Lumina din chilia inimii

 

​Se spune că un tânăr ucenic s-a dus la duhovnicul său, plângându-se că, deși citește Scripturile și merge la biserică, nu simte nicio schimbare în sufletul său. „Părinte,” spunea el, „parcă sunt un vas spart; torn apă, dar nimic nu rămâne.”

​Bătrânul l-a privit cu dragoste și i-a dat un coș vechi, murdar de pământ, spunându-i: „Mergi la râu și adu-mi coșul plin cu apă.” Ucenicul a ascultat, dar până să ajungă înapoi la chilie, toată apa se scurgea. A încercat de zece ori, de douăzeci de ori, până când, epuizat, i-a spus bătrânului că e imposibil.

​Atunci, duhovnicul i-a răspuns: „Vezi, ucenice? Coșul nu a reținut apa, dar privindu-l acum, observi că nu mai este murdar. S-a curățat pe dinăuntru. Așa e și cu sufletul care stă aproape de cuvântul lui Dumnezeu: chiar dacă nu ții minte totul, harul trece prin tine și spală întinăciunea gândurilor, pregătind chilia inimii pentru venirea Duhului Sfânt.”