REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Viața de Nevoință și Rânduielile Monahale ​Acest mare și minunat sfânt s-a învățat viața de nevoințe mai întâi în Tebaida Egiptului. Apoi s-a dus la Iordan unde a întemeiat un așezământ monahal ce număra șaptezeci de monahi. Această mânăstire există acolo și astăzi [1928, anul la care scria Sfântul Nicolae Velimirovici]. ​El a așezat niște anume rânduieli în mânăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii trebuiau să șadă în chiliile lor și să împletească coșnițe și preșuri din trestie, în tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul și să se hrănească doar cu puțină pâine uscată și curmale. Ușa chiliei trebuia să rămână în permanență deschisă, ca oricine ar fi vrut să poată să intre și să ia orice dorește. Sâmbăta și duminica ei trebuiau să se adune în biserica mânăstirii. În aceste zile ei aveau masă de obște cu puține legume și puțin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele starețului lucrul lui săvârșit peste săptămână. Fiec...

  i: „întristat este sufletul meu foarte din pricina lui Valentin care fiind odată presbiter împreună cu noi, și-a uitat rangul [preoțesc] cel dăruit lui de Domnul. De aceea vă rog, feriți-vă de necurata zgârcenie și rămâneți curați și drepți. Feriți-vă de orice rău. Căci cel care nu se poate stăpâni pe sine, cum va putea învăța pe alții să se stăpânească? Cel care cade în patima iubirii de arginți își întinează sufletul cu fărădelegea închinării la idoli și se numără cu păgânii. C ine este cel care nu vede judecata lui Dumnezeu? Așa cum Sfântul Apostol Pavel ne învață: Au nu știți că sfinții vor judeca lumea? (I Cor. 6:2). Cu alte cuvinte, noi așa ceva nu am mai văzut niciodată printre voi, fllipenii, nici am mai auzit căci printre voi a dus Binecuvântatul și Marele Pavel o viață de nevoințe și despre voi grăiește el cu laudă la începutul epistolei celei de el scrise către voi, către voi, care îl cunoșteați pe Dumnezeu pe când încă noi, Policarp, încă nu-L cunoșteam, nici noi ș...

  P e cei sfinți ai lui Dumnezeu îi păzește, C a să nu piară înainte de timpul hărăzit lor, C a să nu piară înainte ca ei C hemarea pe acest pământ S ă-și împlinească. S fântul Policarp, Bătrânul și Sfântul L ui Dumnezeu, C u diaconul său a călătorit I ar noaptea au înnoptat la un han C e l-au găsit pe cale. A colo Bătrânul se roagă Î n timp ce diaconul său doarme. Ș i iată că un înger al Domnului î naintea Bătrânului S e înfățișează. E l îi poruncește ca grabnic să se ridice Ș i hanul cu grăbire să-l părăsească, C ăci curând hanul va fi distrus. B ătrânul pe diacon îl trezește, D ar diaconul, obosit, mai departe doarme. î ngerul se înfățișează din nou, A ceeași poruncă strigând; D in nou Bătrânul pe diacon îl trezește, D ar îngreunat de somn, A cesta - acum se ridică, acum cade iar. Î ngerul și a treia oară vine Ș i a treia oară primejdia strigând. A ceasta înșelare nu este, V ede Bătrânul, ci cu adevărat V estire de la Dumnezeu. S fântul sare și pe...

  “Ar fi nedreptate să lăsăm nerostit ceea ce s-a întâmplat în timpul cât patriarhul Meletie a fost surghiunit din Antiohia. Când guvernatorul a șezut în car și l-a făcut să șadă pe sfânt lângă el, el a mânat tare caii să gonească prin piață. Din toate părțile cetățenii aruncau cu pietre în capul guvernatorului, căci nu puteau suferi să fie lipsiți de ierarhul lor, preferând mai curând să moară decât să lase să fie despărțiți de el. D ar acest sfânt și binecuvântat bărbat, în acest timp, ce făcea? Văzând cum zboară pietroaiele spre capul guvernatorului, el a acoperit acel cap cu veșmântul său. Astfel, el și-a rușinat adversarii cu minunata lui blândețe și le-a lăsat o pildă urmașilor săi de cam ce fel de iertare ar trebui să dăm dovadă noi față de vrăjmașii noștri. E l a arătat că nu este destul să ne abținem de la a face rele, ci că trebuie cu toată puterea chiar să îndepărtăm pericolele care îi amenință pe cei care ne sunt rău voitori, și care ne urăsc de moarte" P rivitor ...

  Ce mare este în ceruri slava Sfântului și Dreptului Simeon, cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit! Ea se vede dintr-un eveniment din viața Sfântului Petru Atonitul, care se sărbătorește la 12 iunie. Fiind comandant de oști, Petru a fost luat prizonier și aruncat în temniță în cetatea Samara de pe malul râului Eufrat. Suferind în temniță, Petru se rugă cu lacrimi Sfântului Nicolae să-l roage pe Dumnezeu să scape de acolo, făgăduind că își va dărui după aceea toată viața lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae i s-a înfățișat în vedenie și i-a spus că deși el duce rugăciunea lui la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-o împlinește, pentru că altă dată la greu a mai făcut această făgăduință și nu și-a ținut-o. Apoi Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Petru să se roage Sfântului și Dreptului Simeon care este foarte ascultat înaintea lui Dumnezeu, aflându-se aproape de Tronul Lui, împreună cu Preasfânta Fecioară și cu Sfântul Ioan Botezătorul. Petru a ascultat și a început să se roage Sfântului și...

