REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Dă-i, Doamne, libertate sufletului meu, Ca păsării în zbor pe cer, mereu, Dă-i liniștea câmpiilor cu flori, Căldura și răcoarea Soarelui din zori! Dă-i viață veșnică, în pace și lumină, Dă, Doamne, în fiecare zi să aibă tihnă, Să fie mereu în muzică și armonie, Dă-i, Doamne, frumusețea florilor de pe câmpie! Dă-i, Doamne, bucuria de a-mi rămâne Întreg sau întregește-l, de-i făcut fărâme, Căci fără suflet, Doamne, cine-i OM? Sufletul este ca seva pentru pom! Nu știu ce e: materie sau numai energie. Oricum ar fi, dă, Doamne, ca SĂ FIE, Căci fără suflet n-aș putea urca Nicicând, nicicum, în vasta Împărăția TA!       Violeta Damian Foto: 4 august 2023

 Întru nemurirea lui Eminescu, cel ce a trasat cu lumina cuvântului său o cale nouă în literatura română și universală! Întru bucuria culturii! Prin cultură suntem salvați. EMINESCU HYPERIONUL Bând apa Lethei, pe căile astrale, O clipă, undă, a mării ancestrale, Îți despletești pădurea într-o ghindă nouă, Copil al cerului, răsfrânt în ochi de rouă Și poposești în vechea ta Moldovă Străluminând prin veacuri cât o supernovă. Plutești în visătorii copaci de chiparos Ce-ți poartă prospețimea pe val de mare-n jos... Tu șlefuiești în slova primelor cazanii, Sorbind învățătura vechilor istorii, Reciți și scrii cu verbul cald, înălțător Dând viață și culoare limbii din popor. Din fiecare luptă sângerări rămân, Cresc în corola sufletului de român. În tei foșnești lumină, în flori până-n pământ, Pe cer, pe val de mare, doinește-al tău cuvânt... O viață mii de vieți trăiește-n fapte, Un timp străbun din vatra Daciei străbate... Îi recreezi pe regele cel tânăr, Sarmis Și-a lui regină, din Geția, T

să iubeşti fără să fii iubit… să slujeşti fără să fii preţuit… să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… să ierţi fără să fii iertat… să-l susţii pe cel care te-a lepădat… să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… să investeşti clădind fără speranţe… să taci pentru a nu face rău aproapelui… să vorbeşti de dragul adevărului… să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…  Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! Părintele Justin Pârvu

  Te am alături, zi și noapte, înger din lumi nepământești,  Coborât să-mi luminezi viața și lucruri bune să mă-nveți! Cinstit, blând și neprihănit, tu îmi înseninezi privirea,  Din grohotișurile sorții, alungându-mi dezamăgirea.  De veghe-mi stai la căpătâi, ca nu cumva din disperare,  Pașii mei să își piardă urma prin țepii înfipți pe cărare,  Iar de cad și mă-mpotmolesc în mocirla nechibzuinței, Pe aripi moi, tu mă înalți către calda rază-a credinței.  Mi-ai fost trimis de la-nceput ca unic dar, neprețuit,  Pentru sufletul meu hoinar și de păcate bântuit! Mâhnirea ce-mi macină gândul, doar tu mi-o preschimbi în speranță,  Călăuzindu-mă-ndeaproape să iau decizii clare,-n viață.  Stai lângă mine pân' la capăt și pe brațe ocrotitoare,  Poartă-mi inima, des, lovită de necazuri și supărare! Ajută-mă să gust nectarul din poleita cupă-a vieții Și dă-mi putere să străbat sinuosul drum al bătrâneții! Felicia Percec

  Înger bun păzitor, În sufletul meu tu ai loc. Vii la mine mă păzești, Mă aperi de pericolele ce nu le bănuiesc. Înger bun păzitor tu la mine  vii Pe brațele tale mă ții. Stai lângă mine aproape, Îmi îmbraci sufletul în iubire și dragoste. Îmi aduci bucurii orișicând, Nu mă lași ca să plâng. Aripile tale cu pene albe, Sunt obosite de rtistețea noastră Înger bun păzitor ești cel mai frumos, Vii ca pasărea-n zbor. Pe pământ ești o lumină, Pe cer o formă de cruce de inimă. Tu îmi aduci stelele ce sclipesc, O lumină ești când  vii strălucești, Luminezi o atmosferă un pământ un cer, Viața noastră o faci un mister. Înger bun păzitor zi și noapte de mine ești aproape, Ma păzești de căderi de păcate de moarte. Mâ faci să fiu cu inima deschisă, Să savurezi o parte din fericire. Îngerul meu păzitor iubit, De multe ori m-ai surprins. Când copilul meu prin greutăți zâmbește, Îndemnul tău frumos lângă el  este. Tu faci ca lucrurile colorate, În ochii mei să nu joace. Mă faci să pot găsi o pâine al

