REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 ,,M-aș duce la Golgota sus  Să merg la Crucea lui Iisus  Să plâng în fața Crucii Tale , Să îngenunchez să-mi cer iertare . Ți-aș spune câte îmi doresc  Dar mai întâi Să-ți mulțumesc  Să-mi curgă lacrimi pe pământ , Iisuse al meu prieten Blând .”

1 Într-o sâmbătă, a doua după Paști, Iisus mergea prin semănături și ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau. 2 Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceți ce nu se cade a face sâmbăta? 3 Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit el și cei ce erau cu el? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții? 5 Și le zicea: Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. 6 Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă și învăța. Și era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7 Dar cărturarii și fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. 8 Însă El știa gândurile lor și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te și stai la mijloc. El s-a sculat și a stat. 9 Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pi

  E pimah, al Domnului sfânt, I nimă vitează în pieptul lui avut-a. L ui frică nu-i era nici de draci, nici de oameni, Ș i cu-atât mai puțin de idolii morți. C hinuit fiind Epimah jubila, E l cu zâmbet biciuit-a pe torționarul jude. T rupul lui schingiuit mintea la Domnul avea, P e al lui Epimah trup rănile stau ca podoabe. E l pentru Hristos a voit să moară S ă moară cu o moarte de mucenic viteaz. C e a dorit, Domnul îmbelșugat i-a dăruit lui, D ar dăruitu-i-a și minunată putere: P utere să vindece bolnavul norod, A le lor suflete bucurând cu harul. C avaler al Domnului a fost Epimah, P urtând în mâini al Sfinei Cruci Sceptru: C omoară scumpă fostu-i-a al Biruinței Semn, M ai scumpă decât mărgăritarele scumpe. Î n duhovniceasca tărie Epimah este luminoasă stea, U n suflet cum numai Hristos să înalțe poate. O , Sfinte Părinte Epimahe, mucenice viteaz, S lăvite întemnițate pentru-adevărata credință! N oi înaintea ta ne cucerim și rugăm: D e rele apără-ne cu rugăci

  S fântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt și din părinți creștini. El încă din tinerețe L-a iubit pe Dumnezeu și, Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, și a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. N eavând pe cineva din sfinții părinți povățuitor la viața cea pustnicească, se povățuia cu duhul lui Dumnezeu, și dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învățându-l spre toată viața cea îmbunătățită. Pentru că cine poate învăța pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învățat pe sfinții apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învățat pe cuvioșii părinți să umble în cojoace și în piei de capră, lipsiți, scârbiți și de rău supărați, aceea a învățat pe sfinții mucenici și mucenițe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutând, mă chinuiesc". Acea dragoste l-a învățat și pe Sfântul Epima

  E l s-a născut în Egipt și îmbogățindu-se de-a lungul întregii lui vieții întru călugăreștile nevoințe în pustia egipteană și-a încheiat la urmă alergarea cu moarte de mucenic. Imitîndu-l pe Sfântul Proroc Ioan, Botezătorul și înaintemergătorul Domnului, Sfântul Epimah s-a retras cu desăvârșire în pustie încă din frageda lui tinerețe. Iubindu-L cu tot duhul și cu toată virtutea lui pe Domnul, s-a învrednicit de la El de daruri mari, căci însuși Duhul Sfânt îl învăța pe el toate; astfel, fără să aibă trebuință de vreun dascăl pământesc, el de la Duhul s-a povățuit către toate nevoințele vieții celei călugărești. A poi a ajuns la urechile fericitului Epimah vestea că la Alexandria creștinii sunt uciși precum oile de junghiere pentru mărturisirea Numelui lui Hristos. Aprinzându-se și îndârdjindu-se cu duhul întru apărarea Sfintei credințe, el a intrat în marea cetate și a dărâmat cu mâinile lui idolii la pământ. P rins fiind și dat la bestialele chinuri, Sfântul Epimah a strigat: „Așa

 În cursul anului bisericesc există patru sărbători ale Moșilor sau pomenirii celor adormiți corespunzătoare fiecărui anotimp. Astăzi 04 noiembrie biserica ortodoxă prăznuiește Sâmbăta Morților sau Moșii de Toamnă. În această zi gospodinele dau de pomană pentru cei adormiți din roadele toamnei. 

