Sfintele Mucenițe Fecioare Minodora, Mitrodora și Nimfodora, în Nicomidia

 

​Sfintele Fecioare Minodora, Nimfodora și Mitrodora (305-311) erau surori din Bitinia (Asia Mică). Remarcându-se prin deosebita lor evlavie, au dorit să-și păstreze fecioria și să evite legăturile lumești. Și-au ales un loc singuratic în pustie și și-au petrecut viața în fapte de post și rugăciune.

​Vestea despre viața sfântă a fecioarelor s-a răspândit curând, deoarece vindecări ale bolnavilor au început să se întâmple prin rugăciunile lor. Regiunea Bitiniei era guvernată în acea vreme de un om pe nume Frontonus, care a poruncit ca surorile să fie arestate și aduse înaintea lui.

​La început a încercat să le convingă să se lepede de Hristos, promițându-le mari onoruri și răsplătiri. Dar sfintele surori și-au mărturisit cu tărie credința înaintea lui, respingând toate propunerile sale. I-au spus că nu prețuiesc lucrurile trecătoare ale acestei lumi și că sunt gata să moară pentru Mirele lor Ceresc, căci moartea le va fi poarta către viața veșnică.

​Înfuriindu-se, guvernatorul și-a vărsat mânia asupra Sfintei Minodora, sora cea mai mare. A fost dezbrăcată de haine și bătută de patru bărbați, în timp ce un crainic o îndemna să jertfească zeilor. Sfânta a îndurat cu vitejie chinurile și a strigat: «Jertfă? Nu vedeți că mă aduc pe mine însămi jertfă Dumnezeului meu?» Apoi au reînceput chinurile cu și mai mare cruzime. Atunci mucenița a strigat: «Doamne Iisuse Hristoase, bucuria inimii mele, nădejdea mea, primește sufletul meu în pace». Cu aceste cuvinte și-a dat sufletul lui Dumnezeu și s-a dus la Mirele ei Ceresc.

​Patru zile mai târziu, au adus cele două surori mai mici, Mitrodora și Nimfodora, la judecată. Le-au arătat trupul bătut al surorii lor mai mari pentru a le înspăimânta. Fecioarele au plâns pentru ea, dar au rămas statornice.

​Apoi Sfânta Mitrodora a fost chinuită. A murit strigând spre iubitul ei Domn Iisus Hristos cu ultima ei suflare. Apoi s-au întors spre cea de-a treia soră, Nimfodora. Înaintea ei zăceau trupurile zdrobite ale surorilor ei. Frontonus spera că această priveliște va înspăimânta tânăra fecioară.

​Prefăcându-se că este vrăjit de tinerețea și frumusețea ei, a îndemnat-o să se închine zeilor păgâni, promițându-i mari răsplătiri și onoruri. Sfânta Nimfodora a râs de cuvintele lui și a împărtășit soarta surorilor ei mai mari. A fost chinuită și ucisă în bătăi cu vergele de fier.

​Trupurile sfintelor mucenițe urmau să fie arse în foc, dar o ploaie puternică a stins focul aprins, iar un fulger l-a lovit pe Frontonus și pe slujitorul său. Creștinii au luat trupurile sfintelor surori și le-au îngropat cu evlavie la așa-numitele Ape Calde de la Pythias (Bitinia).

​Părți din moaștele sfintelor mucenițe sunt păstrate la Muntele Athos în catedrala Acoperământului Maicii Domnului a Mănăstirii rusești Sfântul Pantelimon, iar mâna Sfintei Mitrodora se află pe Sfântul Munte în Mănăstirea Pantocrator.

​Bibliografie recomandată

1. ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici), Editura Egumenița, Galați, 2012 (Pomenirea Sfintelor Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora – 10 Septembrie).
2. ​Viețile Sfinților pe luna Septembrie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1997.
3. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților (Patimile Sfintelor Mucenițe Fecioare Minodora, Mitrodora și Nimfodora).
4. ​Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church, Holy Convent of Theotokos, Ormylia (Chalkidiki).