II Corinteni 6, 11-16

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Gura noastră deschisu-s'a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s'a lărgit. 12 Strâmtorați nu sunteți întru noi, ci'n inimile voastre sunteți strâmtorați. 13 Plătiți-ne și voi cu aceeași plată - vă vorbesc ca unor copii ai mei -, lărgiți-vă și voi inimile! 14 Nu vă înjugați la jug străin b cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15 și ce învoire este între Hristos și Veliar c ? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? 16 sau ce înțelegere este între templul lui Dumnezeu și idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, așa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui și voi umbla și Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. A liluia, glasu...