A venit aseară un înger Luminos, stând blând, la ușă, Spirit angelic din cer, Ținea o cheie -n galbena cătușă. Arătându - se, simțeam ce nu vedeam,  Prizonier era încătușatu - mi suflet,  Pân' - atunci, doar luna bătea - n geam, El, fară glas, mă descuia c - un zâmbet. Ceru să scriu pe - o coală, Despre viață și har divin... Așezam rânduri, hârtia părea goală, Dar eu îl pricepeam dein: - Sufletul să-ți fie - n viață,  Smerit, curat și cinstit,  Mâine nu știm ce-l așteaptă De va pleca nepregătit. Am vorbit până în zori,  Mă - ndemna să n-am păcat,  Spunând că, în veci nu mori Când de El ești judecat. Petru T.  Grădinaru Vadurile

  Astăzi e zi de ajun, Nu un ajun oarecare. Ci ajunul de botez, A unui Împărat Mare ! Mâine, Domnul Preamăririi, Se botează în Iordan, Cu botezul ne-muririi, Noi, ÎL serbăm an de an. Ce păcat... că sărbătoarea Nu e înțeleasă bine, Nu e trăită profund E doar prilej de întâlnire. Meg creștiiinii la biserici Nu zic ba, și este bine, Dar merg mai mult din rutină Și ... nu simt acea trăire ! Stau pe margini, mai vorbesc, Unii aprind câte-o țigară, Nici nu știu ce se citește Că stau mai mult pe afară ! Trec prin timp pălăvrăgind În timp ce Domnu-n altare, Coboară cu Duhul sfânt  Aducând botezul mare ! Iată va veni și clipa Când cu mâinile ridicate, Toată, toată preoțimea Va chema pe Duhul Sfânt Să coboare peste ape ! Iată va sosit și clipa Când întreaga preoțime, Va chema pe Duhul sfânt, Să coboare peste lume ! Tot creștinu,-atunci cu teamă, Să se plece, să primească, Darul Duhului Cel Sfânt, Dintru Slava cea Cerească ! Sfântul Mare Prooroc Și botezător, Ioan, Mâine ÎL va boteza Pe Domnul no

 

  Nu există exces de iubire, Cât mai dăinuie bob de speranță; Puritatea ni-i și dezrobire, Chiar de suntem doar ciob sau o zdreanță. Ispitite-s cărările vieții, Lava-ncinsă în sân ne sufocă; Numai dragostea crește pereții, Munți înalță, în miez de epocă. Ne sărută în noapte tăcerea Și ne țin, strâns de mână, albi zorii, Să ne-ncânte o rază vederea: Cenușiu ni-i amurgul, reci – norii. Doar ce dărui, din pleoapa-ți deschisă, Se îmbracă în flăcări de torță, Cum și gândul, din soarta prescrisă, Ni-i smerenie, milă și forță. Ce-a intrat în cămara veciei Nu apune, când vine-nserarea, Ca urseala, menită feliei, Ce hrănește, secând tulburarea. Și te legeni pe-a cerului grindă, Cât te poartă-ntre cumpene pasul, Nemurirea din stea să te prindă, Vânt hoinar să-ți împrăștie glasul. Nu există prea multă credință, Cât simți ornic din tine veghindu-L Pe blând noru-adunând suferință, Spre a cerne, pe creste, colindul. Autor: Geta Lipovanciuc

  Ce liniște se face dintr-o dată, În viata mea și în al meu destin, În inima mea, cea nevinovată Care nu a cerut decât puțin. Puțin din fiecare lucru bun,  Puțin din fericire, bucurie, Puțin din tot ce este mai comun din ce ți-a dat Dumnezeu, chiar și ție. Mi-aș fi dorit, să primesc doar plăcere,  Dar viața e nedreaptă uneori Și tot mereu, la schimb simbrie cere, Să îi plătesc, cu un buchet de flori. Și nu îmi dă prea mult din bucurie, Câte puțin în cupă adunată, Îmi dă să sorb, atât cât sa nu fie Inima trista și îndurerată. Îmi dă puțin câte puțin din fiecare Dar m-am obișnuit și-am înțeles, Că...asta este viata ,chiar de doare Toate pe lumea asta, au un sens. Am înțeles că norii stau deasupra Dar printre ei răsare soarele, De fiecare dată, când se întâmplă, Speranța își arată razele. Mă resemnez și îmi adun puteri, Merg înainte, încerc drumul drept Printre livezi de cireși și de meri Voi regăsi iar calea, ce o aștept. LORINA ELENA.. ✍️ 03.01.23...

