REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

   Motto: „Acum eu călătoresc la Părintele ceresc, bune sau rele să iau, seama de toate să dau.” ​Dumnezeu este iubire, iar creația sa este o manifestare a acesteia. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe unicul său fiu, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” ​Omul este o ființă comunitară, sociabilă, însă mântuirea sa se câștigă individual. Iată că poziția socială și bunurile materiale rămân pe pământ. „M-am uitat în morminte și am văzut oase goale. Oare cine o fi bogatul, cine o fi săracul, dreptul sau păcătosul?” ​Mânia, în diferitele sale etape, poate fi o piedică în calea iubirii dacă nu este gestionată corect. Iertarea este poarta către iertarea divină. Deși oamenii, chiar și în zilele noastre, cred că Împărăția lui Dumnezeu se câștigă prin a merge duminical la sfânta biserică, trebuie să arătăm că viața cea de veci se câștigă, în primul rând, la fel ca și mântuirea, prin faptele noastre. Mersul la biserică nu ne asigură lo...

  ​Dușmanii creștinismului iubesc mult să scoată în față pilde de minuni lucrate de păgâni, ca astfel să-i înșele pe cei ușor de înșelat, să bârfească Credința Creștină și să preaslăvească păgânismul, vrăjitoria, descântecele, satanismul, și toate celelalte șarlatanii. ​Nu încape îndoială că Satan, prin ale lui slugi, încearcă și el să se dea făcător de minuni, dar minunile lui nu pornesc din dragostea de oameni, din împreună pătimire cu ei și din credința în Dumnezeu, ci ele pornesc din sataniceasca mândrie, egoism, iubire de sine, și ură față de oameni. ​Citind Sfintele Scripturi și mai cu seamă Faptele Apostolilor, creștinul trebuie să-și dea seama de diferența ca de la cer la pământ care există între minunile cele dumnezeiești și înșelăciunile și șarlataniile satanice, care vor să treacă drept minuni. În această privință, creștinul trebuie să-și aducă întotdeauna aminte de Simon Petru și de Simon Magul. ​El trebuie să compare minunile pe care le făcea Apostolul Petru, și aș...

  ​Frați creștini, ​Sutașul ne-a dat nouă o învățătură mult folositoare pentru suflet. El a crezut că Iisus Hristos este Dumnezeul cel adevărat, dar a cunoscut și câtă curățenie trebuie să aibă cel ce se apropie de El. Cercetându-și viața și faptele sale, s-a socotit cu totul nevrednic de primirea lui Dumnezeu. De aceea, când a auzit că Domnul Iisus va veni în casa lui, deși era un dregător bine cunoscut în Capernaum, el nu s-a rușinat nicidecum în fața poporului, ci cu mare credință, cu evlavie și cu smerenie, în auzul tuturor, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu“ (Matei 8, 8). Câtă smerenie, câtă învățătură pentru cei ce vin la Sfânta Împărtășanie! Ce glas mustrător pentru cei ce se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, fiind nevrednici! Sutașul, auzind că Domnul vine la dânsul, n-a îndrăznit să-L primească în casa sa, făcută de mână omenească. Noi, auzind prin Sfântul Apostol Pavel, că: „Oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu ne...

  ​Ați auzit din Sfânta Evanghelie de astăzi că nimeni nu poate sluji la doi domni. Nimeni nu poate sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona, adică lui Satana, întrucât cel ce crede în Dumnezeu nu mai este rob al iubirii de argint, iar cel ce se face rob al iubirii de argint, acela nu poate fi credincios lui Dumnezeu. Dumnezeu ne poruncește să căutăm Împărăția Lui, dar noi căutăm argintul; Dumnezeu ne spune să ne îngrijim de îndreptarea, noastră pe calea faptelor bune, dar noi, noaptea și ziua, nu ne îngrijim decât să adunăm bani. Dumnezeu, de vom sluji Lui, ne făgăduiește nu numai bunătățile cele cerești, ci și pe cele pământești; noi însă ne facem robi iubirii de argint și nădăjduim de la averea aceasta pământească tot binele și toată fericirea noastră. Pentru aceasta să ascultăm ce ne spune Apostolul Pavel, grăind: „Rădăcina tuturor răutăților este iubirea de argint, pe care unii, poftind-o, s-au rătăcit de la credință și s-au străpuns pe ei înșiși cu dureri multe“ (1 Timotei 6, 10)...

