Luni

 

Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35)

³ Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? ⁴ Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. ⁵ Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. ⁶ Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. ⁷ Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. ⁸ Dar toate acestea sunt începutul durerilor. ⁹ Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. ¹⁰ Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. ¹¹ Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. ¹² Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. ¹³ Dar cel ce va răbda până sfârșit, acela se va mântui. ¹⁴ Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul. ¹⁵ Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citește să înțeleagă – ¹⁶ Atunci cei din Iudeea să fugă în munți. ¹⁷ Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-și ia lucrurile din casă. ¹⁸ Iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina. ¹⁹ Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. ²¹ Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. ²² Și de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. ²³ Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți. ²⁴ Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. ²⁵ Iată, v-am spus de mai înainte. ²⁶ Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți. ²⁷ Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. ²⁸ Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. ²⁹ Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. ³⁰ Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă. ³¹ Și va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. ³² Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara e aproape. ³³ Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. ³⁴ Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. ³⁵ Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

La prima vedere, ziua de ieri, numită a Intrării în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos, a fost una trăită cu mult entuziasm şi bucurie. În oraşul păcii – Ierusalim – a intrat Domnul păcii. A fost întâmpinat de mulţi dintre locuitorii cetăţii sfinte şi aclamat asemenea unui împărat. În calea Mântuitorului cei de atunci şi-au aşternut hainele într-un gest de evlavie şi admiraţie; în mâini purtau ramuri de finic şi plini de însufleţire strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).

Deşi toată mulţimea era entuziasmată, am zice chiar în extaz, cineva era trist: Domnul Iisus Hristos! Ştia firea schimbătoare a oamenilor şi că mulţi dintre cei care-L aclamau la poarta Ierusalimului vor striga peste câteva zile: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” (Ioan 19, 15).

Cu tristeţe constatăm cât de duplicitară este firea omu- lui şi cu câtă uşurinţă se trece de la o stare la alta; cât de uşor poate huli ceea ce cu puţin timp înainte a ovaţionat. Pe Domnul Hristos L-au aclamat într-o zi ca pe un împărat, iar după câteva zile L-au hulit ca pe un condamnat la moarte. Cei de atunci au uitat ceea ce Fiul lui Dumnezeu a făcut pentru ei şi pentru sufletele lor.

Oare noi suntem departe de comportamentul acelora? Să nu uităm faptul că, prin multele noastre păcate şi prin necredinţa noastră, Îl răstignim şi noi pe Domnul Iisus Hristos.

Mai ales în săptămâna aceasta să nu uităm de Domnul Hristos şi de mântuitoarele Sale pătimiri. Este săptămâna când Mântuitorul Se răstigneşte pentru fiecare suflet din această lume. În aceste zile sufletul nostru este şi o Golgotă, dar şi un Ierusalim!