Deasupra mea ceru-i străin, Străini sunt pomii și văzduhul, Iar sufletul de dor e plin, Și peste gând cade amurgul.  Străină sunt printre străini, Și luminițe ard străine, Iar ochii mei de lacrimi plini, Sunt lacuri de tristețe pline. Și curge verdele pe ram, Văzduhul rece mut îmi pare, Cuvinte am și nu le am... Și soarele străin răsare. Iar nopțile-s și mai străine, Când dorul plânge-n necuvinte.  Iar visele de tot haine, De mine nu-și aduc aminte. Și stelele sunt rătăcite, Și hoinaresc prin marea albastră,  De cerul lor fiind răpite, Și aruncate-n lumea noastră.  Dezamăgit un clopot plânge, Chemând la marea rugăciune, Și lumânări pe rând s-or stinge, Și-or săvârși marea minune ! Străini sunt oamenii în cale, Și zâmbetul  lor e străin, Cuvântul meu pășește agale, Gustând din slove de pelin. Străine-s gândurile toate, Străină-i inima în piept, Când chipul meu este departe Iar sufletul nu mi-e adept. Străină-i noaptea și haină,  O noapte lungă  de pomină... Dediu Stela  Republica Moldov

  Biserica din satul meu, Gătită e ca o mireasă. Cu sfinți și îngeri peste tot, Eu îi aud șoptind, de-acasă ! În seri târzii cu lună plină, Privesc tăcută de pe prispă, Și îmi pare că se aude, O rugăciune tare tristă...  Atenția-mi este atrasă De crucea de pe turnul 'nalt. Și parcă-l vad pe Domnul meu, Pe ea, cum este ridicat ! Turnul se-nalță, tot mai sus,  Și parcă întretaie Cerul. Se-aud cântări și rugaciuni, O Doamne, înălțător este misterul !  Într-un târziu, aud o voce Care spunea o rugăciune, Ieșită din adânc de suflet,  Rostită cu multe suspine. A cui o fi, m-am întrebat, Aceasta voce plină de căldură, Ce răsună ca un ecou Ce slină a mea făptură ? Dezmeticită ca din vis, Mi-am amintit cine se roagă La Domnul nostru, Iisus; E Maica noastră precurată ! O lacrimă îmi scapă geana Și ochii mi se umezesc, Aș vrea să zic și eu ceva Însă... nu pot... mă poticnesc ! Înălțătoare este clipa, Că mă înec de plâns și dor, Deși e aici lângă mine, Nu am mai fost nici în pridvor. Ce dulce e

  Ce işi doreşte un om cel mai  mult pe lumea asta? Eterna întrebare care întotdeuna încreţeşte frunţile  unor oameni dar pe unii îi face să zâmbescă exprimând bucuria şi emoţia unei împliniri! Unii se gândesc mereu la  lucruri măreţe: să ajungă departe pe scara socială, să descopere lucruri noi  pe care nimeni nu le-a mai descoperit, să afle primii ultimele noutăţi sau cunoştinţe care să-i ajute să ajungă primii la ţintă. În sfârşit mai sunt şi cei care se ocupă de situaţia grupurilor sociale defavorizate, batrâni, copii orfani, persoane cu disabilităţi....     Într-o lume atât de pestriţă în care idealismul se amestecă uneori foarte periculos cu materialismul şi dintr-o dată cele mai măreţe idealuri dispar înainte de a se naşte încât ai impresia că uneori şi cele mai palpabile şi concrete lucruri se pot transforma în halucinaţii  ajungi să te întrebi dacă ce trăieşti este real sau nu, ori poate este doar o plăsmuire a unei imaginaţii bogate!     De exemplu eu mă întreb, dacă este rea

. Îți mulțumesc Doamne, că ești lângă mine  Ai fost și ieri,vei fi și mâine. Îți mulțumesc că m-ai iertat, Că mă iubești, deși nu am meritat. Îți mulțumesc pentru fiecare zi și fiecare noapte, Îți mulțumesc pentru că am sănătate. Îți mulțumesc pentru Lumina Ta, Cu care îmi luminezi Calea. Îți mulțumesc pentru bunătatea Ta. Că mi -ai dăruit liniștea. Deși fără  de număr am greșit. Tu niciodată nu m- ai părăsit. Îți mulțumesc pentru că Te -ai jertfit, În locul meu,Tu ai platit. Îți mulțumesc și- Ti voi mulțumi Câte zile eu voi mai trăi. Liliana Olariu 💜 8 ianuarie 2022!!

