REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  „Iară fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pe draci” (Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15) Despre post și despre patima defăimării P recum după sfârșitul iernii, când începe vara corăbierul duce în mare vasul său, ostașul curăță armele sale și își pregătește calul său de război, lucrătorul de pământ își ascute secera, călătorul începe cu curaj călătoria sa cea îndelungată și luptătorul se gătește pentru arena, așa și noi, când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostașii să curățim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuțim secerile noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer și precum luptătorii să ne gătim pentru luptă. Căci creștinul este un lucrător de pământ, un corăbier; un ostaș, un luptător și un călător. De aceea zice și Apostolul Pavel: „îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu” (Efes. 6, 11-13). D acă ești tu luptător, trebui...

  F rați creștini, D uhul cel mut și surd, adică diavolul, nu ar avea dreptul să chinuiască făptura lui Dumnezeu, dacă nu i-ar da Dumnezeu voie, căci știm că nici pe Iov n-a îndrăznit să-l ispitească fără învoirea lui Dumnezeu. De aceea Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, știa și ziua și ceasul de când duhul necurat chinuia pe tânărul din Evanghelia de astăzi. Pentru ce, dar, a mai întrebat Iisus pe tatăl celui îndrăcit despre vremea când i-a venit lui boala aceasta? Oare, îi este lui Dumnezeu mai greu să vindece bolile cele de mulți ani, și mai puțin greu, să le vindece pe cele de mai puțini ani? Sau, oare, îi este Lui mai greu să mute pe diavolul din locul în care a locuit multă vreme și mai ușor să-l gonească din locul în care a stat mai puțină vreme? La Dumnezeu deopotrivă toate sunt cu putință, pentru că puterea Lui este nemăsurată și nemărginită. Dumnezeu a supus omului multe și nenumărate lucruri, dar vremea a lăsat-o sub stăpânirea Sa, după cum spun Faptele Apostolilor,...

 Închinarea la Sfânta Cruce este o practică importantă în creștinismul ortodox, cu rădăcini în Sfânta Scriptură și în tradiția Bisericii. Deși nu există un verset specific care să poruncească direct închinarea la Cruce, există mai multe pasaje care subliniază importanța Crucii și a jertfei lui Hristos, care au fost interpretate de către Sfinții Părinți ca o bază pentru această practică. Iată câteva dintre pasajele biblice relevante și interpretarea lor în contextul închinării la Cruce: * **Galateni 6:14:** „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!”. Apostolul Pavel se laudă cu crucea lui Hristos, arătând că aceasta este centrul credinței creștine. * **1 Corinteni 1:18:** „Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. Crucea este văzută ca un simbol al puterii și mântuirii divine. * **Filipeni 2:8:** „Și,...

Deși la fel ca și închinarea la Sfânta Cruce care este menționată în Sfânta Scriptură în epistola întâi către corinteni a sfântului Apostol Pavel 1 Corinteni 1:1-18 , și închinarea la sfintele icoane este menționată în Sfânta și dumnezeiasca scriptură ba chiar de a lungul istorie bisericești aceasta a constituit și un veritabil măr al discordiei sau cartofi fierbinte fiind un subiect al unuia dintre cele șapte sfinte sinoade ale bisericii cu toate astea În încercarea lor de a falsifica Sfânta și dumnezeiasca scriptură neoprotestații acuză pe creștinii ortodocși de închinarea la chip cioplit și încălcarea uneia dintre poruncile decalogului atunci când vine vorba despre închinarea la sfintele icoane deși despre această închinare vorbește chiar psalmistul David în psalmul său 131 versetele 7 și 8 prin urmare în acest articol vom lămuri din punct de vedere istoric biblic și dogmatic argumentând biblic De ce este corect să ne închinăm Sfintei icoane și nu este corect să nu ne închinăm acest...

 

 După ce la începutul luni martie am sărbătorit ZIUA FEMEI ȘI ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MAMELOR. Astăzi 25 martie odată cu sărbătoarea BUNEI VESTIRI Biserica a orânduit și prăznuirea Zilei Mamelor creștine. Buna Vestire este prăznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagoveştenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al ÎI lea (681-683). La început această era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Dom...

  Zis-a Domnul către iudei: „Cine dintre voi Mă vădește pre Mine pentru păcat ?” (In. 8, 46) Conștiința noastră ne pârăste pe noi D umnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit și priveghetor necontenit – conștiința. Într-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie așa de treaz, precum conștiința noastră. Dintre judecătorii omenești, unii se mituiesc, alții se câștigă prin măguliri, alții se intimidează prin frică, și încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă, însă tribunalul conștiinței nu se biruiește prin toate acestea, ci poți să măgulești, să dai daruri, să ameninți sau să faci orice, această judecătorie pururea va rosti hotărârea cea dreaptă, chiar și asupra gândurilor tale celor păcătoase. Și tocmai cel ce a săvârșit păcatul se osândește pe sine, chiar când nu-l părăsesc alții. Și aceasta nu se întâmplă o dată sau de două ori, ci foarte adeseori, în toată viața. De ar fi trecut oricât de mult timp, conștiința niciodată nu uită ce...

