 27, 1-41 1 Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: «Fiul meu!» Zis-a acela: «Iată-mă!» 2 Și Isaac a zis: «Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. 3 Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat; 4 Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!» 5 Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său; 6 Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: «Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând: 7 «Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri». 8 Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc: 9 Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău; 10 Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să

    Prorocia lui Isaia 49, 6-10 6 Mi-a zis: «Puțin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc semințiile lui Iacov și să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!» 7 Așa grăiește Răscumpărătorul și Sfântul lui, Israel către Cel disprețuit și către urâciunea neamurilor, Sluga tiranilor: «Regi Te vor vedea și se vor ridica, căpetenii se vor închina pentru Domnul cel credincios și pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales!» 8 Așa grăiește Domnul: «În vremea milostivirii Te voi asculta și în vremea mântuirii Te voi ajuta. Te-am făcut și Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să așezi rânduială în țară și să dai fiecăruia moștenirile nimicite!» 9 Ca să zici celor robiți: «Ieșiți!» și celor care sunt în întuneric: «Veniți la lumină!» Ei vor paște oriunde pe calea lor și pe toate povârnișurile va fi pășunea lor. 10 Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele și vântul cel arzător nu-i va ati

  . Facere 18, 20-33 20 Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare și păcatul lor cumplit de greu. 21 Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să știu». 22 De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului. 23 Și apropiindu-se Avraam, a zis: «Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? 24 Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepți: pierde-i-vei, oare, și nu vei cruța tot locul acela pentru cei cincizeci de drepți, de se vor afla în cetate? 25 Nu se poate ca Tu să faci una ca asta și să pierzi pe cel drept ca și pe cel fără de lege și să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?» 26 Zis-a Domnul: «De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci d

    Prorocia lui Isaia 45, 11-18 11 Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Ziditorul său: «Îndrăzniți voi oare să Mă întrebați despre cele viitoare și să dați poruncă lucrului mâinilor Mele? 12 Eu am făcut pământul și omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile și la toată oștirea lor Eu îi dau poruncă. 13 Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea și toate căile lui le voi netezi. El va zidi cetatea Mea și va libera pe robii Mei, fără răscumpărare și fără daruri», zice Domnul Savaot. 14 Așa zice Domnul: «Bogățiile Egiptului și câștigurile Etiopiei și ale Sabeenilor celor înalți la stat vor trece la tine și ai tăi vor fi; în lanțuri îți vor sluji ție și vor cădea înaintea ta și rugându-se ție vor zice: «Numai tu ai un Dumnezeu tare, și nu este alt dumnezeu afară de El. 15 Cu adevărat Tu ești Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel izbăvitor! 16 Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi rușinați și umiliți, făcătorii de idoli se vor face de râs. 17 Israel va fi izbăvit de

  Facere 17, 1-9 1 Iar când era Avram de nouăzeci și nouă de ani, i S-a arătat Domnul și i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea și fii fără prihană; 2 Și voi încheia legământ cu tine și te voi înmulți foarte, foarte tare». 3 Atunci a căzut Avram cu fața la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit și a zis: 4 «Eu sunt și iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulțime de popoare, 5 Și nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulțime de popoare. 6 Am să te înmulțesc foarte, foarte tare, și am să ridic din tine popoare, și regi se vor ridica din tine. 7 Voi pune legământul Meu între Mine și între tine și urmașii tăi, din neam în neam, să fie legământ veșnic, așa că Eu voi fi Dumnezeul tău și al urmașilor tăi de după tine. 8 Și-ți voi da ție și urmașilor tăi pământul în carte pribegești acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moștenire veșnică, și vă voi fi Dumnezeu». 9 Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: «Iar

    Prorocia lui Isaia 42, 5-16 5 Așa grăiește Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile și le-a întins, Care a întărit pământul și cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe întinsul lui: 6 «Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea și Te-am luat de mână și Te-am ocrotit și Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; 7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți din temniță pe cei robiți și din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric. 8 Eu sunt Domnul și acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea și nici chipurilor cioplite cinstirea Mea». 9 Cele proorocite altădată s-au împlinit și altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia ființă vi le dau de știre. 10 Cântați Domnului cântare nouă, cântați în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor! 11 Pustiul și cetățile lui să înalțe glas, și satele în care are sălaș Chedar! Loc