  ​„Deci Domnul, după ce a grăit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Marcu 16, 19) ​Acest praznic de acum, al Înălțării Domnului, nu știu, iubiții mei ascultători, praznic de bucurie să-l numesc sau de plângere. L-aș numi praznic de bucurie, dar văd pe Sfinții Apostoli plângând și întristându-se, lucru pe care și Biserica îl arată, că la stihirile de la Vecernie cântă așa: „Doamne, Apostolii, dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălțându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, de întristare umplându-se, cu tânguire de lacrimi plângând, ziceau: Stăpâne, să nu ne lași orfani pe noi, robii Tăi, pe care, din milostivire, ne-ai iubit.” ​L-aș numi praznic de plângere, dar văd pe acești Sfinți Apostoli bucurându-se, după cum troparul de astăzi ne arată, zicând: „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh.” Să-l numesc dar, praznic de bucurie. Însă văd pe Preacurata, pe Binecuvântata Fecioară ...

  ​ (Despre pedeapsa vremelnică a păcătoșilor) ​Frați creștini, ​Cauza orbirii din naștere a orbului, despre care ne povestește Sfânta Evanghelie de astăzi, a arătat-o Domnul Iisus, spunând că acesta s-a născut orb ca să se slăvească Dumnezeu într-însul. Din întrebarea apostolilor: „Cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2), noi vedem că unele suferințe din viața aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu pentru păcatele noastre. ​Dar asemenea pedepse, prin care vedem că sunt pedepsiți mulți oameni, aruncă în mare îndoială pe cei slabi în credință, încât unii cârtesc împotriva Proniei înțelepte a Preaputernicului Dumnezeu, spunând că ei văd că sunt pedepsiți, deopotrivă, și drepții și păcătoșii; că văd murind în liniște, în bună pace și nepedepsiți, și pe păcătoși și pe drepți. ​ „O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de nepătrunse judecățile Lui și cât de necunoscute căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domn...

  F rați creștini, O are, numai unul era păcatul slăbănogului din Evanghelia de astăzi, sau mai multe? Și, de era unul, oare, ce fel de păcat era acesta? Când zice sfântul evanghelist: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău“ (Ioan 5, 14), înseamnă, că slăbănogul a fost pedepsit treizeci și opt de ani pentru păcatele lui. Dar care erau păcatele lui, evanghelistul nu ne-a spus, ca să înțelegem că nu numai pentru păcatele pe care le-a făcut slăbănogul, ci și pentru orice alt păcat, Dumnezeu pedepsește pe păcătosul care nu se pocăiește. C ând vom socoti că nici înger, nici om, n-a putut să vindece rana celui dintâi păcat al celor doi strămoși; când vom socoti că, pentru iertarea păcatului a fost nevoie de dumnezeiasca pogorâre de sus și întrupare a Fiului lui Dumnezeu, cu Patimile, crucea, sângele și moartea Sa, atunci vom cunoaște cu adevărat, cât de mare este greutatea păcatului. Numai sângele Fiului lui Dumnezeu a putut să u...

  ​Cînd s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană și sfîntă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, și să slujească taina mîntuirii noastre. ​Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decît curăția, mai fără de prihană decît toată zidirea cea gîndită, mai sfîntă decît toată sfințenia, Preacurata și Preabinecuvîntata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinților și drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, rodul rugăciunilor și al postirilor părintești, fiica cea împărătească și arhierească. Și s-a aflat la loc sfînt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însuflețită a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea să nască pe Cuvîntul cel mai sfînt decît sfinții, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfînta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălțimea slav...