REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  C urgând foarte multă vreme de la uciderea lui, s-a întâmplat în Capadocia la un moment dat că o femeie a orbit. Doctorii nu au putut să o ajute cu nimic. Atunci femeii i-a venit gândul stăruitor să meargă la Ierusalim și să se închine la Sfintele Locuri, cu nădejdea că astfel își va recăpăta vederea. Ea îl avea cu dânsa doar pe fiul ei foarte tânăr, care îi slujea. D ar de îndată ce au ajuns la Ierusalim, fiul ei s-a îmbolnăvit și a murit. Femeia a căzut pradă unei cumplite dureri și deznădejdi. Ea își pierduse nu doar lumina ochilor celor trupești, ci îl pierduse și pe unicul ei fiu, ochii sufletului ei, dar și călăuza trupului și vieții ei. Î n această durere aflându-se sărmana văduvă, Sfântul Longhin i s-a arătat ei și a mângâiat-o cu făgăduința că îi va reda vederea și îi va descoperi negrăita slavă cerească întru care petrece acum iubitul ei fiu. Î n această vedenie Sfântul Longhin i-a descoperit toate cele despre dânsul și i-a cerut să iasă afară din cetate la un anum...

  S fânta Parascheva s-a născut în anul 1025 în satul Epivata, astăzi, Selim Pașa, o localitate din Turcia. În popor i se mai spune și Sfânta Vineri, Vinerea Mare sau Vinerea celor 12 Vineri. D in păcate, nu se păstrează informații referitoare la familia sfintei. Din tradiție, se cunoaște doar că mama sa se numea Sofia și tatăl Nechita, iar fratele ei se numea Eftimie și va ajunge episcop de Madit (Turcia), după mai bine de treizeci de ani de nevoință într-o mănăstire din Constantinopol. V iața și faptele sale au fost apreciate de însuși împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025). Într-un cuvânt, de Curtea imperială a Constantinopolului. D eși nu avem informații legate de școlile pe care le-ar fi urmat sfânta, înclinăm să credem că nu i-au fost străine școlile cunoscute ale vremii din Constantinopol, care se afla la numai 50 km sud-vest de Epivata. Mai ales că sfânta făcea parte dintr-o familie destul de înstărită. I nițial, părinții ei au vrut să o căsătorească. Îns...

  1. Nimic nu este atât de folositor și mântuitor pentru suflet și mai necesar decât orice alt lucru lăudat, cât a istorisi faptele iubitoare de Dumnezeu ale sfinților bărbați, viețile și isprăvile lor care stârnesc și întărâtă pe lucrătorii virtuții și pe cei dispuși cu osârdie spre făptuire la încă și mai mare sârguință, la și mai mare râvnă; iar pe cei trândavi și nepăsători îi scoală, ca dintr-un somn și ca dintr-o beție, la trezvia sufletului și îi îndeamnă să lepede moleșeala ușurătății și să se înalțe către piscul virtuților. Dar când sunt istorisite cu amănunțime cele mai bune dintre isprăvile din viața unei femei sfinte, sau [se descrie] schimbarea slăbiciunii femeiești în bărbăție sau lupta ei și biruința împotriva demonilor, cu cât mai mult aceste isprăvi nu îi trezesc și îi îndreaptă pe toți spre mai mare râvnă? Așa este și viața și petrecerea fecioarei Parascheva, acum lăudată, și așa este dumnezeiasca dragoste și laudă a noastră față de ea, care, fiind tălmăcită cu ...

  M -am născut în anul 1868, luna Noembrie, ziua 2, dintr-o familie de pământeni din comuna Bardar, județul Lăpușna, după numele lor chemați Vasile și Andriana Erhan. Le mai dau și aici încă o dată numele lor, ca și prin acest zapis să le rămână veșnica lor pomenire. Î n lume m-am numit Dimitrie. Din familie am moștenit de la tata dragostea de carte și slova noastră românească, iar de la mama întărirea în credința și obiceiurile strămoșești. După puțină carte căpătată acasă, m-am desăvârșit în cunoștințele trebuitoare unui om ce vrea să știe și să cunoască multe, singur cu multă trudă și sârguință în liniștea chiliei mele călugărești. Î ncă de la 15 ani, după hotărârea tatălui meu, am fost ales de degetul lui Dumnezeu ca din opt copii, eu, mijlocașul, să fiu dat la mănăstire spre slujba lui Dumnezeu. Ș i așa, în anul 1883, Vasile Erhan și-a dus pe fiul său Dumitru, Dionisie, Arhiereul de acum, la mănăstirea Suruceni, județul Lăpușna. Mănăstirea era săracă și acei care se nevoi...

