REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fântul Dionisie Areopagitul scrie cu bucurie negrăită despre strălucirea exterioară și interioară a Maicii Domnului, despre minunata bună miresmă pe care a simțit-o în prezența Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, atunci când a mers ca să o vadă, la Ierusalim. Î n râvna lui, el a zis că dacă nu ar fi crezut mai înainte întru Unul Dumnezeu, atunci ar fi socotit că ea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este Dumnezeu. S fânta Fecioară lăsa asupra celor care veneau în prezența ei o impresie puternică și unică, puterea harului ei devenind și mai accentuată după sfânta și cinstita ei adormire. A ceastă putere izvora din lucrarea ei de rugăciune neîncetată pentru toți credincioșii, pentru toți cei care veneau la ea pentru ajutor. C ând Sfântul Ioan de la Novgorod s-a rugat împreună cu poporul înaintea Maicii Domnului pentru ajutor împotriva păgânilor care îi împresurau, atunci Sfântul Ioan a înțeles că și Maica Domnului se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu pentru ajutorul lor și așa ...

  ​Viața Bisericii Ortodoxe ne pune înainte nenumărate exemple despre cum Atotputernicul Dumnezeu își descoperă puterea Lui adesea prin lucrurile neînsuflețite și aparent mici, mai ales prin acele lucruri care sunt semne ale întrupării, vieții și Patimilor Stăpânului Iisus Hristos. ​Aceste lucruri socotite de mulți "mici", sunt crucile, icoanele Maicii Domnului și ale Sfinților, apa sfințită, uleiul sfințit, sfântul mir, anafura și toate celelalte. ​Iată unul dintre aceste exemple: în anul 1748 a avut loc o minune care s-a făcut prin Icoana Maicii Domnului, în casa unui boier pe nume Khitrov, în apropiere de orașul rusesc Kaluga. ​Două dintre slugile boierului care într-o zi au avut ascultarea de a face rânduiala amănunțită în podul conacului, au dat la un moment dat, în lucrul lor, de o țesătură înfășurată pe care desfăcând-o, au aflat pictat pe ea cu o mare măiestrie și frumusețe, chipul unei femei. Chipul strălucea în jur sfințenie și evlavie. ​Una dintre slugi era smerită...

  ​ Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​ Cuvânt despre Sfânta Schimbare la Față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos al Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului ​Pentru o explicare a prezentului Praznic și înțelegerea adevărului său, este necesar pentru noi să ne întoarcem chiar la începutul citirii de astăzi din Evanghelie: „Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte" (Mt. 17:1). ​Mai întâi de toate trebuie să întrebăm, de unde începe Evanghelistul Matei să numere cele șase zile? Din ce fel de zi este? Ce indică expresia precedentă, unde Mântuitorul, învățându-i pe ucenicii Săi, le-a spus: „Căci Fiul Omului va veni întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi," și mai departe: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului ven...

   Motto: „Acum eu călătoresc la Părintele ceresc, bune sau rele să iau, seama de toate să dau.” ​Dumnezeu este iubire, iar creația sa este o manifestare a acesteia. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe unicul său fiu, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” ​Omul este o ființă comunitară, sociabilă, însă mântuirea sa se câștigă individual. Iată că poziția socială și bunurile materiale rămân pe pământ. „M-am uitat în morminte și am văzut oase goale. Oare cine o fi bogatul, cine o fi săracul, dreptul sau păcătosul?” ​Mânia, în diferitele sale etape, poate fi o piedică în calea iubirii dacă nu este gestionată corect. Iertarea este poarta către iertarea divină. Deși oamenii, chiar și în zilele noastre, cred că Împărăția lui Dumnezeu se câștigă prin a merge duminical la sfânta biserică, trebuie să arătăm că viața cea de veci se câștigă, în primul rând, la fel ca și mântuirea, prin faptele noastre. Mersul la biserică nu ne asigură lo...

