REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeei, este un sfânt important în Biserica Ortodoxă, cunoscut în special pentru scrierile sale teologice și ascetice. Iată un articol detaliat despre viața și învățăturile sale: **Viața și activitatea Sfântului Diadoh** * **Origini și formare:**     * Sfântul Diadoh s-a născut în secolul al V-lea, în Epir, Grecia.     * A fost un monah cu o profundă trăire duhovnicească, remarcându-se prin înțelepciunea și sfințenia vieții sale.     * A fost ales episcop al Foticeei, o cetate din Epir. * **Contribuții teologice:**     * Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, în special monofizitismul.     * A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde a susținut învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos.     * Scrierile sale, în special „Cele o sută de capete despre desăvârșirea duhovnicească”, sunt considerate opere d...

  A ceștia au fost cu toții din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. S tahie a fost ucenic și ajutor al Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat. Sfântul Andrei l-a sfințit pe el episcop al Bizanțului. Sfântul Apostol Stahie a întemeiat Biserica din Arghiropolis și bine a păstorit turma lui Hristos cea de acolo, cu credință și cu râvnă de foc. După șaisprezece ani de păstorire, el s-a săvârșit cu pace către Domnul. S finții Apostoli Amplie și Urban au fost și ei ucenici ai Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat și sfințiți de el întru episcopi: Sfântul Amplie în cetatea Lida din Odyssopolisul Iudeii, iar Sfântul Urban în Macedonia. Amândoi au luat mucenicească moarte pentru Hristos Domnul. S fântul Narcis a fost uns Episcop al Atenei de către Sfântul Apostol Filip. S fântul Apelles [Amplie] a fost Episcop al Heracleei în Trachis. I ar Sfântul Aristobul, fratele Sfântului Apostol Barnabas, bine propovăduind credința creștină în Britania, s-a săvârșit cu pace în a...

  M ișcarea românească de la 1744 din Transilvania și din Banat, dezlănțuită de propovăduirea Călugărului Visarion, apare în perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate națională și religioasă, pentru dreptate și omenie. Cuvântul său simplu, spus cu suflet deschis, e scânteia care răscolește adânc conștiința maselor și zădărnicește în câteva săptămâni înfăptuirile unei jumătăți de veac de silnicii. S-a vădit încă o dată atunci că Ortodoxia românească este una cu aspirațiile întregului neam, iar apărarea credinței înseamnă păstrarea ființei naționale. Î n aceste vremi de suferință pentru românii din vestul Carpaților, când credința lor, singurul bun ce le mai rămăsese, era primejduită, în numele ei vine Călugărul Visarion, expresie a solidarității ortodoxe, a colaborării întru apărare, precum și a luptei împotriva asupririi 1 . D in actul de legitimare și călătorie primit de la Patriarhul Bisericii sârbe, Arsenie Ioanovici Șakabent, la 13 febr...

  1. Nimic nu este atât de folositor și mântuitor pentru suflet și mai necesar decât orice alt lucru lăudat, cât a istorisi faptele iubitoare de Dumnezeu ale sfinților bărbați, viețile și isprăvile lor care stârnesc și întărâtă pe lucrătorii virtuții și pe cei dispuși cu osârdie spre făptuire la încă și mai mare sârguință, la și mai mare râvnă; iar pe cei trândavi și nepăsători îi scoală, ca dintr-un somn și ca dintr-o beție, la trezvia sufletului și îi îndeamnă să lepede moleșeala ușurătății și să se înalțe către piscul virtuților. Dar când sunt istorisite cu amănunțime cele mai bune dintre isprăvile din viața unei femei sfinte, sau [se descrie] schimbarea slăbiciunii femeiești în bărbăție sau lupta ei și biruința împotriva demonilor, cu cât mai mult aceste isprăvi nu îi trezesc și îi îndreaptă pe toți spre mai mare râvnă? Așa este și viața și petrecerea fecioarei Parascheva, acum lăudată, și așa este dumnezeiasca dragoste și laudă a noastră față de ea, care, fiind tălmăcită cu ...

  M -am născut în anul 1868, luna Noembrie, ziua 2, dintr-o familie de pământeni din comuna Bardar, județul Lăpușna, după numele lor chemați Vasile și Andriana Erhan. Le mai dau și aici încă o dată numele lor, ca și prin acest zapis să le rămână veșnica lor pomenire. Î n lume m-am numit Dimitrie. Din familie am moștenit de la tata dragostea de carte și slova noastră românească, iar de la mama întărirea în credința și obiceiurile strămoșești. După puțină carte căpătată acasă, m-am desăvârșit în cunoștințele trebuitoare unui om ce vrea să știe și să cunoască multe, singur cu multă trudă și sârguință în liniștea chiliei mele călugărești. Î ncă de la 15 ani, după hotărârea tatălui meu, am fost ales de degetul lui Dumnezeu ca din opt copii, eu, mijlocașul, să fiu dat la mănăstire spre slujba lui Dumnezeu. Ș i așa, în anul 1883, Vasile Erhan și-a dus pe fiul său Dumitru, Dionisie, Arhiereul de acum, la mănăstirea Suruceni, județul Lăpușna. Mănăstirea era săracă și acei care se nevoia...

