REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, C ând mă gândesc la aceste cuvinte ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus, „că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut“ (Luca 19, 10), o mare nădejde intră în inima mea și de multă bucurie se umple sufletul meu; căci, dacă Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să caute și să mântuiască oaia cea pierdută, deci și pe mine, cel care sunt pierdut și păcătos, mă va căuta și mă va mântui. Când mă gândesc însă la ceea ce a făcut Zaheu, care a căutat pe Domnul și s-a mântuit, inima mea este cuprinsă de o mare deznădejde și mâhnirea și frica învăluie sufletul meu. Vreau și eu să văd pe Domnul meu, Iisus, și-L caut precum îl căuta odinioară Zaheu; însă eu, fiind rece cu dragostea mea către El, sunt oprit de mulțimea păcatelor mele, cum era oprit odinioară Zaheu de mulțimea oamenilor. Zaheu, fiind mare la suflet, a ocolit mulțimea, a alergat înaintea poporului și suindu-se în dud, a văzut pe Mântuitorul lumii. Eu însă, fiind neputincios și mic la suf...

  F rați creștini, Î ntra-adevăr, Dumnezeu fiind atotstăpânitor nu are nici o trebuință de mulțumirile și darurile omului: „Căci de bunătățile mele nu ai trebuință“ (Psalm 15, 2), așa cânta înaintea lui Dumnezeu proorocul și împăratul David. Oamenii își arată recunoștința lor sau prin cuvânt, mulțumind, sau aducând daruri binefăcătorilor lor. Dumnezeu nu are nici o trebuință de mulțumirea și proslăvirea noastră, pentru că este de la Sine slăvit. Firea Lui cea dumnezeiască, de la sine însăși are slavă și laudă nemărginită și neîncetată. Pentru că Dumnezeu este Duh, El nu se împărtășește din darurile și jertfele cele materiale care I s-ar aduce. Însă mulțumirile, atât cele prin cuvânt, cât și cele prin fapte bune, ce se aduc Lui, dacă sunt pornite din adâncul sufletului plin de dreaptă recunoștință, Dumnezeu le privește cu dragoste, primind și cuvintele și darurile omului recunoscător, pentru împăcarea conștiinței și mulțumirea sufletului lui. C el dintâi dintre oameni, care a gă...