  A nul liturgic începe în ziua Sfintelor Paști, iar anul bisericesc pe data de 1 septembrie. În această zi se face pomenirea Sfântului Dionisie Exiguul (cel Smerit). Acest cuvios a avut o contribuție esențială la uniformizarea calculului datei Paștilor și introducerea erei creștine în istoria lumii, ce subsumează viziunea sa asupra timpului. P otrivit învățăturii ortodoxe, Dumnezeu, văzut drept Creator al tuturor legilor acestei lumi, are o independență absolută față de orice limită ori înlănțuire temporală, fiind prezent în toate momentele timpului, fără întrerupere sau succesiune. Timpul se supune lui Dumnezeu, deoarece este creatura Sa, făcut anume pentru a da măsura a tot ce ființează. D umnezeu a creat lumea, prin care înțelegem întregul univers, din iubire față de făptura zidită, așa că nici o parte din această lume nu are menirea să rămână necunoscută de către cei cărora le-a fost dată în stăpânire, prin dragostea nemărginită a Celui ce este singurul Mister cu adevărat ...

  S fântul Nifon s-a născut în Grecia. El s-a tuns monah încă din tinerețile lui, viețuind întru toate sfintele nevoințe, până când în cele din urmă a ajuns la Sfântul Munte Athos pe care mult l-a dorit. E l s-a nevoit în mai multe mânăstiri din Sfântul Munte, dar cel mai mult în Mânăstirile Vatopedi și Dionisiu. E l a fost foarte iubit de toți părinții atoniți, atât pentru virtuțile lui rare, cât și pentru neobișnuita și marea lui blândețe. El a fost sfințit episcope al Tesalonicului în pofida voinței lui, iar apoi, doi ani mai târziu, pe când s-a aflat la Constantinopol pentru nevoi ale eparhiei, a fost înscăunat acolo Patriarh al slăvitei Cetăți, care nu avea întâistătător. M ai către sfârșit sultanul turcesc l-a surghiunit pe Sfântul Nifon la Jedrene, unde el a viețuit ceva timp. Apoi Radu, domnitorul Țării Românești, l-a cerut pe Sfântul Nifon de la sultan, spre a-l avea păstor poporului din țara lui. D ar din pricina nelegiuirilor lui Radu, Sfântul Nifon a părăsit Valah...

 Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeei, este un sfânt important în Biserica Ortodoxă, cunoscut în special pentru scrierile sale teologice și ascetice. Iată un articol detaliat despre viața și învățăturile sale: **Viața și activitatea Sfântului Diadoh** * **Origini și formare:**     * Sfântul Diadoh s-a născut în secolul al V-lea, în Epir, Grecia.     * A fost un monah cu o profundă trăire duhovnicească, remarcându-se prin înțelepciunea și sfințenia vieții sale.     * A fost ales episcop al Foticeei, o cetate din Epir. * **Contribuții teologice:**     * Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, în special monofizitismul.     * A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde a susținut învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos.     * Scrierile sale, în special „Cele o sută de capete despre desăvârșirea duhovnicească”, sunt considerate opere d...

  A ceștia au fost cu toții din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. S tahie a fost ucenic și ajutor al Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat. Sfântul Andrei l-a sfințit pe el episcop al Bizanțului. Sfântul Apostol Stahie a întemeiat Biserica din Arghiropolis și bine a păstorit turma lui Hristos cea de acolo, cu credință și cu râvnă de foc. După șaisprezece ani de păstorire, el s-a săvârșit cu pace către Domnul. S finții Apostoli Amplie și Urban au fost și ei ucenici ai Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat și sfințiți de el întru episcopi: Sfântul Amplie în cetatea Lida din Odyssopolisul Iudeii, iar Sfântul Urban în Macedonia. Amândoi au luat mucenicească moarte pentru Hristos Domnul. S fântul Narcis a fost uns Episcop al Atenei de către Sfântul Apostol Filip. S fântul Apelles [Amplie] a fost Episcop al Heracleei în Trachis. I ar Sfântul Aristobul, fratele Sfântului Apostol Barnabas, bine propovăduind credința creștină în Britania, s-a săvârșit cu pace în a...

  M ișcarea românească de la 1744 din Transilvania și din Banat, dezlănțuită de propovăduirea Călugărului Visarion, apare în perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate națională și religioasă, pentru dreptate și omenie. Cuvântul său simplu, spus cu suflet deschis, e scânteia care răscolește adânc conștiința maselor și zădărnicește în câteva săptămâni înfăptuirile unei jumătăți de veac de silnicii. S-a vădit încă o dată atunci că Ortodoxia românească este una cu aspirațiile întregului neam, iar apărarea credinței înseamnă păstrarea ființei naționale. Î n aceste vremi de suferință pentru românii din vestul Carpaților, când credința lor, singurul bun ce le mai rămăsese, era primejduită, în numele ei vine Călugărul Visarion, expresie a solidarității ortodoxe, a colaborării întru apărare, precum și a luptei împotriva asupririi 1 . D in actul de legitimare și călătorie primit de la Patriarhul Bisericii sârbe, Arsenie Ioanovici Șakabent, la 13 febr...