  C uvioasa Teodora s-a născut în jurul anului 812, în Eghina. Mama sa a murit la puțin timp după naștere, fapt pentru care tatăl ei, fiind bătrân, a încredințat-o nașei sale pentru a o crește, iar el s-a călugărit. Astfel, Teodora a crescut în duhul înțelepciunii și al fricii de Dumnezeu. Încă de la o vârstă fragedă, a fost logodită cu unul din cei mai de vază tineri de pe insulă. Cu ocazia invaziei piraților Sarazini, fratele ei a fost omorât, iar Teodora, dimpreună cu familia sa, s-a refugiat în Tesalonic. Odată ajunsă la vârsta majoratului, s-a căsătorit cu logodnicul ei, apoi a născut o fată pe care au numit-o Theopísti. Câțiva ani mai târziu, a mai adus pe lume încă doi copii, care însă au murit la scurt timp după naștere. Cu toate acestea, Teodora a găsit puterea de a trece peste acest mare necaz, mângâindu-l în același timp și pe soțul ei, căruia i-a propus s-o închine Domnului pe Theopísti – care avea deja șase ani – la Mănăstirea Sfântului Luca. D upă moartea soțului e...

  S fântul Arhanghel Gavriil este vestitorul întrupării Fiului lui Dumnezeu. El este unul dintre cei șapte arhangheli care stau înaintea Tronului Celui Preaînalt. E l s-a înfățișat lui Zaharia și i-a vestit nașterea fiului lui, a lui Ioan, care avea să fie Botezătorul Domnului. D espre sine Sfântul Arhanghel Gavriil zice: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu (Luca 1:19). Numele Gavriil însemnează „Dumnezeu-Om". C ugetând la taina Buneivestiri, Sfinții Părinți arată cum cu dreptate a trimis Dumnezeu un arhanghel cu un asemenea nume să vestească Fecioarei taina începutului mântuirii omenești: prin chiar numele lui, Arhanghelul Gavriil arată Fecioarei cine va fi și cum va fi Cel Care Se va naște din ea: El va fi Dumnezeu și Om, Dumnezeu Atotputernic. U nii Sfinți Părinți cred că tot Arhanghelul Gavriil le-a vestit și Părinților Fecioarei, Ioachim și Ana, nașterea fiicei lor; că tot el l-a călăuzit pe Moise în pustie să scrie Cartea Facerii. S finții Părinți mai cr...

  S fântul Stahie a fost pus episcop în Bizanț de către Sfântul Apostol Andrei și a zidit o biserică în Arghiropoli, împreună cu Sfântul Andrei. Apoi a adunat pe mulți credincioși și îi învăța mântuitoarea viață. Ostenindu-se șaisprezece ani în acea nevoință pentru mântuirea omenească, a răposat cu pace. A mplie și Urban au fost puși episcopi de către același sfânt, Andrei. Amplie a fost episcop în Diospoli, iar Urban a fost episcop în Macedonia. Ei, propovăduind pe Hristos și pe idoli pierzându-i, i-au ridicat asupra lor pe evrei și pe elini și, fiind uciși de către aceștia, și-au împletit lor cunună mucenicească. N arcis a fost episcop în Atena, Apelie în Ieraclia și Aristobul în Britania, propovăduind Evanghelia lui Hristos, iar după multe osteneli și nevoințe și-au dat fericitele lor suflete în mâinile Domnului.

  A cești sfinți au viețuit pe vremea împăratului Nero, fiind următori și ucenici ai Sfântului Apostol Pavel; și au pătimit pentru Hristos de la necredincioșii elini, în Kolasia. Căci, când își înălțau rugăciunile lor către Dumnezeu în sfânta biserică, dimpreună cu ceilalți creștini, atunci au năvălit asupra lor închinătorii de idoli care erau contra creștinilor. Atunci toți credincioșii care erau în biserică, au fugit, și au rămas numai Filimon, Arhip și Apfia, pe care, luându-i păgânii, i-au dus la Artoklis făcătorul de pâine al Efesului. Atunci a fost bătut aspru Sfântul Arhip și străpuns cu cuțite peste tot trupul, de oamenii care treceau pe acolo și de copii. După aceasta Sfântul Filimon a fost bătut fără milă și, fiind împroșcat cu pietre, s-a săvârșit. Asemenea și Sfânta Apfia a fost ucisă cu pietre și în astfel de munci au trecut sfinții către Dumnezeu.

  O amenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la Biserica Maicii Domnului . Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și deschise, gata oricând să slujească aproapelui. Î ntr-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitându-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite, paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică. Î ntr-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând. - Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au spus. -...

  A fost în pustietate, aproape de Ierusalim, Preacuviosul Părintele nostru Teodosie, viețuind din copilărie, după plăcerea lui Dumnezeu, cu post, cu priveghere și cu rugăciune, iar, mai ales, cu milostenia ce făcea la săraci. Și l-a făcut pe el Dumnezeu mai mare să fie peste toți cei ce sunt împrejurul Ierusalimului. Și mănăstirea lui se chemă a Născătoarei de Dumnezeu și, întru ea, fericitul făcea milostenie cu mare înțelepciune. Și s-a făcut Lavra Cuviosului Teodosie vestită și mărită și a așezat într-însa viața de obște. Și a dat Domnul în lavra aceea toată îndestularea, încât cei ce viețuiau într-însa se îmbogățeau nu numai cu lucruri bune și duhovnicești daruri, dar nici de cele de trebuință pentru trup, nimeni nu ducea lipsă. Și era odihnă acolo nu numai monahilor ci și mulțimilor, străinilor, nenorociților, săracilor, scăpătaților, bolnavilor și neputincioșilor, pentru că milostiv era Cuviosul Teodosie și iubitor de oameni și îndurat, arătându-se că este tuturor părinte,...