REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  I coana Maicii Domnului „Floarea nepieritoare” este prăznuită pe 3 aprilie. Această icoană mai este numită și „Floarea neprihănită” sau „Floarea de crin”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în această icoană ținându-L pe Pruncul Hristos cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă poartă un buchet simbolic de flori, în care predomină crinii albi (sau chiar un singur crin alb). Crinul simbolizează floarea cea nepieritoare a fecioriei și neprihănirii Preacuratei Fecioare Maria, căreia Biserica i se adresează în imnuri cu „Tu ești rădăcina fecioriei și Floarea cea neveștejită a curăției ”. Din aceste cântări închinate Maicii Domnului se trage și denumirea icoanei. Î n unele icoane, pe lângă crini mai sunt zugrăviți trandafiri, bujori sau alte flori. H ristos este zugrăvit purtând coroană și îmbrăcat cu veșminte împărătești. El binecuvântează cu mâna Sa stângă , iar în mâna dreaptă ține un glob pământesc ce are deasupra o cruce (glob crucifer), ceea ce înseamnă că El es

Sfânta Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinţi păgâni. Auzind despre Hristos, alege să părăsească credinţa în idoli. În acea vreme soseşte în Tars împăratul Diocletian (284-305). În timpul şederii împăratului aici, fiul acestuia s-a îndrăgostit de Pelaghia. Când moştenitorul imperial afla că Pelaghia a primit botezul creştin, s-a sinucis. Mama sa a denunţat-o împăratului pentru judecată. Împăratul a fost captivat de frumuseţea Sfintei Pelaghia şi a încercat să o convingă să renunţe la religia ei, promiţându-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soţie. Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împăratului cu dispreţ, spunându-i: "Eşti nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ţi fac voia şi urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos Mire, Împăratul Cerurilor". În urma acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un viţel de metal. Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăci