REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  9 Luați seama la voi înșivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a împăraților, spre mărturie lor c . 10 Și trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. 11 Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor ucide. 13 Și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  1 Și intrând în Ierihon, trecea prin el. 2 Și iată un bărbat cu numele Zaheu; și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. 3 Și căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulțimii, pentru că era mic de statură. 4 Și alergând înainte, s'a urcat într'un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă. 5 Și când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbește-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“. 6 Și el s'a grăbit și s'a coborât și L-a primit bucurându-se. 7 Și când au văzut, toți murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască. 8 Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“. 9 Și Iisus a zis către el: „Astăzi i s'a făcut mântuire casei acesteia, că și acesta este fiu al lui Avraam. 10 Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute și să-l mântuiască“.

  12 intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care au stat departe. 13 Și ei și-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne!“ 14 Și văzându-i, El le-a zis: „Mergeți și arătați-vă preoților“. Și a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curățit. 15 Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. 16 Și a căzut la picioarele Lui, cu fața la pământ, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. 17 Și răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curățit? Cei nouă unde sunt? 18 Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ 19 Și i-a zis: „Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit“.

  12 Și auzind Iisus că Ioan a fost întemnițat, a plecat în Galileea. 13 Și părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum, lângă mare d , în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftalim, 14 ca să se plinească ceea ce s'a spus prin Isaia profetul care zice: 15 Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftalim, spre calea mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; 16 poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare, și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit. 17 De atunci a început Iisus să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă, că s'a apropiat împărăția cerurilor!“

8 .   25 Și mulțimi numeroase mergeau după El, din Galileea, din Decapole e , din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan. 1 Văzând Iisus mulțimile, S'a suit în munte: și șezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi 2 Și, deschizându-Și gura, îi învăța, zicând: 3 „Fericiți cei săraci cu duhul a , că a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. b 12 Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa i...

  5 Și pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu odoare, El a zis: 6 „Veni-vor zile când din ceea ce vedeți nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“. 7 Și ei L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, dar când vor fi acestea? Și care este semnul când ele au să fie?“ 8 Iar El a zis: „Luați aminte să nu fiți amăgiți; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, și: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeți după ei! 10 Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica și'mpărăție peste'mpărăție; 11 și cutremure mari vor fi, și pe-alocuri foamete și ciumă; și spaime vor fi și semne mari din cer. 20 Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s'a apropiat pustiirea lui. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă'n munți și cei din mijlocul lui să plece și cei de prin țarini să nu intre în el. 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. 23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate ...

  20 Și s'au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit și le-au văzut așa cum li se spuseseră. 21 Și când s'au împlinit opt zile și a fost să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, așa după cum fusese numit de înger mai înainte de a Se fi zămislit El în pântece. 40 Iar Copilul creștea și Se întărea cu duhul, plin de înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste El. 41 Și părinții Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștilor. 42 Iar când era El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii. 43 Și dacă s'au sfârșit zilele, în timp ce ei se întorceau, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim; și părinții Lui nu știau. 44 Dar ei, socotind că El este printre călători, au mers cale de o zi; și L-au căutat printre rude și cunoscuți. 45 Și, negăsindu-L, s'au întors la Ierusalim căutându-L. 46 Și a fost că după trei zile L-au aflat în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i...

