REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Stimați cititori acum în aceste zile de sărbătoare când toată lumea primește daruri și cadouri frumoase. Cel mai frumos dar rămâne darul  sănătății . întâmplător astăzi colegii noștri au aflat de povestea lui Gabriel care din păcate  a înlocuit pomul de Crăciun cel plin de cadouri și beteală cu pomul în care stau perfuziile iar camera sa cu salonul de spital. Iată pe scurt povestea lui Gabriel: ,,Dragii noştri Ne-am întors la spital 😥 Gabriel nu se simte bine,a început să.piardă sânge pe.la.cusături,iar îi vine să verse ,are dureri mari , Mă rog  şi mă rog ,plâng şi.mă.rog.bunului Dumnezeu  ,Maicii Domnului şi tuturor sfinților ." Sursă: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02MtdsqwQurVQUJbKz9WvukjW65rFXRmRUMe2F59rXZaDs98i3fHT44Q3nT3LQvcfVl&id=100063483341643. Mai multe detalii aici:https://www.facebook.com/profile.php?id=100063483341643

  O poveste începută ca un basm, continuată ca o satiră şi cu un sfârşit de thriller         Cine cunoaşte cât de cât ce tumult şi frământare însoţeşte fiecare idee, fiecare gând omenesc crede cu siguranţă în această cugetare: ″Ai grijă ce-ţi doreşti pentru că ţi s-ar putea îndeplini″ Tot cei care cunosc oarecum nevoile persoanelor cu handicap şi lupta lor pentru a le îndeplini îşi amintesc că a existat un moment când oamenii din România, inclusiv persoanele cu handicap, începuseră să se sature ca imaginea României să fie asociată cu imaginea persoanelor cu handicap: adică nişte persoane chinuite de durere fizică şi suferinţă psihică, pe care puţină lume vroia să le asculte şi mai puţină lume vroia să le înţeleagă şi care cu siguranţă nu se puteau ajuta singuri.     Şi atunci a început basmul care trebuia să aducă zâmbetul şi visele frumoase în sufletul acestor oameni. A fost creat contextul pentru a da o oarecare consistenţă activităţilor ce vizau îmbunătăţirea calităţii vieţii acesto

Un preot din București a adunat peste 1200 de scrisori ale copiilor grav bolnavi sau instituționalizați, către Moș Crăciun. Una dintre fetițe a vrut să discute față în față cu părintele.  Părintele Mirel Ilie slujește la  Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București. În același timp, an de an, el adună speranțele și dorințele copiilor în nevoie, în care aceștia spun ce-și doresc de la Moș Crăciun. E o activitate care îl încarcă de întâmplări, emoții și recunoștință, spune el, pentru că ”întâlnesc atâți copiii minunați”.  Fata în cărucior ”Cel mai mult m-a marcat o întâmplare cu o fetiţă de 11 ani, pe care o am în comunitatea surzilor, unde slujesc. Ea suferă de surdocecitate, nu poate vorbi, nu se poate nici deplasa, e într-un cărucior cu rotile”, povestește părintele Ilie.  Vă spun sincer, m-am gândit atunci că, dacă-mi cere o păpuşă care va costa 10.000 de lei, paia i-o cumpăr! I-am zis „spune-mi”. „În fiecare seară, când stau aici, o văd pe mama mea, cum se roagă şi plânge, şi-i c

 Bună ziua stimați Cititori vă m ai amintiți de  povestea de acum câteva zile? Ma numesc Cristea Tinca Tatiana am 44ani dar am o poveste de viata trista am avut o viata plina de suferinte si triste decat bucuri șingura bucurie din viata mea este Baiatul meu Marian care viata grea ma facut sal cresc din greu o Mama șingura la varsta de 20ani anpliniti parinti mei nu dorea sa al fac deloc mia cerut sa renunt la acest copil dar eu nu am putut renunta la un copil mam gandit cai un dar frumos de la bunul dumnezeu si lam pastrat lam crescut din suflet si cu drag acum este mare si munceste cu ziua din cauza greutatilor lipsa de bani acum ceva timp a Murit Mama mea nea fost tare greu si este tare greu fara ia  ma simt orfana fara Mama si Tata Tatal meu are 25ani de cand a plecat an cer primul a murit fratele meu cel mare a anplinit 21ani de ani an pat nu mai misca decat vorbea si manca a fost operat la Bucuresti a avut un accident la garla ialomita din prahova ma simt singura si neajutorata fa