REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​„Apărător neînfricat al dreptei credințe și mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Țării Românești, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoți și credincioși i-ai povățuit, pe tineri i-ai învățat și pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale și înțeleptele învățături au rămas tezaur neprețuit Bisericii noastre dreptmăritoare.“ Frumosul condac al slujbei Sfântului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascălu ilustrează în câteva cuvinte virtuțile cu care și-a împodobit viața duhovnicească. Povățuitor, milostiv, ales cărturar, Sfântul Grigorie Dascălu rămâne un adevărat exemplu pentru credincioșii de pretutindeni. ​Copiii cuminți se cunosc de mici, iar faptul că învață bine este o dovadă în plus a seriozității lor. Sfântul Grigorie a fost un elev sârguincios, acesta fiind unul dintre puținele amănunte pe care le cunoaștem despre perioada copilăriei și adolescenței sale. S-a născut în București, în anul 1765, „din părinți pământeni și de bun neam“. Știm că părinți...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Marele între dascăli, Sfântul Chiril, era din Alexandria, născut din părinți dreptcredincioși și de neam bun, nepot de soră al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Fiind crescut cu îngrijire, s-a făcut foarte iscusit în filosofie și în fapte bune. El era desăvârșit învățat și deprins cu cărțile bisericești, elinești și latinești, atât în înțelepciunea cea dinafară, cât și în cea dinăuntru. El se îndeletnicea totdeauna cu citirea și cugetarea dumnezeieștilor Scripturi. ​Pentru aceea și Teofil, unchiul lui, văzând în el atâta înțelepciune și fapte bune, l-a numărat în rândul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. Sfântul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos, întocmai ca un crin binemirositor și frumos, care înflorea cu curăția și cu faptele bune, și care umplea pe credincioși cu mirosul dumnezeieștii lui înțelepciuni. ​După ce a murit Teofil, toți clericii de obște și mirenii au ales ca patriarh al Alexandriei p...

  ​Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viața monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obștea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost. ​Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuți, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între 1750 și 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare de sufl...

  ​Isauria, cetatea domnească a țării cu același nume, a primit sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, propovăduitorul neamurilor, care a adus pe câțiva la cunoștința adevărului. În acea vreme, un om numit Nestor trăia în satul Vidania, aproape de cetate. Împreună cu soția sa, Nada, au avut un fiu pe nume Conon . ​Chemarea și Botezul Arhanghelic ​Când Conon a ajuns la vârsta maturității, părinții săi au dorit să-l căsătorească cu o fecioară frumoasă, numită Ana. Însă, înainte de nuntă, tânărului i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail în chip de bărbat prealuminos. Acesta l-a învățat credința, l-a botezat în râu întru numele Preasfintei Treimi și l-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine. Din acel moment, Arhanghelul a rămas nevăzut alături de el. ​În noaptea nunții, Conon și-a convins mireasa să trăiască în curăție, folosind metafora luminii (credința) și a întunericului (păcatul). Ana a acceptat, iar cei doi au trăit ca frații, în rugăciune. U...

  ​Cetatea Gaza, odinioară un bastion al păgânătății în Palestina, rămâne în istoria creștinismului drept locul unde puterea credinței a dărâmat nu doar idoli de piatră, ci și zidurile suferinței trupești. Central în această transformare spirituală este Sfântul Porfirie, un bărbat a cărui viață a fost marcată de o vindecare miraculoasă și de o misiune apostolică neclintită. ​De la bogăția Tesalonicului la pustia Iordanului ​Născut într-o familie înstărită din Tesalonic, Porfirie a ales la vârsta de 25 de ani calea lepădării de sine. După cinci ani petrecuți în asceza Egiptului și alți cinci în peșterile Iordanului, trupul său a cedat în fața bolii. Ajuns la Ierusalim, deși chinuit de o paralizie severă, Porfirie nu a încetat să se târască spre locurile sfinte. ​Minunea vindecării la Golgota ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei privegheri, când, epuizat de durere, Porfirie a căzut într-o vedenie lângă stânca Golgotei. L-a văzut pe Hristos pe Cruce și pe tâlharul cel ...