Pilda Omului și a Izvorului Ascuns


 



​Se povestește că un drumeț însetat rătăcea printr-o pădure deasă, căutând cu disperare un strop de apă. Deși trecuse pe lângă mulți copaci verzi, pământul sub picioarele lui era uscat și crăpat. Deodată, a întâlnit un bătrân pustnic care săpa cu mâinile goale în țărână, lângă o stâncă golașă.

​— Părinte, de ce sapi în acest loc uscat? a întrebat drumețul. Nu vezi că aici nu este nicio apă?

​Bătrânul i-a răspuns zâmbind:

— Fiule, ochii tăi văd doar praful, dar credința vede dincolo de piatră. Maica Domnului mi-a șoptit că sub această stâncă zace un izvor ce așteaptă să fie eliberat de povara pământului.

​După puțin timp, din locul unde săpase bătrânul, a țâșnit un șuvoi de apă limpede ca cristalul. Drumețul a băut și s-a simțit nu doar răcorit, ci și vindecat de neputințele care îi îngreunau mersul. Atunci a înțeles că Izvorul Tămăduirii nu este doar un loc, ci este prezența Maicii Domnului care, prin rugăciune, preface deșertul sufletului nostru într-o grădină vie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina