Evrei 2, 11-18

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, 12 zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. 13 Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. 14 Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S'a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, 15 și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. 16 Fiindcă e de la sine'nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. 17 Pentru aceea era El dator să li Se asemene'...