Cei patruzeci de sfinți mucenici În Sevastia, ger cumplit se lasă, Patruzeci de frați, credința-și mărturisesc, Soldați viteji, cu inima-n extaz, Pe Hristos, cu dragoste, îl preamăresc. Liciniu, împărat nemilos, Poruncește chinuri, ger și suferință, Dar ei, cu rugăciuni, cu glas voios, Își păstrează credința, fără-nfrângere-n ființă. Lacul înghețat, le e mormânt, Dar cerul se deschide, cu slavă și lumină, Patruzeci de cununi, pe frunte le-au pus, Martiri ai credinței, cu dragoste divină. Unul dintre ei, slăbit de durere, Alege calea scurtă, spre-a se-ncălzi, Dar moartea-l așteaptă, cu-a sa putere, Când harul divin, el a ales a-l părăsi. Dar cel de-al patruzecilea, un paznic, viteaz, Văzând minunea, credința-și mărturisește, Se aruncă-n lac, cu suflet curajos, Și locul gol, cu cinste-l împlinește. Patruzeci de sfinți, model de credință, În fața prigoanei, ei nu s-au temut, Cu rugăciuni și post, cu umilință, Cununa muceniciei, ei au primit. Să ne rugăm lor, cu inima curată, Să ne în...