REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  Într-o zi, un tânăr frământat de gândurile și greutățile vieții a mers la un bătrân duhovnic din pustie și l-a întrebat: — Părinte, de ce unii oameni trec prin încercări și rămân curați și plini de pace, în timp ce alții se umplu de amărăciune și își pierd credința la cea mai mică greutate? Bătrânul duhovnic nu i-a răspuns îndată. L-a luat pe tânăr de mână și l-au coborât până la marginea unui râu din apropiere. Ajunși acolo, avva a luat de pe mal trei pietre diferite. Prima piatră era din argilă uscată. Când duhovnicul a dat-o la o parte și a pus-o în apă, în scurt timp piatra s-a muiat și s-a împrăștiat în tot râul, făcând apa tulbure. A doua piatră era de piatră cioplită, dar plină de crăpături uscate. Când a fost lăsată în apă, apa a pătruns prin ea, iar sub presiunea curentului, piatra s-a spart în bucăți mici și s-a pierdut în adâncuri. A treia piatră era un șuvoi de râu – o piatră netedă, bine șlefuită de trecerea anilor și de ape. Când bătrânul a pus-o în râu, apa a ...

    Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat...

  17 Și a fost că într'una din zile El învăța; și de față ședeau farisei și învățători ai legii veniți din toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. 18 Și iată că niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înlăuntru și să-l pună înaintea Lui; 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s'au suit pe acoperiș, și prin tavan b l-au lăsat cu patul în mijloc, în fața lui Iisus. 20 Și văzând El credința lor, a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele“. 21 Iar cărturarii și fariseii au început a cugeta, zicându-și: „Cine-i acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“ 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor, a zice: Iertate îți sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te și umblă!? 24 Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele - i-a zis slăbăn...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 58 Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, totdeauna sporind în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică'ntru Domnul. 1 Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinți a : precum le-am poruncit Bisericilor Galatiei, așa să faceți și voi. 2 În ziua întâi a săptămânii fiecare din voi să-și pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu. 3 Iar când voi veni, pe cei pe care voi îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. A liluia, al Tuturor Sfinților, glas...

Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisitorul – nevoința monahală și statornicia în dreapta credință Începutul unei vieți închinate lui Dumnezeu Istoria Bisericii păstrează în paginile sale chipurile unor oameni care, prin rugăciune, nevoință și statornicie, au arătat că viața creștină nu se întemeiază numai pe mărturisirea cuvintelor, ci și pe puterea de a rămâne credincios lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale existenței. Unii au ales liniștea mănăstirilor și lucrarea neîntreruptă a rugăciunii, în vreme ce alții au fost chemați să apere public adevărul credinței, înfruntând împotrivirea celor care doreau să schimbe învățătura Bisericii. În ambele situații, sfințenia s-a arătat prin aceeași hotărâre lăuntrică: așezarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice interes omenesc. În această tradiție se înscriu Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisito...

  Sfinții Martiri Cassius și Florentius din Bonn și Gereon din Köln, împreună cu tovarășii lor, au luat cununa muceniciei probabil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei inițiate de Dioclețian împotriva creștinilor. Legiunea tebană Acești mărturisitori făceau parte din legiunea tebană, provenind din Egipt și care era compusă în majoritate din soldați creștini. Cele mai multe informații despre sfârșitul mucenicesc al membrilor acestei legiuni provin dintr-o istorisire a episcopului Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum, scrisă în jurul anului 440), la care se adaugă referiri ale lui Grigorie de Tours (Liber Miraculorum, pe la 590), Venantius Fortunatus (sec. VII) și Walafried Strabo (sec. IX). Mărturisirile mai târzii, întocmite de Jacobus de Voragine (Legenda Aurea, sec. XIII) și de monahul francez Hélinard (Passio Gereonis, sec. XII, preluată în Acta Sanctorum Octombriis vol. 5, Bruxelles, 1852, pp. 37-39), compilează într-o istorisire coerentă amănuntele disparate ...

  ​În veacul al XIII-lea, după ce Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) a semnat nelegiuita unire cu Roma de la Lyons, monahii din Sfântul Munte au trimis împăratului o scrisoare prin care înfierau această unire eretică și îl rugau pe împărat să se lepede de aceasta și să se întoarcă la Ortodoxie. Hotărât să impună cu forța unirea Bisericilor, pentru ca papa să acorde sprijinul său politic Imperiului Bizantin – pe care tocmai îl reîntregise în urma ocupației latine –, Împăratul Mihail Paleologul, sfătuit de Patriarhul Ioan Vekkos (1275-1282), s-a ridicat împotriva monahilor pe care până atunci îi protejase și a trimis soldați latini în Muntele Athos pentru a-i supune, cu prețul unor masacre sângeroase, pe monahii care nu voiau să recunoască această unire închipuită. După ce i-au spânzurat pe toți Părinții din Sinaxa Sfântului Munte (forul conducător al Athosului) și au omorât mulțime de monahi din Mănăstirile Vatoped și Iviron, soldații s-au repezit cu sălbăticie diavolească ș...