  ​Dușmanii creștinismului iubesc mult să scoată în față pilde de minuni lucrate de păgâni, ca astfel să-i înșele pe cei ușor de înșelat, să bârfească Credința Creștină și să preaslăvească păgânismul, vrăjitoria, descântecele, satanismul, și toate celelalte șarlatanii. ​Nu încape îndoială că Satan, prin ale lui slugi, încearcă și el să se dea făcător de minuni, dar minunile lui nu pornesc din dragostea de oameni, din împreună pătimire cu ei și din credința în Dumnezeu, ci ele pornesc din sataniceasca mândrie, egoism, iubire de sine, și ură față de oameni. ​Citind Sfintele Scripturi și mai cu seamă Faptele Apostolilor, creștinul trebuie să-și dea seama de diferența ca de la cer la pământ care există între minunile cele dumnezeiești și înșelăciunile și șarlataniile satanice, care vor să treacă drept minuni. În această privință, creștinul trebuie să-și aducă întotdeauna aminte de Simon Petru și de Simon Magul. ​El trebuie să compare minunile pe care le făcea Apostolul Petru, și aș...

  ​Frați creștini, ​Sutașul ne-a dat nouă o învățătură mult folositoare pentru suflet. El a crezut că Iisus Hristos este Dumnezeul cel adevărat, dar a cunoscut și câtă curățenie trebuie să aibă cel ce se apropie de El. Cercetându-și viața și faptele sale, s-a socotit cu totul nevrednic de primirea lui Dumnezeu. De aceea, când a auzit că Domnul Iisus va veni în casa lui, deși era un dregător bine cunoscut în Capernaum, el nu s-a rușinat nicidecum în fața poporului, ci cu mare credință, cu evlavie și cu smerenie, în auzul tuturor, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu“ (Matei 8, 8). Câtă smerenie, câtă învățătură pentru cei ce vin la Sfânta Împărtășanie! Ce glas mustrător pentru cei ce se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, fiind nevrednici! Sutașul, auzind că Domnul vine la dânsul, n-a îndrăznit să-L primească în casa sa, făcută de mână omenească. Noi, auzind prin Sfântul Apostol Pavel, că: „Oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu ne...

  ​Ați auzit din Sfânta Evanghelie de astăzi că nimeni nu poate sluji la doi domni. Nimeni nu poate sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona, adică lui Satana, întrucât cel ce crede în Dumnezeu nu mai este rob al iubirii de argint, iar cel ce se face rob al iubirii de argint, acela nu poate fi credincios lui Dumnezeu. Dumnezeu ne poruncește să căutăm Împărăția Lui, dar noi căutăm argintul; Dumnezeu ne spune să ne îngrijim de îndreptarea, noastră pe calea faptelor bune, dar noi, noaptea și ziua, nu ne îngrijim decât să adunăm bani. Dumnezeu, de vom sluji Lui, ne făgăduiește nu numai bunătățile cele cerești, ci și pe cele pământești; noi însă ne facem robi iubirii de argint și nădăjduim de la averea aceasta pământească tot binele și toată fericirea noastră. Pentru aceasta să ascultăm ce ne spune Apostolul Pavel, grăind: „Rădăcina tuturor răutăților este iubirea de argint, pe care unii, poftind-o, s-au rătăcit de la credință și s-au străpuns pe ei înșiși cu dureri multe“ (1 Timotei 6, 10)...

  ​„Deci Domnul, după ce a grăit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Marcu 16, 19) ​Acest praznic de acum, al Înălțării Domnului, nu știu, iubiții mei ascultători, praznic de bucurie să-l numesc sau de plângere. L-aș numi praznic de bucurie, dar văd pe Sfinții Apostoli plângând și întristându-se, lucru pe care și Biserica îl arată, că la stihirile de la Vecernie cântă așa: „Doamne, Apostolii, dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălțându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, de întristare umplându-se, cu tânguire de lacrimi plângând, ziceau: Stăpâne, să nu ne lași orfani pe noi, robii Tăi, pe care, din milostivire, ne-ai iubit.” ​L-aș numi praznic de plângere, dar văd pe acești Sfinți Apostoli bucurându-se, după cum troparul de astăzi ne arată, zicând: „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh.” Să-l numesc dar, praznic de bucurie. Însă văd pe Preacurata, pe Binecuvântata Fecioară ...