 "  Nu se roagă pentru tine? Roagă-te tu pentru ceilalţi.  De ce vrei tu să primeşti? Învaţă să dai! Şi să vezi ce frumos ai să te simţi. Este un alt mod de a fi, dificil. Ne tulbură egoismul nostru, însă, dacă vom face aceasta, este un…  Vom reuşi foarte mult, ne vom bucura foarte mult." - Părintele Andreas Konanos

  Stau şi mă gândesc cum ar fi mai bine să încep această pledoarie. Să încep prin a discuta despre  ce este aceea o nevoie? Sau să pun o întrebare şi mai dureroasă:Care este ultima familie creştină pe care aţi văzut-o? Şi aici nu mă refer bineînţeles la cei care se declară creştini cu zâmbetul pe buze fără ca de multe ori să se întrebe: dar cam ce este de fapt creştinismul? Deja, probabil în acest moment vă întrebaţi:De ce această serie de întrebări? Cu ce scop? Ei bine, scopul este unul singur:să ne gândim din ce unghi ar trebui abordată această problemă pentru a demonstra caracterul de necesitate al familiei creştine? Pentru mine este clar un singur lucru: la acest moment, familia creştină în adevăratul sens al cuvântului este mai mult o nevoie decât o realitate!     Ce înseamnă acest lucru în mod concret? Astăzi lipsa care se manifestă cel mai acut în plan social şi grevează în mod vizibil atât evoluţia societăţii cât şi relaţiile interumane este lipsa respectului. Lipsa respectului

  Steaua strălucitoare, Iarăși ne vestește, Că se naște Sfânt PRUNC Pe acest pământ. Slavă Ție PRUNC IISUS, Bucurie ne-ai adus. Bucurie sfântă, Toți astăzi îți cântă. Astăzi Te slăvim Și îți mulțumim. Cu toții te așteptăm  Și ne bucuram. Vino și în  inima mea Și nu mai pleca . Eu prin rugăciune, Te-oi ține cu mine. Pentru tot ce ne-ai adus  SLAVA ȚIE PRUNC IISUS Inima ți-am pregătit IISUS bine ai venit! Amin ✝️✝️✝️ Liliana Olariu 💜 20 decembrie!2022

 Sărbători binecuvântate în casele și gândurile tuturor! Adună felinare, Măicuță, -n boltă sus! Se-anunță-mpreunare Cu Steaua lui Iisus. Sunt tot mai singuri muguri Din candelabrul sfânt; Culeagă iar din struguri, Sfințească-ntreg pământ! Deschide-le fereastra, Că astăzi M-ai născut, În lumea cea sihastră, Unde-ai plâns și-a durut; Și dă-i iubirii visul, Răsfiră-l peste lumi, Găsească Paradisul, În care-i ierți și-ndrumi. Răsară Har în ochii Ce doar Tu îi invii; Din ruga lor și stropii Divini, să naști vecii. Adună sprijinire Din aștrii ce n-apun; Găsească mântuire, În seara de Crăciun! Răsară-n fiecare Sclipirea din văzduh! Le  fie vindecare De fapte și de duh! O naștere-i va scoate Din somnu-adânc și trist; Prin Noi, vor trece toate, Cât mai ești, cât exist! Autor: Geta Lipovanciuc

Blând fulg de nea!... mi te-ai schimbat deodatã Mi-ai oferit sublime vii petale De pe-ale crucii roze dulci, astrale Floare din romb...fii binecuvântatã! Lumina sfântã, oval, ne-nconjoarã Ne valseazã cristalele, spiralat, Sorbi icosaedru din viu luminat, Când sufletu-ţi de cuvânt se-nfioarã! Ca magia-n sunete sã nu piarã Din vraja ierni-n mov cristale dansez, Din stropi tetraedre de gheaţã creez, Fiece fulg e-un fractal stors din varã. Tipar ce-mi spune: cum e sus e si jos, Iţi semãn... oglindã, mã vezi fulg mãmos? Autor Salomeea Romanescu

                   autoare: Lizeta Prața Se umple zarea de colinde și sufletul se-mbracă în lumină, în univers, o nouă stea se-aprinde în noaptea cea divină. Se naște iar Copilul Sfânt în ieslea cea săracă, să întrupeze singurul Cuvânt spre care Tatăl se apleacă. Și îngeri se coboară pe pământ, le simți și le auzi chemarea, El este Mielul ce s-a frânt, ca inimi să atingă pacea și iertarea. Spre ceruri se înalță gânduri de bucurie și de teamă, speranțe înfloresc în cânturi, cuprinde nesfârșita viață de dincolo de vamă... 23 decembrie 2020/vol:" Gânduri cu aripi albastre"                                         Autor:@ Lizeta Prața.    autoare: Lizeta Prața