    Facere 15, 1-15 1 După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, și a zis: «Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare!» 2 Iar Avram a răspuns: «Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii și cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc». 3 Apoi Avram a adăugat: «De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moștenitor după mine!» 4 Și îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el și a zis: «Nu te va moșteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moșteni!» 5 Apoi l-a scos afară și i-a zis: «Privește la cer și numără stelele, de le poți număra!» Și a adăugat: «Atât de mulți vor fi urmașii tăi!» 6 Și a crezut Avram pe Domnul și i s-a socotit aceasta ca dreptate. 7 Și i-a zis iarăși: «Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ți dau pământul acesta de moștenire». 8 Și a zis Avram: «Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaște că-l voi moșteni?» 9 Iar Domnul i-a zis: «Gătește-Mi o juni

  Prorocia lui Isaia 41, 4-14 4 Cine a făcut aceasta și cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi și voi fi cu cei din urmă. 5 Ostroavele Îl văd și sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată! 6 Fiecare se ajută unul pe altul și-și zic: «Curaj!» 7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: «Îmbinarea este bună». Și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, iubitul Meu!… 9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului și te-am chemat din cele mai depărtate colțuri, și ți-am zis: Tu ești robul Meu, pe tine te-am ales și nu te-am lepădat; 10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îți dau tărie și te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini. 11 Iată că se vor rușina și de ocară se

    Facere 13, 12-18 12 Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălășluit în cetățile din ținutul Iordanului și și-a întins corturile până la Sodoma. 13 Iar oamenii Sodomei erau răi și tare păcătoși înaintea Domnului. 14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărțit Lot de dânsul: «Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi și răsărit și spre mare, 15 Că tot pământul, cât îl vezi, ți-l voi da ție și urmașilor tăi pentru vecie. 16 Voi face pe urmașii tăi mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra și pe urmașii tăi. 17 Scoală și cutreieră pământul acesta în lung și în lat, că ți-l voi da ție și urmașilor tăi pentru vecie». 18 Și ridicându-și Avram corturile, a venit și s-a așezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; și a zidit acolo un jertfelnic Domnului.  Pilde 14, 27-35; 15, 1-4 27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții. 28 Str

  Prorocia lui Isaia 40, 18-31 18 Cu cine veți asemăna voi pe Cel Preaputernic și unde veți găsi altul asemenea Lui? 19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur și-l înfrumusețează cu lănțișoare. 20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu știți voi, oare, n-ați auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-ați înțeles voi ce vă învață întemeierea lumii? 22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl ușor și îl desface ca un cort de locuit. 23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimicește. 24 Abia sunt sădiți, abia sunt semănați, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele și le usucă și vijelia le spulberă ca pe pleavă. 25 Cu cine Mă asemănați voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul. 26 Ridicați ochii în sus și priviți: Cine le-a zidit pe to

  Facere 12, 1-7 1 După aceea a zis Domnul către Avram: «Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu. 2 Și Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău și vei fi izvor de binecuvântare. 3 Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; și se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului». 4 Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, și s-a dus și Lot cu el. Avram însă era de șaptezeci și cinci de ani, când a ieșit din Haran. 5 Și a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, și toate averile ce agonisiseră ei și toți oamenii, pe care-i aveau în Haran, și au ieșit, ca să meargă în țara Canaanului și au ajuns în Canaan. 6 Apoi a străbătut Avram țara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în țara aceasta Canaaneii. 7 Acolo S-a arătat Domnul lui Avram și i-a zis: «țara aceast

  . Prorocia lui Isaia 43, 9-14 9 Neamurile toate laolaltă să se adune și să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de știre aceasta și ne-au făcut proorocii? Să-și aducă martorii și să dovedească, să audă toți și să zică: «Adevărat!» 10 Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, și Sluga pe care am ales-o, ca să știți, să credeți și să pricepeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu și nici după Mine nu va mai fi! 11 Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! 12 Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt străin la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul. 13 Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea și ceea ce fac Eu, cine poate strica?» 14 Așa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: «Pentru voi trimit prăpăd la Babilon, ca să-i pun pe toți pe fugă, pe acești Caldei așa de mândri pe corăbiile lor.   Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9 1 Sufletele drepților