REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35) 3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora

  Cuvânt despre Evanghelia de la Matei, care se citește în Sfânta și Marea Luni, la Liturghie (Mt. 24, 3-35) D upă ce Hristos a vorbit despre nenorocirea ce avea să vie asupra Ierusalimului și despre aceea că Apostolii vor birui toate piedicile, iar Evanghelia se va predica în toată lumea, se întoarce iarăși la descrierea ticăloșiei ce va veni peste iudei, pe când ucenicii vor predica strălucit Evanghelia în toată lumea. „Atunci cei din ludeea să fugă la munți”. Atunci, când ? Când acestea se vor întâmpla, când urâciunea pustiirii va fi în locul cel sfânt. El prin aceasta înțelege, oastea romană. Atunci, zice el, să fugiți, căci nu va fi nici o nădejde de mântuire. Altădată iudeii din războaie grele se ridicaseră, ca în timpurile lui Sanherib și ale lui Antioh. Oastea lor fusese împrăștiată, templul cucerit; însă s-au ridicat macabeii împotriva vrăjmașului și a urmat o deplină schimbare. Dar pentru ca ei să nu aștepte și acum ceva asemenea, le curmă toată nădejdea. Abia viața singur

să iubeşti fără să fii iubit… să slujeşti fără să fii preţuit… să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… să ierţi fără să fii iertat… să-l susţii pe cel care te-a lepădat… să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… să investeşti clădind fără speranţe… să taci pentru a nu face rău aproapelui… să vorbeşti de dragul adevărului… să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…  Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! Părintele Justin Pârvu

  Înger bun păzitor, În sufletul meu tu ai loc. Vii la mine mă păzești, Mă aperi de pericolele ce nu le bănuiesc. Înger bun păzitor tu la mine  vii Pe brațele tale mă ții. Stai lângă mine aproape, Îmi îmbraci sufletul în iubire și dragoste. Îmi aduci bucurii orișicând, Nu mă lași ca să plâng. Aripile tale cu pene albe, Sunt obosite de rtistețea noastră Înger bun păzitor ești cel mai frumos, Vii ca pasărea-n zbor. Pe pământ ești o lumină, Pe cer o formă de cruce de inimă. Tu îmi aduci stelele ce sclipesc, O lumină ești când  vii strălucești, Luminezi o atmosferă un pământ un cer, Viața noastră o faci un mister. Înger bun păzitor zi și noapte de mine ești aproape, Ma păzești de căderi de păcate de moarte. Mâ faci să fiu cu inima deschisă, Să savurezi o parte din fericire. Îngerul meu păzitor iubit, De multe ori m-ai surprins. Când copilul meu prin greutăți zâmbește, Îndemnul tău frumos lângă el  este. Tu faci ca lucrurile colorate, În ochii mei să nu joace. Mă faci să pot găsi o pâine al

      Nota autorului     „Versul romanescian aduce energia primordială din adâncul sufletesc, cu ajutorul unui elixir salomeesc, un nectar al zeilor, numit lumina sunetului divin, o soma pe care o întâlnim pe parcursul celor trei volume de poeme dramatice.”Teoria totului  încriptată în aceste poeme ilustrează metaforic adevărul că Unicosul este rodul cununiei dintre lumina văzută și cea nevăzută, dansul celor două raze divine primordiale ce au creat sfera plasmatică spiralată, Unicosul e chiar Dumnezeu, potir -strop din somma nemuririi: Azi Pământu-și Bea din Boluri cu portative povestea: Mithra e Inima Gaiei în zbor, soare-i Isis. sau stea? Omul, iubite, e necoapta floare, O parte, din ea. Divinul, Duh, Sinele creator și–a pitit dragostea,   Iubirea, Sufletul, fractal ceresc, I-ascunsă-n toate. Viu, matricea divină, morfică, Val a-nvia poate, Etern izvor de apă vie infinit Este, ce scoate Rugina vremii ce Rădăcina crunt, viu ne-o tot roade.   Felurite Specii cu Sufletele-n tot veșnic