REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  „Și iată,  Eu sunt cu voi în toate zilele,  până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20) Pe drumul vieții, plin de încercări, uitarea poate fi ca o „radieră” bună, la momentul potrivit. Nu putem, însă, da vina pe ea, atunci când „ștergem” singuri „notițele” despre Dumnezeu; notițele de bază din filele sufletului, din carnețelul inimii. Cum? Prin necredință deși nu suntem neapărat atei, prin păcat, deznădejde... Acestea ne și despart de Cer. Ne comportăm ca și cum Cerul ar fi prea departe de pământ și strigăm frânți, uneori: Unde e Dumnezeu când ne e greu? Ne-am învățat cu greul, ca și cu binele, mai spunem. Și continuăm, din inerție, să nu credem pe deplin... decât în minuni văzute. Grea decizie trebuie că are Domnul când vrea să ne ajute, fără să intervină în liberul nostru arbitru. L-am „ajuta” și noi c-o simplă rugăciune. Căci nici nu am deschis bine gura și Domnul e deja acolo, ne susține. ,, Omul se uită la faţă, iar Dumnezeu se uită la inimă .” (I Regi 16,7)     Faptele ne defin

   Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele Lui Hristos ? Luând deci mădularele LuiHristos le voi face mădularele unei desfrânate ? Nicidecum ! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea ? Căci vor fi -ziceScriptura -cei doi în singur trup. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El. Fugiţi de desfrânare ! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este înafară de trup. Cine sededa însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru estetemplu al Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nusunteti ai voştri ? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ ! Slăviţi dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhulvostru care sunt ale Lui Dumnezeu, Dacă înainte vorbeam îndeobşte despre necinstirea icoanei ca imagine, sau mai bine zis careamintire a felurimii dragostei Lui Dumnezeu către ai Săi (, oaia cea pierdută -neam

 Sfântul Ioan Colov a învăţat ascultarea de la părintele său duhovnicesc, stareţul Pavel. Stareţul a luat un lemn uscat, l-a înfipt în pământ şi i-a spus: - Să-l uzi cu un vas de apă în fiecare zi, până ce va face rod. Apa se găsea foarte departe de ei, astfel încât Sfântul Ioan, care-l ascultă cu sfinţenie pe părintele său, se ducea de dimineaţă după apă şi se întorcea seara. Vreme de trei ani a udat lemnul şi el a înverzit şi a dat rod. Atunci stareţul a cules rodul, l-a dus în biserică şi l-a împărţit celorlalţi monahi, spunându-le: - Luaţi de mâncaţi, acesta este rodul ascultării!

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

S fîntul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese nașterea și creșterea sa în părțile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meșteșugul de doctor și se tămăduiau de către el bolile trupești, neluînd plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate și cu chipul vieții sale celei îmbunătățite tămăduia sufleteștile neputințe ale oamenilor. P entru că, intrînd la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin și de la Hipocrate, ci din așezămintele sfinților prooroci și apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupești; căci boala sufletului este mai grea decît toate bolile trupului, și cînd acela bolește cu păcatele, de multe ori se întîmplă că și trupul cade în boală mai grea, dîndu-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. A stfel sfîntul învățînd pe bolnavi, încă și cuvîntul lui Dumnezeu propovăduindu-l, pe mulți elini i-a adus la cunoștința adevăratului Dumnezeu și i-a făcut creștini, îngrijind sufletele și

  Glasul 3 Fecioara astăzi... D in Dumnezeiescul har primind, sfinților, dar de minuni, faceți minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu meșteșugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înțelepțite Chir, cu Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteți Dumnezeiești doctori.

  Troparul Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan și al celor împreună cu dânșii, glasul al 5-lea: S ălășluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiților Chir și Ioan, v-ați arătat înfricoșători izgonitori ai duhurilor celor necurate; și ați fost tămăduitori ai neputințelor, nu numai ai celor descoperite, ci și ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiți patimile noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S tăpânire asupra înșelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe măritul Mucenic Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciți de cea mai aleasă desfătare în ceruri. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C u ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Preacinstite și părăsind oștirea pământească, vred

Glasul 5 S ălășluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiților Chir și Ioan, v-ați arătat înfricoșători izgonitori ai duhurilor celor necurate; și ați fost tămăduitori ai neputințelor, nu numai ai celor descoperite, ci și ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiți patimile noastre.  

  A cești slăviți și mult milostivi sfinți nu erau frați după trup, ci după duh. La început Chir a locuit în Alexandria, unde era medic și vindeca oamenii prin îndoita cunoaștere a artei medicale și a puterii lui Hristos. A flând că boala vine asupra omului cel mai mult din cauza păcatului, Chir îi îndruma întotdeauna pe pacienții săi către pocăință, rugăciune și curățirea de păcate, care puteau aduce sănătate și sufletului și trupului. C ând au început persecuțiile lui Dioclețian asupra creștinilor Chir s-a retras în Arabia unde s-a tuns în monahism. A devenit la fel de cunoscut în Arabia precum fusese și în Alexandria, așa încât oamenii alergau la el de pretutindeni pentru vindecare. A uzind despre Chir, Ioan, care era ofițer roman la Edessa, a venit să-l vadă. întâlnindu-se față către față, s-au iubit ca frații și au rămas împreună viețuitori intru nevoințele monahicești. Î n vremea aceea o femeie creștină pe nume Anastasia a fost chinuită pentru credință împreună cu cele trei f

  1 Și intrând, trecea prin Ierihon. 2 Și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. 3 Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. 4 Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. 5 Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. 6 Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. 7 Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. 8 Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. 9 Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.

                     9 Vrednic de credință este acest cuvânt și vrednic de toată primirea, 10 Fiindcă pentru aceasta ne și ostenim și suntem ocărâți și ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioșilor. 11 Acestea să le poruncești și să-i înveți. 12 Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția. 13 Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură. 14 Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoților. 15 Cugetă la acestea, ține-te de acestea, ca propășirea ta să fie vădită tuturor.

  O adâncul bogăției și înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui! (Romani 11, 33) I ubiți credincioși, U na din însușirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotștiința Sa, prin care toate le știe și de toate poartă grijă. Această știință atotcuprinzătoare nimicește știința și înțelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21). Î n Sfânta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzând pe Mântuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, s-au aprins de mânie asupra Domnului și cârteau că a intrat să găzduiască la un păcătos (Luca 19, 7). Și aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoși pe toți vameșii care adunau impozitele împărătești și făceau multe nedreptăți în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mântuitor, știutorul inimilor și cunoscătorul gândurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscând de departe credința cea mare a lui Zaheu și așezarea cea bună a sufletului său, văzându-l