  C lement s-a născut în anul 258 d. Hr. , în cetatea Ancyrei, dintr-un tată păgân și o mamă creștină. Binecredincioasa lui maică Eufrosina a prorocit moartea martirică a fiului ei și a părăsit această lume pe când fiul ei avea doar doisprezece ani. P rietena ei Sofia l-a luat pe Clement la casa ei și l-a crescut ca pe un fiu al ei, în credința creștină. C lement era atât de vestit pentru virtuțile lui creștinești, încât la vârsta de douăzeci de ani fu intronizat episcop al Ancyrei. Deși tânăr cu anii, avea înțelepciunea unui bătrân încercat, căci prin mari înfrânări își îmblânzise trupul său cel tânăr. Clement nu se hrănea decât cu legume și apă, negustând niciodată nici un fel de carne. Î n timpul domniei lui Dioclețian a fost torturat “mai cumplit decât oricine, de la începutul lumii. ” Douăzeci și opt de ani a petrecut în prigoane și în temnițe. Odată, pe când îl loveau peste față, îl scuipau și îi zdrobeau dinții, el îi strigă lui Domențian, torționarul său: “îmi faci o m...

   Lui. E l ne aude gândurile, tot așa cum ne auzim noi vocile și cuvintele unii altora. Iar dacă nu acționează imediat așa cum cerem noi în rugăciune, este fie pentru că ne rugăm cu nevrednicie, fie pentru că cerem ceea ce nu ne este spre bine, fie pentru că în Atotînțeleapta purtarea de grijă a Sa, El întârzie împlinirea cererii noastre până la ceasul potrivit. P ărintele Ioan de Kronștat zice: “Așa cum prin intermediul rapidului telegraf comunicăm cu oameni care se află la mari depărtări, tot așa prin credința fierbinte, ca și printr-un fir de telegraf, noi comunicăm repede cu Dumnezeu, cu îngerii și cu sfinții. Așa cum suntem încredințați că impulsul electric transmite repede mesajul nostru, cu atât mai deplin trebuie să credem că rugăciunea credinței noastre ajunge cu repeziciune la destinație. Trimiteți cererea voastră lui Dumnezeu și sfinților prin telegraful credinței și veți obține grabnic răspuns”. Ș i iarăși, într-un alt loc Sfântul Ioan scrie: “Dumnezeu și înge...

  C ând Domnul nostru a ajuns la vârsta de treizeci de ani de viață pe pământ, El Și-a început lucrarea Sa mântuitoare de povățuire a oamenilor. El însuși a făcut arătat oamenilor acest “început la începuturilor” prin botezul Său în râul Iordan. S fântul Chiril al Ierusalimului spune: “începutul lumii - apa; începutul Veștii celei Bune – Iordanul”. L a vremea botezului Domnului cu apă, taina care s-a propovăduit lumii, taină prorocită în Vechiul Testament, și doar întunecat și în ghicituri cunoscută de vechiul Egipt și de vechea Indie, a fost Taina Sfintei Treimi. Tatăl S-a descoperit auzului oamenilor, Duhul S-a descoperit vederii oamenilor, iar Fiul S-a descoperit chiar atingerii oamenilor. Tatăl L-a mărturisit în auzul oamenilor pe Fiul Său, Fiul a fost botezat în ape, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel S-a purtat deasupra acelor ape. C ând Ioan Botezătorul a mărturisit și a spus: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), și când L-a cufundat și L...

  R eprezentarea aceasta are o îndoită semnificație istorică: - mai întâi este semnificată chemarea Sfântului Nicolae la treapta arhierească, - iar în al doilea rând este semnificată exonerarea lui de pedeapsa caterisirii care ar fi trebuit să urmeze după confruntarea cu necuratul Arie. S fântul Melodie Patriarhul Constantinopolului zice: „A văzut într-o noapte Sfântul Nicolae pre Domnul în slavă, stând lângă el și întinzându-i cartea Evangheliei, legată în aur și în mărgăritare de preț. Iar de cealaltă parte a văzut pre Maica lui Dumnezeu, care i-a așezat pe ai săi umeri pallium-ul arhieresc. " L a scurtă vreme după această vedenie, Sfântul Ioan Arhiepiscopul Mirelor a murit iar Sfântul Nicolae a fost ridicat Arhiepiscop al acelei cetăți. Aceasta a fost o minune. A doua minune s-a întâmplat la vremea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, când, văzând îndărătnicia diavolească și reaua credință cu care Arie refuza și răstălmăcea cuvintele Sfinților Părinți care voiau să îl ...