Fapte 5, 1-11

 

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1)

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul.

¹ Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, și-au vândut țarina. ² Și el, cu știrea femeii sale, a dosit din preț; și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Iar Petru a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei? ⁴ Oare nu ție-ți rămânea dacă o păstrai? și, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu!“^{a 5} Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți cei ce au auzit. ⁶ Și ridicându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și l-au scos afară și l-au îngropat. ⁷ Și a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase. ⁸ Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât?“ Iar ea a zis: „Da, cu atât“. ⁹ Iar Petru i-a zis: „De ce v'ați învoit voi să ispitiți^b Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine“. ¹⁰ Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și intrând tinerii, au găsit-o moartă și au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. ¹¹ Și frică mare a fost în toată Biserica și în toți cei ce au auzit de aceasta.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 73: 2, 13)

Stih 1: Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câștigat-o de la început.

Stih 2: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veci, a lucrat mântuire în mijlocul pământului.