REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. 11 A zis acestea, și după

 

  32 Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau. Și luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: 33 Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. 34 Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. 35 Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. 36 Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? 37 Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. 38 Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? 39 Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă bote

  17 Și I-a răspuns Lui unul din mulțime: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. 18 Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. 19 Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. 20 Și l-au adus la El. Și văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Și l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. 22 Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. 23 Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. 24 Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. 25 Iar Iisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i:

17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul. 18 Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 22 De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu. 24 De nu aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au și văzut și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu. 25 Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor

  9 Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât ca să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă. 11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. 12 Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi. 16 Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.

  34 Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35 Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. 36 Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? 38 Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri. 1 Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.

3 Și au adus la El fariseii și cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter și, așezând-o în mijloc, 4 Au zis Lui: Învățătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; 5 Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? 6 Și aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. 7 Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. 8 Iarăși plecându-Se, scria pe pământ. 9 Iar ei auzind aceasta și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cel din urmă, și a rămas Iisus singur și femeia, stând în mijloc. 10 Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul? 11 Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Și Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuiești

  1 Și intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. 2 Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. 3 Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși. 4 Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. 5 Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! 6 Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: 7 Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 8 Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? 9 Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? 10 Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcat

  16 Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. 17 Și s-au întors cei șaptezeci (și doi) cu bucurie, zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. 18 Și le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. 19 Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. 21 În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta.

 

  43 A doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi. 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45 Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. 46 Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. 47 Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. 48 Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. 49 Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel. 50 Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. 51 Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste

  8 Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. 9 Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. 10 Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. 11 Și vor fi cutremure mari și, pe alocurea, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. 12 Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători, pentru numele Meu. 13 Și va fi vouă spre mărturie. 14 Puneți deci în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; 15 Căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri. 16 Și veți fi dați și de părinți și de frați și de neamuri și de prieteni, și vor ucide dintre voi. 17 Și veți fi urâți

  14 Că de veți iertà oamenilor greșalele lor, iertà-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc; 15 Iar de nu veți iertà oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va iertà vouă greșalele voastre. 16 Și când postiți, nu fiți ca fățarnicii triști, că își smolesc fețele lor, ca să se arăte oamenilor, postindu-se. Adevăr grăesc vouă, că își iau plata lor. 17 Iar tu postindu-te, unge'ți capul tău și fața ta o spală, 18 Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău celui ce este întru ascuns. Și Tatăl tău, cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ție la arătare. 19 Nu vă adunați vouă comori pre pământ, unde moliile și rugina le strică, și unde furii le sapă și le fură, 20 Ci vă adunați vouă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, și de unde furii nu le sapă, nici le fură; 21 Că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

  36 Iar văzând el noroadele, i s’au făcut milă de dânșii, că erau necăjiți și rătăciți, ca oile ce n’au păstor. 37 Atunci au zis ucenicilor săi: iată secerișul este mult iar lucrătorii puțini. 38 Deci, rugați pre domnul secerișului, ca să scoață lucrători la secerișul său. 1 Și chemând pre cei doisprezece ucenici ai săi, le-au dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată pre ele și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâiu Simon, ce se numește Petru, și Andrei fratele lui, Iacov al lui Zevedei, și Ioan fratele lui. 3 Filip și Vartolomei, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu, și Levi. ce s’au numii Tadeu. 4 Simon Cananitul și Iuda Iscarioteanul, care l-a și vândut pre dânsul. 5 Pre acești doisprezece i-au trimis Iisus, poruncindu-le lor și grăind: în calea păgânilor să nu mergeți, și în cetatea Samarinenilor să nu intrați. 6 Ci mai vârtos mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israi

1 Și sculându-se toată mulțimea lor, l-au dus pre el la Pilat. 2 Și au început a’l pârî pre el, zicând: pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul și oprind a dà dajdie Chesarului, zicând că este el Hristos Împărat. 3 Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: tu ești împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, au zis lui: tu zici. 4 Iar Pilat a zis către Arhierei și către norod: nici o vină nu aflu în omul acesta. 5 Iar ei se întăriau, zicând că întărâtă norodul, învățând preste toată Iudeea, începând din Galileea până aici. 6 Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat, au Galileean este omul? 7 Și înțelegând că din ținutul lui Irod este, l-a trimis pre el la Irod, fiind și el în Ierusalim într’acele zile. 8 Iar Irod văzând pre Iisus, s’a bucurat foarte; că dorià de multă vreme să’l vază pre el, pentrucă auzià multe de el; și nădăjduià să vază vreun semn făcându-se de el. 9 Și l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-au răspuns lui. 10 Și stau Arhiereii și Cărturarii cu deadinsul p

  39 Și a ieșit și S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; și după El s'au dus și ucenicii Săi. 40 Și când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită“. 41 Și S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga 42 zicând: „Părinte, de voiești, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ 45 Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit adormiți de întristare. 46 Și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită“. 47 Și'n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; și'n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; și s'a apropiat de Iisus ca să-L sărute. 48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?...“. 49 Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?...“. 50 Și unul din ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Iar Iisus

  29 Și a fost că pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, 30 zicând: „Mergeți în satul din fața voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a șezut vreodată; dezlegați-l și aduceți-l. 31 Și dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegați?, veți spune așa: Domnul are trebuință de el“. 32 Și, plecând, cei trimiși au găsit așa cum le spusese El. 33 Și în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați mânzul?“ 34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuință de el“. 35 Și l-au adus la Iisus; și aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. 36 Iar în timp ce El mergea, își așterneau hainele'n cale. 37 Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnulu

  31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M'ați primit; 36 gol, și M'ați îmbrăcat; bolnav, și M'ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine». 37 Atunci Îi vor răspunde drepții, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?» 40 Și răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun,

  8 Iar El a zis: „Luați aminte să nu fiți amăgiți; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, și: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeți după ei! 9 Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă'nspăimântați; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârșitul nu va fi curând“. 25 Și vor fi semne în soare, în lună și'n stele, iar pe pământ spaimă'ntru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și-al valurilor. 26 Și oamenii-și vor da duhul de frică și de așteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. 27 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă și cu slavă. 33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34 Luați aminte la voi înșivă, să nu vi se îngreuieze inimile de'mbuibare și de beție și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără veste, 35 căci ca o mreajă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața'ntregului pământ. 36 Așadar, privegheați în toa