  F rați creștini, D omnul Isus a ridicat la mare înălțime vrednicia și cinstea sufletului omenesc. Arătându-l mai de preț decât toată lumea, a zis că nici un lucru din cele ce sunt în lume nu este vrednic de schimbat cu sufletul. Dar, oare, ce este sufletul, care este așa de prețios, atât de scump și cu totul de neprețuit? De unde este adus? Care este ființa și firea lui, și cât timp trăiește el? Mulți dintre păgânii închinători la idoli, cu sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, s-au ostenit să înțeleagă acestea, dar neavând lumina descoperirii dumnezeiești ca povățuitoare ostenelilor lor, s-au ostenit în zadar. Dintre aceștia, unii s-au înălțat prin lumina minții lor până aproape de treapta înțelegerii, dar neputând fi ridicați de lumina aceasta până la treapta cea mai înaltă, au căzut în greșeli cu totul necuviincioase. Alții, nefiind atât de luminați de lumina minții, au grăit despre suflet, ca niște nepricepuți. D in mărturiile lor însă vedem că cea mai mare parte d...

 

  „Cine ești tu?” (In. 1, 19) Folosul mărturisirii și al cercetării conștiinței în toate zilele D e vreme ce noi, ori aici, ori în viața cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precum și din Evanghelie. Adică Psalmistul zice: „Cine în iad se va mărturisi ție ?” (Ps. 6, 6). El cu aceasta voiește să spună că cineva nu se va putea mărturisi Domnului în iad, ci că această mărturisire acolo nu va putea ajuta la nimic. Același lucru ne-a învățat Hristos într-o pildă (Lc. 16, 19 și urm.). Era un sărac, cu numele Lazăr, peste tot plin de bube și de umflături, și cuprins de o boală nevindecată. Și era un bogat, care nu da nimica săracului, măcar din firimiturile sale. Dar ce trebuie să povestesc eu toată pilda? Voi o cunoașteți cu desăvârșire: nemilostivirea bogatului, cum el nu hrănea pe sărac, dar și nevoia și foamea a cestuia, cu ca...

  F rați creștini, C ei care purtau patul, pe care zăcea slăbănogul, au venit la ușa casei unde învăța Iisus și neputând să intre în casă, din cauza mulțimii de oameni care erau acolo, ca să pună pe slăbănog înaintea Domnului Iisus, s-au suit deasupra, pe acoperiș, l-au spart și au lăsat pe bolnav cu patul în jos, drept înaintea lui Iisus. Pentru ca să se urce pe acoperiș au folosit scări funii și lemne. În timpul urcării n-au lipsit strigătele gălăgioase, proprii unor asemenea împrejurări. Cine se îndoiește că pe toate acestea nu le vedea și nu le auzea Iisus, Care vedea și știa și cugetele cele mai ascunse ale oamenilor? El însă tăcea. Apoi, ei au stricat acoperișul casei și au coborât patul cu slăbănogul, făcând iarăși zgomot mare, cu strigăte, cum se fac de obicei când oamenii coboară vreun lucru greu. Iisus Hristos, fără îndoială, vedea și auzea toate acestea, dar tăcea. El a deschis gura Sa și a grăit numai atunci când a văzut pe slăbănog pe patul său înaintea Lui, zicându...

 Sfântul și Marele Post, cunoscut și ca Postul Paștelui sau Postul Mare, este cea mai importantă perioadă de post din calendarul liturgic ortodox, având o semnificație profundă și o origine bogată, strâns legată de istoria și dogmele Bisericii. Originea și instituirea Postului Mare: * **Rădăcini biblice:**     * Postul are rădăcini adânci în Sfânta Scriptură, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.     * În Vechiul Testament, Moise (Exod 34, 28) și Ilie (3 Regi 19, 8) au postit câte 40 de zile.     * În Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos a postit 40 de zile în pustiu înainte de a-și începe activitatea publică (Matei 4, 2). Acest post al Mântuitorului a oferit modelul pentru Postul Mare. * **Dezvoltarea în Biserica primară:**     * În primele secole ale creștinismului, postul era o practică obișnuită, dar nu exista o perioadă standardizată.     * Postul Paștelui a început să se contureze ca o perioadă de pregătire pentru Pa...

  „Atunci dus a fost Iisus în pustie de duhul, ca să se ispitească de diavolul” (Mt. 4, 1) Nu arunca vinovăția păcatelor tale asupra Satanei A stăzi vom vedea că, deși Satana ne ispitește, el totuși nu este vinovat în nenorocirea noastră numai dacă noi înșine vom lua seama bine asupra noastră. Cine însă este ușuratic la minte și nu are un îndemn tare spre bine, acela cade în păcat și se aruncă pe sine în pierzare, chiar de nu ar fi diavolul. Satana negreșit voiește să ne piardă; eu știu aceasta, și nimeni nu o tăgăduiește. Dar să luați aminte la cele pe care am să le zic acum. 1. Spre a arăta că nu Satana, ci propria noastră neîngrijire este pricina păcatelor noastre, voi vorbi mai întâi despre plăsmuirea lumii. Oricât de bună și aleasă este ea, totuși celor neîngrijitori le slujește spre pietre. Ce să zicem noi despre plăsmuirea cea mărită și vrednică de mirare ? Este ea oare rea și îndreptată spre pierderea noastră ? Cine ar putea să fie așa de nebun și nepriceput încât să ...