1 Cartea nașterii a lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 2 Avraam i-a dat naștere lui Isaac; Isaac i-a dat naștere lui Iacob; Iacob le-a dat naștere lui Iuda și fraților lui; 3 Iuda le-a dat naștere, din Tamar, lui Fares și lui Zara; Fares i-a dat naștere lui Hețron; Hețron i-a dat naștere lui Aram; 4 Aram i-a dat naștere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naștere lui Naason; Naason i-a dat naștere lui Salmon; 5 Salmon i-a dat naștere, din Rahab, lui Booz; Booz i-a dat naștere, din Rut, lui Obed; Obed i-a dat naștere lui Iesei; 6 Iesei i-a dat naștere lui David, regele; David i-a dat naștere lui Solomon, din femeia lui Urie; 7 Solomon i-a dat naștere lui Roboam; Roboam i-a dat naștere lui Abia; Abia i-a dat naștere lui Asa; 8 Asa i-a dat naștere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naștere lui Ioram; Ioram i-a dat naștere lui Ozia; 9 Ozia i-a dat naștere lui Iotam; Iotam i-a dat naștere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naștere lui Iezechia; 10 Iezechia i-a dat naștere lui Manase; Manase i-...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 10 când în ziua aceea va veni să Se preamărească întru sfinții Săi și cu uimire să fie privit de toți cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a fost crezută. 11 Pentru aceasta ne și rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa și cu putere să'mplinească toată bunăvrerea voastră de a face binele și toată lucrarea credinței voastre, 12 ca numele Domnului nostru Iisus să se preamărească'ntru voi și voi întru El, după harul Dumnezeului nostru și al Domnului Iisus Hristos. 1 În ceea ce privește venirea Domnului nostru Iisus Hristos și adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraților, 2 ca nu degrab să vă pierdeți cumpătul a și nici să vă'nspăimântați, nici de vreun duh b , nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca porni...

  10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta. 11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice. 12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“ 13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“. 15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ 17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvi...

23 Iar când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevăr vă grăiesc: nu veți isprăvi de mers prin cetățile lui Israel până ce va veni Fiul Omului. e 24 Nu este ucenic mai mare decât învățătorul său, nici slugă mai mare decât stăpânul ei. 25 Destul îi este ucenicului să fie ca învățătorul său și slugii ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? 26 Deci nu vă temeți de ei, că nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. 27 Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneți voi la lumină; și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe acoperișurile caselor! 28 Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeți-vă de acela care poate ca și sufletul și trupul să le piardă în gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. 30 Vouă însă toți perii capului vă sunt numărați. 3...

,   12 Dar mai înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor și temnițelor, cu de-a sila ducându-vă la'mpărați și la dregători din pricina numelui Meu. 13 Și fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; 14 puneți deci în inimile voastre să nu vă gândiți de mai'nainte ce veți răspunde; 15 că Eu vă voi da gură, și înțelepciune căreia toți potrivnicii voștri nu-i vor putea sta'mpotrivă, nici să-i răspundă. 16 Și veți fi predați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni; și vor ucide dintre voi, 17 și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; 18 dar păr din capul vostru nu va pieri. 19 Întru răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele.

    25 De aceea vă spun: Nu purtați grijă pentru viața voastră ce veți mânca și ce veți bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? 1 Văzând Iisus mulțimile, S'a suit în munte: și șezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi 2 Și, deschizându-Și gura, îi învăța, zicând: 3 „Fericiți cei săraci cu duhul a , că a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva v...

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini ...

  22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?...“. 23 Și El le-a zis: „Nici o'ndoială că-Mi veți spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuți!; pe toate câte-am auzit că s'au făcut în Capernaum, fă-le și aici, în patria ta?“. 24 Și le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. 25 Și adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s'a închis cerul trei ani și șase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, 26 și la nici una din ele n'a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Și mulți leproși erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s'a curățit, ci numai Neeman Sirianul“. 28 Și auzind acestea, toți cei din sinagogă s'au umplut de mânie. 29 Și sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zid...

  27 Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere c faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?“ 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“ 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm...“. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.

  36 Și văzând El mulțimile, I S'a făcut milă de ele, că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n'au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Rugați-L deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său“. 1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere a asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; 3 Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacob al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu; 4 Simon Canaaneanul și Iuda Iscarioteanul, cel ce L-a și vândut. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și'n cetate de Samarineni să nu intrați b ; 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel c . 7 Și mergând, propo...

  45 Și El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. 46 Iar după ce le-a dat drumul, S'a dus în munte ca să Se roage. 47 Și făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. 48 Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă mai departe pe lângă ei. 49 Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă și au strigat, 50 fiindcă toți L-au văzut și s'au tulburat. Dar El le-a vorbit de'ndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ 51 Și S'a suit la ei în corabie și vântul s'a potolit. Și ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor, 52 că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. 53 Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“