REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  25 Și mergeau cu El mulțimi numeroase; și, întorcându-Se, le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște b pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copil și pe frați și pe surori, până și viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Și cel ce nu-și poartă crucea și nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu. 28 Cine dintre voi, vrând să-și zidească un turn, nu stă mai întâi și-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?, 29 ca nu cumva, punându-i temelia și neputând să-l isprăvească, toți cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, 30 zicând: Acest om a început să zidească și n'a putut isprăvi!... 31 Sau care împărat, plecând să se bată'n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e'n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie și se roagă de pace. 33 Așadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu....

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

  42 Dar vai vouă, fariseilor!, că dați zeciuială din izmă și din untișor și din toate legumele, dar lăsați la o parte dreptatea și iubirea lui Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, fără ca pe acelea să le lăsați. 43 Vai vouă, fariseilor!, că iubiți scaunele cele dintâi în sinagogi și salutările în piețe. 44 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că sunteți ca mormintele ce nu se văd și pe care oamenii calcă fără s'o știe“. g 45 Și răspunzând unul dintre învățătorii de lege, I-a zis: „Învățătorule, spunând acestea ne ocărăști și pe noi?“ 46 Iar El a zis: „Vai și vouă, învățătorilor de lege!, că-i împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nici cel puțin c'un deget nu le-atingeți.

  26 Și au ajuns cu corabia în ținutul Gherghesenilor c , care este în fața Galileii. 27 Și ieșind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca și în casă nu mai locuia, ci în morminte. 28 Și văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înainte-I și cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuiești...“. 29 Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulți ani îl stăpânea; și-l păzeau legat în lanțuri și'n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. 30 Și l-a întrebat Iisus: „Care-ți este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulți intraseră în el. 31 Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. d 32 Și era acolo o turmă mare de porci care păștea pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit. 33 Și ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s'a repezit de pe stâncă'n l...

  34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui e . 36 Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.

23 Și Însuși Iisus era ca de treizeci de ani când a început, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli b , 24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda, 27 fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, 29 fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim, 31 fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 32 fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, 33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34 fi...

  31 Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor. 32 Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33 Și dacă le faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii tot așa fac. 34 Și dacă dați cu'mprumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii le dau cu'mprumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. 35 Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu'mprumut nimic nădăjduind b și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. 36 Fiți milostivi, așa cum și Tatăl vostru este milostiv.

  1 Atunci le-a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi, 2 zicând: „Pe scaunul lui Moise s'au așezat cărturarii și fariseii; 3 deci, pe toate câte vă vor spune faceți-le și păziți-le, dar după faptele lor să nu faceți, că ei spun, dar nu fac. 4 Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5 Și toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni; că-și lățesc filacteriile a și-și măresc ciucurii de la poale. 6 Și la ospețe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi 7 și să fie salutați în piețe și numiți de oameni "Rabbi" b . 8 Voi însă să nu vă numiți "rabbi", căci unul este Învățătorul vostru, Hristos, iar voi toți sunteți frați. 9 Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. 10 Nici învățători să nu vă numiți, căci Învățătorul vostru unul este, Hristos. 11 Și cel ce este mai mare între voi să fie sluj...

  27 Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere c faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?“ 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“ 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm...“. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

  1 Și a fost că pe când mulțimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El ședea lângă lacul Ghenizaret, 2 a văzut două luntri stând lângă țărm; iar pescarii, coborâți din ele, își spălau mrejele. 3 Și urcându-Se într'una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s'o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în luntre, din ea învăța mulțimile. 4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc și aruncați-vă mrejele să pescuiți“. 5 Și Simon I-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n'am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. 6 Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. 7 Și le-au făcut semn fârtaților lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Și ei au venit; și au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. 8 Și văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“. 9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu e...

  34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui e . 36 Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“. 1 Și le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind întru putere“.

  24 Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. 26 Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. 27 Auzind ea de Iisus și venind în mulțime și fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; 28 că-și zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c . 29 Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s'a vindecat de boală. 30 Și îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El și întorcându-Se către mulțime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“ 31 Și I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulțimea îmbulzindu-Te, și zici: cine s'a atins de Mine?...“. 32 Și El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a ...

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“

  16 Și iată, un tânăr a venit la El și I-a zis: „Învățătorule bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?“ 17 Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile“. 18 El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi lipsește?“ 21 Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie“. 22 Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții. 23 Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: „Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în împărăția cerurilor. 24 Și vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumneze...

  Matei 20, 29-34 29 Și ieșind ei din Ierihon, mulțime mare venea în urma Lui. 30 Și iată doi orbi care ședeau lângă drum, auzind că trece Iisus au strigat, zicând: „Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!“ 31 Dar mulțimea îi certa, ca să tacă; ei însă și mai tare strigau, zicând: „Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!“ 32 Și Iisus, oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis: „Ce voiți să vă fac?“ 33 Ei i-au zis: „Doamne, să se deschidă ochii noștri!“ 34 Și făcându-I-Se milă, Iisus S'a atins de ochii lor și ei îndată au văzut și I-au urmat Lui.

  29 Și după ce au ieșit din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacob și cu Ioan. 30 Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; și îndată I-au vorbit despre ea. 31 Și apropiindu-Se, a ridicat-o apucând-o de mână. Și au lăsat-o frigurile și ea Îi slujea. 32 Iar când s'a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații, 33 și toată cetatea era adunată la ușă. 34 Și i-a tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli, și demoni mulți a scos. Și pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei știau că El este Hristos f . 35 Și a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieșit și S'a dus într'un loc pustiu și Se ruga acolo.

  16 Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-și mrejele în mare, că erau pescari. 17 Și le-a zis Iisus: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“ 18 Și lăsându-și de'ndată mrejele, au mers după El. 19 Și mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele acestuia, care erau și ei în corabie, dregându-și mrejele. 20 Și i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s'au dus după El. 21 Și au venit în Capernaum. Și îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăța. 22 Și erau uimiți de învățătura Lui, că El îi învăța ca Unul Care are putere c , iar nu în felul cărturarilor.

    9 Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și S'a botezat în Iordan de către Ioan. 10 Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El. 11 Și glas s'a făcut din ceruri: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. 12 Și îndată Duhul L-a scos în pustie. 13 Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Și era împreună cu fiarele, și îngerii Îi slujeau. 14 După ce Ioan a fost întemnițat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu 15 și zicând: „Plinitu-s'a vremea b și împărăția lui Dumnezeu s'a apropiat. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!“