Cântare de laudă la Sfântul Apostol Simeon

 

Simeon strălucește cu tinerețea și cu puterea,
Când blândului învățător el Îi urmează.

În El nu vede pe ruda cea de un trup cu el,
Ci pe Dumnezeu Cel de necuprins,
întrupat printre oameni.

Această lumină mare întreaga lume
întunecată i-o a arătat.

Venindu-și în sine el de lume s-a lepădat,
Și precum vulturul puternic care se înalță în zbor,
El cu duhul s-a înălțat către ceruri și cele cerești.

Prin Hristos el bunătatea lui Dumnezeu a cunoscut,
Viața cea nemuritoare și frumusețea.

Prin Hristos el încă și pe adevăratul Om L-a cunoscut.
Astfel disprețuit-a slava și onorurile vremii lui,
Și precum albina tuturor nevoințelor pe sine s-a dăruit,
De tinerețea lui nefiindu-i milă, nici de al său trup,
Ci Legea lui Hristos până la sfârșit împlinind,
Și împărăției celei veșnice învrednicindu-se.

Răstignit pe cruce, bătrânul cel de una sută ani
Boldul morții nu-l simte,
Căci el în duhul înviase demult;
Acum el așteaptă
Slăvita înviere
Și a trupului.