Izvorul Tămăduirii
Izvorul Tămăduirii
La prag de praznic, în lumină,
Genunchii plecăm spre pământ,
Căci Maica Preacurată vine
Cu darul cerului cel sfânt.
Din piatră seacă, prin minune,
Un susur viu a izvorât,
Să spele răni și slăbiciune
În neamul nostru amărât.
**Refren (Imn):**
*O, Maică, Izvor de viață și tămăduire,*
*Tu, Maica Luminii și a milei cerești,*
*Revarsă de sus a Ta sfântă iubire,*
*Și rănile noastre cu har le-mplinești!*
Nu e doar apă ce țâșnește,
Ci e suflarea Ta de har,
Ce sufletul îl întărește
Și șterge deznădejdea, amar.
Cei orbi văd calea mântuirii,
Cei șchiopi aleargă spre Hristos,
Prin Taina Sfântă-a regăsirii,
În trupul cel neputincios.
**Rugăciune:**
Fă, Maică, din a noastră minte,
Un jgheab curat de rugăciuni,
Să nu uităm de cele sfinte,
Înconjurați de slăbiți și buni.
Adapă inima ce seacă
În deșertul lumii de acum,
Și fă ca boala să ne treacă,
Păzindu-ne pe-al vieții drum.
**Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda**
*Orșova, 25 martie 2017*

Comentarii
Trimiteți un comentariu