REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

   Lui. E l ne aude gândurile, tot așa cum ne auzim noi vocile și cuvintele unii altora. Iar dacă nu acționează imediat așa cum cerem noi în rugăciune, este fie pentru că ne rugăm cu nevrednicie, fie pentru că cerem ceea ce nu ne este spre bine, fie pentru că în Atotînțeleapta purtarea de grijă a Sa, El întârzie împlinirea cererii noastre până la ceasul potrivit. P ărintele Ioan de Kronștat zice: “Așa cum prin intermediul rapidului telegraf comunicăm cu oameni care se află la mari depărtări, tot așa prin credința fierbinte, ca și printr-un fir de telegraf, noi comunicăm repede cu Dumnezeu, cu îngerii și cu sfinții. Așa cum suntem încredințați că impulsul electric transmite repede mesajul nostru, cu atât mai deplin trebuie să credem că rugăciunea credinței noastre ajunge cu repeziciune la destinație. Trimiteți cererea voastră lui Dumnezeu și sfinților prin telegraful credinței și veți obține grabnic răspuns”. Ș i iarăși, într-un alt loc Sfântul Ioan scrie: “Dumnezeu și înge...

  „ Este mai mic decât toate semințele, iar dacă crește, este mai mare decât toate buruienele” (Matei 13, 32) H ristos zice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muștar, se întâmplă și cu propovăduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toți, cei mai mici dintre toți, dar, totuși, lucrând în ei o putere mare, Evanghelia s-a propovăduit în toată lumea. L a pilda grăuntelui de muștar, Domnul adaugă încă și pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. Adică, precum aluatul dospește o cantitate mare de făină, așa Apostolii, zice El, vor întoarce toată lumea. Ș i vezi înțelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creșterea grăuntelui de muștar și dospirea întregii frământături, tot așa va fi și cu propovăduirea Evangheliei la toată lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea să-I stea împotrivă și să-I zică: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-ne într-o așa mare...

  D upă ce Irod, împăratul cel fără de lege, a tăiat capul Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, cinstitul său trup a fost îngropat de ucenicii săi, aproape de mormîntul Sfîntului prooroc Elisei, în vestita cetate Sevastia din Samaria; pentru că în acest loc s-a săvîrșit ospățul cel fără de lege al lui Irod și necuratul dans al fiicei Irodiadei. S fîntul Evanghelist Luca propovăduia pe Hristos și înconjura multe cetăți și a ajuns și în cetatea Sevastia, iar de aici urma să se ducă în Antiohia, patria sa, și a vrut să ia cu sine trupul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul, care era nestricat și întreg, dar n-a putut, deoarece nu i s-a dat voie de locuitorii Sevastiei, care cinsteau foarte mult moaștele Botezătorului și cu dinadinsul le păstrau. D e aceea, Sfîntul Evanghelist Luca, luînd de la sfîntul numai mîna cea dreaptă, care a botezat pe Domnul și Stăpînul nostru Iisus Hristos, a dus-o în cetatea sa Antiohia și cu dînsa, precum cu o vistierie ...

  D omnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, viețuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale, pînă la vîrsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rînduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pînă la acești ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu și Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile pînă ce s-a împlinit numărul anilor Lui. E l viețuia în Nazaret, cu Preacurata Sa Maică și cu Iosif, părutul Său tată, care era lucrător de lemn și cu care lucra împreună. După moartea lui Iosif, singur Domnul făcea acel lucru de mînă, cîștigînd prin osteneală, hrana pentru El și pentru prea iubita Sa maică, ca să ne învețe pe noi a nu ne lenevi și nici a mînca pîinea în zadar. A poi, împlinindu-se cei 30 de ani și venind vremea dumnezeieștii Lui arătări - prec...

  „Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca” (Luca 3, 5) Cea mai bună pregătire pentru o sărbătoare bisericească este împăcarea cu vrăjmașii N u este, oare, un lucru fără judecată, ca atunci când sosește o sărbătoare, să fie așa o mare preocupare de a se scoate din ladă haina cea mai frumoasă și a o pregăti cu cea mai mare grijă, a pune încălțăminte frumoasă, a așeza pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părțile tot felul de prisosință, a se împopoțona și împodobi în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel sălbăticit, cel flămând și necurat? T u aduci aici, în biserică, un trup împodobit, dar un suflet gol și urâcios. Căci trupul îl vede robul cel asemenea ție, și de aceea puțin interesează, dar pe sufletul tău îl vede Dumnezeu, și, desigur, neîngrijirea ta de dânsul va fi aspru pedepsită. N u știți voi că pe acest altar arde focul cel ceresc, adică Dumnezeu-Omul este de față? De aceea, nu aduce cu tine a...

  Î mplinindu-se opt zile de la Naștere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc , pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovați și robiți de dînsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere ; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat și să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut. D rept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putință să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă grăiește Sfîntul Efrem Sirul: "Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a și tăiat împrejur ca un om, și cu sîngele Său S-a roșit Pruncul, ca un fiu omenesc și, dur...

  F rați creștini, Î ntre celelalte fapte bune pe care le-a propovăduit și le-a arătat sufletul cel sfânt al prea fericitului Iosif, mai mult a strălucit fapta cea bună a ascultării. În vis i s-a arătat îngerul, și atunci când căuta să lase în ascuns pe Sfânta Fecioara Maria, și atunci când i s-a poruncit lui să fugă în Egipt. Alt om ar fi bănuit că vedeniile acelea erau vise curate. S-ar fi îndoit și nu ar fi crezut; nu ar fi ascultat cu atâta încredere. Dar Iosif, fiind drept, n-a avut nici bănuieli, nici îndoiala n-a intrat în sufletul lui, nici nu s-a împotrivit, ci, având în inimă bogăția ascultării, cu supunere și fără îndoială a săvârșit îndată cele ce îngerul i-a poruncit. Pentru această faptă bună a fost ales din toată lumea, ca să fie vrednic și iscusit păzitor Sfintei Fecioare și slujitor al tainei celei mari a întrupării Fiului lui Dumnezeu. M ulți socotesc că ascultarea este o faptă bună de mică însemnătate și că nu oricine are nevoie de ea spre mântuire. Prin ascu...

  C ând primăvara sosește și stihiile trupurilor se întorc iarăși către înnoire, atunci toți oamenii, simțind buna adiere a aerului, primesc sănătatea trupului. Atunci și pământul, înflorind cu frumusețea semănăturilor și înfrumusețându-se cu tot felul de flori ale ierburilor, își face pregătirea rodurilor sale. Atunci și vitele aflând pajiște verde de pășune se arată bine întremate cu trupurile. Atunci și neamurile păsărilor, ce zboară la înălțime, ciripesc de veselie. Privighetoarea și rândunica deschizându-și ciocușoarele dau glas, răsunând munții, văile și copacii; și astfel fac veselă primăvara dulce prin glasurile lor. Atunci și păstorii, glăsuind dulce cântare de fluier, pasc turma lor prin verdeața veselitoare, atunci și soarele revărsându-se pe pământ, peste văi, peste grădini și peste țarini, împlinind trebuința crinilor și a tot felul de trandafiri, dând mirosuri dulci, înaintând creșterea pomilor celor roditori și ale celor neroditori, cum și a florilor de tot felul ș...