REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viața monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obștea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost. ​Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuți, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între 1750 și 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare de sufl...

  ​Isauria, cetatea domnească a țării cu același nume, a primit sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, propovăduitorul neamurilor, care a adus pe câțiva la cunoștința adevărului. În acea vreme, un om numit Nestor trăia în satul Vidania, aproape de cetate. Împreună cu soția sa, Nada, au avut un fiu pe nume Conon . ​Chemarea și Botezul Arhanghelic ​Când Conon a ajuns la vârsta maturității, părinții săi au dorit să-l căsătorească cu o fecioară frumoasă, numită Ana. Însă, înainte de nuntă, tânărului i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail în chip de bărbat prealuminos. Acesta l-a învățat credința, l-a botezat în râu întru numele Preasfintei Treimi și l-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine. Din acel moment, Arhanghelul a rămas nevăzut alături de el. ​În noaptea nunții, Conon și-a convins mireasa să trăiască în curăție, folosind metafora luminii (credința) și a întunericului (păcatul). Ana a acceptat, iar cei doi au trăit ca frații, în rugăciune. U...

  ​Cetatea Gaza, odinioară un bastion al păgânătății în Palestina, rămâne în istoria creștinismului drept locul unde puterea credinței a dărâmat nu doar idoli de piatră, ci și zidurile suferinței trupești. Central în această transformare spirituală este Sfântul Porfirie, un bărbat a cărui viață a fost marcată de o vindecare miraculoasă și de o misiune apostolică neclintită. ​De la bogăția Tesalonicului la pustia Iordanului ​Născut într-o familie înstărită din Tesalonic, Porfirie a ales la vârsta de 25 de ani calea lepădării de sine. După cinci ani petrecuți în asceza Egiptului și alți cinci în peșterile Iordanului, trupul său a cedat în fața bolii. Ajuns la Ierusalim, deși chinuit de o paralizie severă, Porfirie nu a încetat să se târască spre locurile sfinte. ​Minunea vindecării la Golgota ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei privegheri, când, epuizat de durere, Porfirie a căzut într-o vedenie lângă stânca Golgotei. L-a văzut pe Hristos pe Cruce și pe tâlharul cel ...