Cântare de laudă la Sfântul Ignatie Teoforul

 

Moartea cea amară a lui Hristos a tocit boldul morții
Și pe vecie a curmat spaima omului de moarte.

Mulțimea sfinților morții lui Hristos i-au urmat
Fără teamă, fără plângere și fără strigăte.
Ci cu bucurie ei la moarte grăbeau
Căci înaintea ei vedeau fețe de îngeri și Raiul.

Sfântul Ignatie la Roma a călătorit,
Iar pe drum se ruga Dumnezeului Celui Viu
Precum fiul se roagă de părinții săi
Ca fiarele cu adevărat să-l sfâșie,
Să nu-l cruțe.

De aceea Dumnezeu ruga I-a îndeplinit-o
Și iată că deși sfâșiat
Sfântul rămâne viu, viu cu adevărat;
până în ziua de azi el este înaintea Mesei celei Cerești
Pâinea cea dulce în chinuirile pentru Hristos coaptă.

Sfântul Ignatie, viteazul Teofor,
Tuturor chinuiților de-a lungul veacurilor vitejie le aduce.

Sunt două suferințe, nu pot fi decât două:
Ori pentru păcat, ori pentru dreptate.

Suferința din păcat este fără nădejde,
Dar suferința pentru dreptate este bucurie
fără nici umbră de durere.

Ca lumina ce străbate prin roua curcubeului
Așa bucuria, prin lacrimi și suferință liniștită
Strălucește de pe fața mucenicului,
Ca însuși Raiul lui Hristos;
Căci Hristos însuși întărește sufletele mucenicilor.