​Luna aprilie în 22 de zile: pomenirea Preacuvioasului Părintelui nostru Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopului (+613

 

)

Sfântul Teodor a fost din țara Glatiilor, din satul Sicheot, de lângă Ancira, și a trăit pe vremea împăratului Tiberiu II (578-582), până pe vremea lui Heraclie împăratul (610-641). Și Dumnezeu era cu dânsul, că, încă din cea dintâi vârstă, avea mare dragoste de Dumnezeu, de Sfântul Gheorghe și de rugăciune. La vârsta de 14 ani, cu învoirea mamei sale, s-a așezat într-o peșteră de munte, lângă biserica Sfântului Gheorghe, unde a petrecut mulți ani în post și rugăciune. Și se mirau toți de acest copil minunat și de un atât de mare dar la Dumnezeu, care era întru el, cel atât de tânăr. Și preamăreau pe Dumnezeu, zicând: "Ai ascuns Doamne, acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor." Și, sporea în suișurile duhovnicești, odată cu anii vieții sale și a fost numărat Sfântul acesta, întâi, în ceata călugărilor: și a dăruit Dumnezeu acestui tânăr călugăr, puterea de a face minuni. Avea 18 ani, când auzind de dânsul Teodosie, episcopul cetății Anastasiopolei, acesta s-a dus cu clerul său și l-a sfințit preot, zicând: "Vrednic este să fie preot unul ca acesta, căci în el, petrece harul lui Dumnezeu, precum și Sfântul Pavel, l-a învrednicit a fi episcop, de tânăr, pe ucenicul său Timotei. Și, a început, de atunci, Sfântul Teodor a săvârși Jertfa cea fără de sânge și a învăța poporul. Găsind un bun tovarăș de călătorie, Sfântul a mers, apoi, la Ierusalim, cercetând Sfintele Locuri și mănăstirile cele vestite din Țara Sfântă. Iar întorcându-se în patria sa, și văzând mulțimea ucenicilor ce se adunase în jurul său, a întemeiat o mare mănăstire, închinată Sfântului Gheorghe, și de ostenea la desăvârșirea călugărilor și la luminarea poporului credincios. După moartea episcopului Timotei, care a urmat după Teodosie, Cuviosul Teodor, arhimandritul lavrei Sicheotului, a fost ales episcop, tot poporul dorind să aibă un mare păstor ca acesta. Cu multă greutate a primit el să fie sfințit arhiereu, că iubea mai mult viața smerită, decât dregătoriile și mărirea lumească. A păstorit, deci, zece ani ca arhiereu în eparhia Anastasiopolei, cu multă vrednicie, învățând pe mulți cunoștința lui Dumnezeu și arătând poporului cele ce trebuie să facă, covârșind pe toți cu fapta minunilor sale. Dorind, însă, necontenit liniștea monahicească și smerită a pustniciei, după zece ani de slujire arhierească, Sfântul Teodor s-a retras din scaunul de episcop și s-a statornicit, iarăși, în sihăstria lui iubită, de la Sicheot. După cea din urmă călătorie a lui în Constantinopol, la poftirea împăratului Mauriciu (582-602), când a tămăduit de lepra pe fiul împăratului, Sfântul Teodor, întorcându-se, s-a mutat cu pace la Domnul, în mănăstirea sa, la 22 aprilie 613.