REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  42 Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni. 45 Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? 46 Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând așa. 47 Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune.

  1 Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați, 2 Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar - 3 Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; 4 Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; 13 Privegheați, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă. 14 Toate ale voastre cu dragoste să se facă. 19 Vă îmbrățișează Bisericile Asiei. Vă îmbrățișează mult, în Domnul, Acvila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. 20 Vă îmbrățișează frații toți. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. 23 Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1 , glasul al 4-lea. Irmosul: P e voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii, Te rog, îneacă-i. Pentru ca Ție, ca într-o alăută în omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință. Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un păstor priveghetor, ca un mucenic sfințit, stând înaintea Preacinstitei Treimi purtător de cunună, prin sfințitele tale rugăciuni, adormi chipurile cele întunecoase ale patimilor mele, cel ce te laud pe tine, Fericite Grigorie. Stih: Sfinte Părinte Gri

Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  

  L uminătorul Armeniei celei mari, Sfântul Grigorie, s-a născut din părinți întunecați cu necredința, dar luminați cu bunul neam și cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pământul Persiei, de neam Partean, din seminție împărătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perșilor, și a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei. Acela mai de pe urmă era străin în Armenia, deoarece împărăția perșilor venind sub stăpânirea parților, și Artaban fiind part și împărățind într-însa, le era greu perșilor că sunt stăpâniți de cei din alt pământ. E ra la perși un boier mai de căpetenie, anume Artasir. Acela, sfătuindu-se cu prietenii săi cei de un gând, au ridicat război împotriva împăratului lor Artaban și l-au ucis pe el și a luat scaunul împărăției persane. Iar lui Cursar, împăratul Armeniei, îi era foarte jale auzind de uciderea fratelui său Artaban. Adunând toată puterea Armeniei s-a sculat asupra Perșilor, făcând răzbunare pentru vărsarea sângelui fratelui

  S fântul Grigorie mare luminător a fost P oporului lui și neamului. E l pe slavă și averi a călcat cu dispreț, I ubind mai mult sărăcia lui Hristos Răstignit, I ubind mai mult bogăția din ceruri. E l pururea mintea la ceruri avut-a, cugetul la Hristos. E l chinuri cumplite în trup a răbdat, C a și când ar fî fost în trup străin. E l puternic a fost cu al Domnului har, C u a Domnului hrană cerească hrănit, î narmat contra diavolilor cu dumnezeiasca purtare de grijă. E l dintru slavă în groapă a fost pogorât, I ar din groapă înălțat la slavă mult mai mare, L a culmile slavei cerești. G rigorie Sfântul e plin de măreție, E l Armenia a luminat cu Lumina lui Hristos. C hiar Tiridates, omul sălbăticit ca un mistreț B otezatu-s-a cu Crucea și s-a făcut mielușel. P ământul Armeniei celei mari îl slăvește P ururea pe Grigorie Sfântul, C are lauda Armeniei este și-al ei luminător.

  S fântul Grigorie, luminătorul Armeniei s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban și Armeniei, prin Regele Khosrov. Când aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. E l acolo a aflat întâia oară despre credința creștinilor, a luat Sfântul Botez și s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes și pe Aristakes și pe amândoi i-a închinat slujirilor bisericești. D upă moartea soției lui, Grigorie s-a întors în Armenia și s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El l-a slujit pe rege cu credință, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar când Tiridates a aflat că Grigorie este creștin, el s-a umplut de ură și de furie, presându-l pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. Neizbutind, el l-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi l-a aruncat într-o groapă foarte adâncă, plină de șerpi veninoși, spre a-și afla sfârșitul otră

27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. 29 Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. 30 Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.  

22 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, 23 Blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. 24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. 25 Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm. 26 Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții. 1 Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. 2 Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos.  

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... N evoință și viețuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta. Glasul 8 Apărătoare Doamnă... C a pe un tare luptător și apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfințita Lavră, pururea prăznuiește pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzește-ne pe noi de vrăjmașii care vin asupră-ne, ca să-ți cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

  Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul, glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: C ântare să înălțăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruință cântându-I și grăind: să cântăm Ție Unuia, Stăpânului! Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de Dumnezeiască cunoștință și de daruri dă-mi mie, Hristoase, prin rugăciunile lui. Că Tu ești Comoara învățăturilor celor înțelepte și mai presus de cuvânt. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, r

C uviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceștii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăției lui Teodosie cel mic, cam pe la sfârșitul împărăției lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinerețe, a fost pus citeț la aceeași sobornicească Biserică, în Corint. Și se îndeletnicea cu osârdie cu citirea dumnezeieștilor cărți de dimineața până seara și de seara până dimineața tot la citire ședea; și tot citind el așa, a ajuns în nedumerire și a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rânduit pe toate cele folositoare spre mântuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminați și preaînălțați i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălțat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scânteia neamului omenesc, l-a păzit întreg și nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credința lui cea ta