REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Cetatea Gaza, odinioară un bastion al păgânătății în Palestina, rămâne în istoria creștinismului drept locul unde puterea credinței a dărâmat nu doar idoli de piatră, ci și zidurile suferinței trupești. Central în această transformare spirituală este Sfântul Porfirie, un bărbat a cărui viață a fost marcată de o vindecare miraculoasă și de o misiune apostolică neclintită. ​De la bogăția Tesalonicului la pustia Iordanului ​Născut într-o familie înstărită din Tesalonic, Porfirie a ales la vârsta de 25 de ani calea lepădării de sine. După cinci ani petrecuți în asceza Egiptului și alți cinci în peșterile Iordanului, trupul său a cedat în fața bolii. Ajuns la Ierusalim, deși chinuit de o paralizie severă, Porfirie nu a încetat să se târască spre locurile sfinte. ​Minunea vindecării la Golgota ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei privegheri, când, epuizat de durere, Porfirie a căzut într-o vedenie lângă stânca Golgotei. L-a văzut pe Hristos pe Cruce și pe tâlharul cel ...

A cest cuvios părinte Gheorghe Hozevitul, iubind din tinerețe pe Domnul și de lume lepădîndu-se, s-a făcut monah, și a ajuns mai pe urmă părinte al mănăstirii Hozevitul. D ucîndu-se apoi la Ierusalim, pentru închinarea la Sfintele Locuri, și-a petrecut acolo cealaltă vreme a vieții sale în posturi și în osteneli; unde s-a și dus către Domnul.

  I rod, văzând că s-a batjocorit de magi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Pe de o parte asupra magilor care l-au batjocorit, iar pe de alta asupra Împăratului iudeilor cel de curând născut. S-a mâniat asupra magilor, că nu s-au întors la dânsul spre a-i vesti despre Prunc, iar asupra lui Hristos s-a mâniat, temându-se ca să nu-i ia împărăția. Căci Irod socotea că Hristos voiește să împărățească cu împărăție pământească, neștiind că împărăția Lui nu este din lumea aceasta. Ce a făcut ticălosul Irod? Neputând nici magilor să le răsplătească pentru că se duseseră, nici pe Hristos să-L ucidă, pentru că nu-L afla, a vărsat mânia sa asupra nevinovaților prunci. Ca o fiară cumplită, când se rănește de cineva și nu ia seama asupra aceluia care a rănit-o, ci ori ce-i iese înaintea ochilor, aceea rănește și rupe ca pe însuși acela ce ar fi rănit-o. Așa și Irod, fiind rănit cu mânia și neaflând pe aceia prin care s-a rănit, răpea și omora pe pruncii care cu nimic nu-l mâhnise...

  P e când Teodosie cel Tânăr ținea sceptrul împărăției grecești și avea douăzeci și șapte de ani în împărăție, s-a născut Cuviosul Părintele nostru Sava în părțile Capadociei și în mitropolia Cezareei, într-un sat ce se numea Mutalasc. Acesta la început era neînsemnat, iar mai pe urmă, prin Sava, care s-a născut într-însul, s-a arătat mai slăvit decât Armatem, care a odrăslit pe dumnezeiescul prooroc Samuil. P ărinții fericitului Sava se chemau Ioan și Sofia și erau de bun neam și binecredincioși; iar când era pruncul de cinci ani, s-au dus părinții lui în Alexandria, la slujba împărătească, pentru că Ioan era ostaș. Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a rămas cu averea părinților la Eremia, fratele mamei sale. Și întrucât Eremia avea o femeie cu nărav rău și sfadnică, supărându-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tătălui-său, care viețuia într-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricină s-a ridicat vrajbă între unchii lui. Părinții lui zăbovind multă vreme în Alexandria, ...