În apropierea Romei, într-un loc retras de mulțimea și zgomotul cetății, se afla o mică mănăstire de fecioare. Așezarea era ferită de privirile lumii, iar viața celor câteva femei care locuiau acolo se desfășura după rânduiala rugăciunii și a nevoinței. Egumena lor era Sofia, o femeie bătrână, cunoscută pentru viața sa îmbunătățită și pentru statornicia ei în credință. În această mănăstire a crescut Anastasia. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, ea a fost luată de Sofia și crescută ca o fiică duhovnicească. Copilăria ei s-a desfășurat departe de viața obișnuită a cetății. Aici a învățat rugăciunea, postul și ascultarea, iar anii care au urmat au transformat copilul rămas fără părinți într-o tânără hotărâtă să-și închine viața lui Hristos. Sofia nu a pregătit-o pentru lumea în care celelalte tinere își căutau un soț și își întemeiau o familie, ci pentru viața pe care Anastasia însăși avea să o aleagă. În mijlocul obștii, tânăra a crescut în rânduiala fecioriei și a rugăciunii. Post...

În rândul celor doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos se află și Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, o figură asupra căreia izvoarele Noului Testament păstrează puține informații biografice, dar a cărei prezență în istoria Bisericii este legată de însăși începutul lucrării apostolice. Numele său apare în listele celor doisprezece Apostoli, alături de ceilalți ucenici chemați de Hristos pentru a fi martori ai vieții, Pătimirii, Învierii și Înălțării Sale. Tocmai această discreție a izvoarelor ne îndeamnă să privim cu atenție la mărturia pe care Biserica a păstrat-o despre el, fără a confunda persoana sa cu alte personaje ale epocii apostolice care poartă același nume. Iacob al lui Alfeu aparține primei generații de vestitori ai Evangheliei, acei oameni care au primit de la Hristos nu doar o învățătură, ci și o misiune. Chemarea apostolică a însemnat intrarea într-o existență nouă, în care omul își așază viața sub ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și devine mărturisi...

 

  A fost odată un bătrân pustnic care trăia într-o colibă din adâncul pădurii. În fiecare zi, aducea apă de la un izvor aflat la mare depărtare, folosind două vase mari de lut pe care le purta pe umeri, atârnate de o cobiliță. Unul dintre vase era desăvârșit, fără niciun cusur, și ajungea mereu plin la colibă. Celălalt vas avea o crăpătură fină și, pe drumul lung de la izvor, pierdea jumătate din apă, ajungând la bătrân doar pe jumătate plin. Timp de doi ani, lucrurile au urmat aceeași rânduială. Vasul cel întreg era mândru de împlinirea sa, în timp ce vasul cel crăpat trăia într-o adâncă mâhnire și rușine. Într-o zi, neputând să mai rabde povara propriei neputințe, vasul cel crăpat i-a vorbit bătrânului la marginea izvorului: — Părinte, îmi este rușine cu mine însumi. Din cauza acestei crăpături, jumătate din apa pe care o car se pierde pe drum și o parte din munca ta este în zadar. Bătrânul pustnic a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: — Când ne vom întoarce spre colibă, te ro...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 27 Numa' să vă purtați în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați cu tărie într'un singur duh, într'un singur suflet luptându-vă împreună pentru credința Evangheliei, 28 fără ca'ntru ceva să vă înfricoșați de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, dar pentru voi, de mântuire; și aceasta, de la Dumnezeu. 29 Căci de dragul lui Hristos vi s'a dat vouă nu numai să credeți în El, dar și să pătimiți pentru El, 30 ducând aceeași luptă pe care-ați văzut-o la mine și'n care-acum auziți că sunt. 1 Așadar, dacă e vreun îndemn în Hristos, dacă e vreo mângâiere a iubirii, dacă e vreo împărtășire a Duhului, dacă e vreun dor și v...

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vîrtos, cum te-...

  ​Icoana Maicii Domnului de la Korsun este considerată a fi una dintre cele pictate de Sfântul Evanghelist Luca și fusese păstrată la Efes. Pe 9 octombrie 988, o copie a acestei icoane a fost transferată de la Korsun la Kiev de către Sfântul Mare Prinț Vladimir (15 iulie), și a ajuns să fie numită Icoana de la Korsun. Mai târziu, această icoană a fost transferată la Novgorod, și de acolo la Moscova, în Catedrala Adormirii din Kremlin. ​O altă copie a Icoanei Maicii Domnului de la Korsun a fost adusă din Grecia în Rusia de către Sfânta Eufrosina din Poloțk (23 mai) în 1162. Sfânta Eufrosina a întemeiat Mănăstirea Mântuitorului la Poloțk. Când a aflat că exista o icoană pictată de Sfântul Luca la Menignus în Grecia, a trimis daruri bogate Împăratului Bizantin și Patriarhului Hrisoverghis cerându-le să-i trimită această icoană. ​Icoana a fost trimisă în Rusia din Efes și a trecut prin Korsun. La cererea locuitorilor acelui oraș, a rămas acolo circa un an, astfel ajungând să fie cu...