 Halloween sau Sfântul Andrei...?   După ce au  importat m ai multe sărbători. Creștinii au dovedit și nu o singură dată ci an de an că pot uita de Hristos și că se pot  ÎNCHINA TRUP ȘI SUFLET MAMONEI. Dacă aseară adică în noaptea de 30spre 31  octombriecreștinii au prăznuit  Halloween- ul  astăzi 31. Octombrie sfârșit de Brumarel Creștinii praznuiesc  Sâmbăta Morților  Moșii de Toamnă. Deși în 2015 . România ca stat creștin a fost,, luată de urechi "  și chiar pedepsită printr-un incendiu într - un club din București fiind ceea mai mare tragedie în vreme de pace din România după decembrie 1989 . în care 64 de tineri au murit și peste 100 au fost răniți. În loc să se întoarcă la Dumnezeu. Creștinii au continuat să celebreze această sărbătoare. Astfel că la 5 ani distanță. Dumnezeu îngăduie o nouă pedeapsă Mult mai aspră îngăduind ca nu doar un virus să trezească pe oameni la Dreapta credință prin răpirea SFINTELOR SĂRBĂTORI PASCALE ȘI MAI APOI a prăznuirii unor sărbători creștine.

   C a pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Cleopa, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

  Troparul A postole Sfinte, Cleopa, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin. N u vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu inainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile. Psalmul 50 M iluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica me

Î n părțile Ciliciei era o cetate care se numea Egea și în acea cetate s-au născut acești sfinți mucenici, Zenovie și sora lui, Zenovia, din părinți dreptcredincioși, care i-au crescut în bună învățătură și în frică de Dumnezeu. Când ei erau încă tineri, părinții lor s-au dus către Domnul, lăsându-le multe averi. Atunci Zenovie și Zenovia, deși erau tineri cu anii, însă cu înțelepciunea erau bătrâni și desăvârșiți în fapte bune; deci, văzând deșertăciunea acestei lumi, s-au sfătuit ca, lăsând toate, să urmeze lui Hristos. De aceea, Zenovia a încredințat fratelui ei și partea ei de avere rămasă de la părinți, pentru a fi împărțită la săraci, și petrecea de bună voie în sărăcie și în liniște, păzindu-și fecioria sa fără de prihană pentru Mirele ceresc. Iar Zenovie, luând amândouă părțile de avere, și a sa și a surorii sale, le-a împărțit celor care le trebuiau și în puțină vreme le-a dat pe toate, încât a ajuns și el ca unul dintre săraci. Dar Dumnezeul Cel ce îngrijește de sărmani și nu

  12 Dar ziua a început să se plece spre seară. Și, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul mulțimii să se ducă prin satele și prin sătulețele dimprejur, ca să poposească și să-și găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu. 13 Iar El a zis către ei: Dați-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. 14 Căci erau ca la cinci mii de bărbați. Dar El a zis către ucenicii Săi: Așezați-i jos, în cete de câte cincizeci de inși. 15 Și au făcut așa și i-au așezat pe toți. 16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și a dat ucenicilor, ca să pună mulțimii înainte. 17 Și au mâncat și s-au săturat toți și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri de fărâmituri. 18 Și când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu?

  A ceștia cu toții au fost din numărul celor Șaptezeci de Apostoli mai mici. Domnul înviat s-a arătat lui Cleopa pe drumul către Emaus (Luca 24:13-33). T erțiu a scris, la dictarea Sfântului Apostol Pavel, Epistola acestuia din urmă către Romani (Romani 16:22). El a luat moarte mucenicească ca Episcop al cetății Iconiu, după Sfântul Apostol Sosipater (pomenit la 10 noiembrie). S fântul Marcu (sau Ioan) a fost fiul evlavioasei Maria (a cărei casă a fost locul de refugiu al apostolilor și primilor creștini) și rudenie a lui Barnaba (Fapte 12:12). El a fost Episcopul cetății Apollonia din Samaria. I ust a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei, împreună cu Mattias, el a fost unul dintre cei puși înainte spre a fi aleși în locul vânzătorului Iuda Iscariot. Ales însă nu a fost Iust, ci Mattias. Sfântul Iust a luat mucenicia pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, fiind episcop al cetății Elefteropolis. S fântul Artema a fost episcopul Lystrei din Lycaonia, el s-a săvârși

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C u apele fecioriei curățindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniță Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli și mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ți-a dat ție Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăște har pururea curgător.

  Troparul Sfintei Cuvioase Mucenițe Anastasia Romana , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preamărit. Stih: Sfântă Muceniță Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D ă-mi luminare, mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta, alungând întunericul sufletului meu. Stih: Sfântă Muceniță Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u totul te-ai închinat pe sineți Ziditorului

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tat