Viața Sfântului Rupert, Apostolul Bavariei

 

Provinciile romane Pannonia și Noricum au fost adevărate bastioane ale bisericii primare. Astfel, de exemplu, Sfântul Martin de Tours se trăgea din actuala regiune austriacă Burgenland, parte din fosta provincie romană Noricum. Invaziile barbare au lovit cu atâta sălbăticie aceste provincii, încât creștinii aproape că au dispărut, credința reapărând abia în vremea ducelui Theodo I de Bavaria, în veacul al VII-lea. Alături de Sfântul Rupert († 710), cel care l-a convertit pe ducele Theodo I al Bavariei, acesta a mai îngăduit venirea și altor misionari franci, unul dintre cei mai cunoscuți fiind Sfântul Emmeramus, care a suferit moarte mucenicească.

Deși Sfântul Rupert (Hrodibert sau Robert) este considerat a fi de origine francă, tradiția sa spirituală se pare că era aceea a creștinismului celtic, irlandez. După ce a reîntemeiat vechiul oraș roman Juvavia (astăzi Salzburg), acesta a devenit centrul activității misionare celte din Europa Centrală. Biserica Austriei era îmbibată de influența creștinismului celtic, fiind organizată pe principiul stareților-episcopi, aceștia fiind urmașii Sfântului Rupert. Unul din ucenicii săi cei mai cunoscuți a fost Sfântul Virgil Geometrul, cunoscut drept Fergal O’Neill din Leinster. Sfântul Virgil este cunoscut azi mai mult datorită activității sale de astronom (susținând că pământul este rotund, iar nu plat, precum și a existenței altor popoare la antipozi), dar el a fost un ierarh ortodox care a îngăduit folosirea limbilor locale în cadrul slujbelor (mai ales de Botez) și care a avut o activitate misionară însemnată în regiunile Carinthiei și Sloveniei, fiind unul dintre primii misionari care a încercat să-i creștineze pe slavi.

Biserica austriacă nu și-a păstrat multă vreme identitatea spirituală originară: după patru ani de la adormirea Sfântului Virgil (†784), ducatul austro-bavarez a fost cucerit de Carol cel Mare (Charlemagne), integrându-se rapid în circuitul european. Stareții-episcopi au fost înlocuiți de potentați lumești, electori ai Imperiului de Apus. Printr-o teribilă ironie a sorții, urmașii Sfântului Rupert și ai Sfântului Virgil de Salzburg au devenit oponenții și persecutorii Sfinților Chiril și Metodiu.

Sfinții vremilor în care Austria și Bavaria erau ortodoxe încă trăiesc în Hristos și în memoria oamenilor, rugându-se pentru țările lor și pentru toți oamenii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!