REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

  43 A doua zi a vrut să meargă în Galileea și l-a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege și profeții, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. 46 Și i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?...“. Filip i-a zis: „Vino și vezi!“ 47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul și a zis despre el: „Iată într'adevăr israelit întru care nu este vicleșug!“ 48 Natanael I-a zis: „De unde mă cunoști?“ A răspuns Iisus și i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. 49 Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Regele lui Israel!“ 50 Răspuns-a Iisus și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. 51 Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veți vedea cerul deschizându-se și ...

14 Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; 15 dar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșalele voastre. 16 Iar când postiți, nu fiți posomorâți ca fățarnicii; că ei își mânjesc fețele ca să le arate oamenilor că țin post; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 17 Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, 18 pentru ca nu oamenilor să te arăți că postești, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 19 Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură; 20 ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia și nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură; 21 că unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima!  

  1 Luați aminte ca milostenia a voastră să nu o faceți în fața oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii b prin sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie într'ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, că lor le place să-și facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi și prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 7 Iar când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascul...

  2 Și auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos și trimițând la El pe doi dintre ucenicii săi, I-a zis: 3 „Tu ești Cel ce trebuie să vină, sau pe altul să așteptăm?“a 4 Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce auziți și vedeți: 5 orbii văd și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește; 6 și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“.b 7 Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie?: O trestie clătinată de vânt?... 8 Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Un om îmbrăcat în haine moi?... Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor! 9 Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Un profet?... Da, v'o spun Eu vouă, și mai mult decât un profet. 10 Căci acesta este cel despre care s'a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care-ți va pregăti calea de dinaintea Ta. 11 Adevăr vă grăiesc: Între cei născuți d...

  31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M'ați primit; 36 gol, și M'ați îmbrăcat; bolnav, și M'ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine». 37 Atunci Îi vor răspunde drepții, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?» 40 Și răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, ...

  24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M'a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viață. 25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia. 26 Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine; 27 și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; 29 și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud b , și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis.

  1 Și, dimineața, arhiereii au ținut de'ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul; și după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus și i L-au predat lui Pilat. 2 Și Pilat L-a întrebat: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui“. 3 Și arhiereii Îl învinuiau de multe. 4 Și Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta“. 5 Dar Iisus n'a mai răspuns nimic, așa încât Pilat se mira. 6 Iar de sărbătoarea Paștilor el le elibera un întemnițat pe care-l cereau ei. 7 Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor. 8 Și mulțimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum întotdeauna făcea pentru ei. 9 Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreți să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?“ 10 Fiindcă știa că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână. 11 Dar arhiereii au ațâțat mulțimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba. 12 Iar Pilat, răspunzând iarăși,...

  11 Și a zis: „Un om avea doi fii. 12 Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea. 13 Și nu după multe zile, adunând toate b , fiul cel mai tânăr s'a dus într'o țară'ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. 14 Și după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. 15 Și ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. 16 Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! 18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului c și față de tine; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. 20 Și sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiin...

  46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe, 47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă'ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“. 1 Și privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogați aruncându-și darurile în cutia milelor a . 2 Și a văzut-o și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți; 3 și a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. 4 Fiindcă toți aceștia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“.

  31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 32 Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi vremea aceea. 34 E ca un om care a plecat departe, și-a lăsat casa, a dat puterea pe mâna slugilor, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35 Așadar, privegheați, că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopții, ori la cântatul cocoșilor, ori dimineața; 36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 37 Iar ceea ce vă spun vouă le spun tuturor: Privegheați!“ 1 Și peste două zile erau Paștile și Azimele. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. 2 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor“.

  24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile cele din ceruri se vor clătina. 26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. 27 Și atunci pe îngerii Săi îi va trimite și pe aleșii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Învățați de la smochin parabola: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara e aproape. 29 Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea plinindu-se, să știți că El este aproape, lângă uși. 30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

  9 Luați seama la voi înșivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a împăraților, spre mărturie lor c . 10 Și trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. 11 Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor ucide. 13 Și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  L 38 Și le spunea în învățătura Sa: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să fie salutați în piețe 39 și să stea pe scaunele din față în sinagogi și pe locurile cele dintâi la ospețe, 40 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă'ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“. 41 Și șezând în fața cutiei milelor c , Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. 42 Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuți, adică un codrant. 43 Și chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toți ceilalți. 44 Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei“.

  18 Și au venit la El saducheii, care spun că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: 19 „Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva și-și va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s'o ia fratele său și să-i ridice urmaș fratelui mort. 20 Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaș; 21 și a luat-o cel de-al doilea și a murit fără să lase urmaș; tot așa și al treilea; 22 și au luat-o toți șapte și n'au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toți șapte au avut-o de soție“. 24 Și le-a zis Iisus: „Oare nu rătăciți voi din pricina aceasta, că nu știți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți, că vor învia, n'ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug a , zicând: Eu sunt Dumnezeul...

  13 Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. 14 Iar ei, venind, I-au zis: „Învățătorule, știm că adevărat ești și nu-ți pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?“ 15 El însă, cunoscându-le fățărnicia, le-a zis: „De ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd“. 16 Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: „Ale cui sunt efigia și inscripția de pe el?“ Iar ei I-au zis: „Ale cezarului“. 17 Iar Iisus a zis: „Dați-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“ Și s'au minunat de El.

  21 Și ieșind de acolo, Iisus a plecat în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată, ieșind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“. 23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“. 24 Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. 25 Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ 26 El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s'o arunci câinilor“. b 27 Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. 28 Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!“ Și s'a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

  3 Luați aminte la voi înșivă! De-ți va greși fratele tău, ceartă-l!; și dacă se va pocăi, iartă-l. 4 Și chiar dacă-ți va greși de șapte ori într'o zi și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“. 5 Și au zis apostolii către Domnul: „Sporește-ne credința“. 6 Iar Domnul a zis: „De-ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare!, și v'ar asculta. 7 Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din țarină: Vino repede și șezi la masă!, 8 și nu-i va zice: Pregătește-mi să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu? 9 Îi va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. 10 Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“.

  1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere a asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și'n cetate de Samarineni să nu intrați b ; 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel c . 7 Și mergând, propovăduiți grăindu-le: S'a apropiat împărăția cerurilor! 8 Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați.

  9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât să fure și să'njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s'o aibă b . 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune c pentru oi. 12 Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. 14 Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și un păstor.