REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

În lumea creștină, există o multitudine de scrieri și texte vechi, iar unele dintre ele, deși nu sunt parte a Sfintei Scripturi canonice, atrag un interes considerabil. Un astfel de text este **Evanghelia după Toma**, o culegere de ziceri, pilde și dialoguri atribuite lui Iisus Hristos, care a fost descoperită în 1945, la Nag Hammadi, în Egipt, ca parte a unei colecții de manuscrise gnostice. Din perspectivă creștin ortodoxă, înțelegerea și poziționarea față de acest text sunt esențiale pentru a menține puritatea credinței. ### Ce este Evanghelia după Toma? Evanghelia după Toma este un text scris în limba coptă, probabil la scurt timp după anul 340 d.Hr., dar se crede că ar fi o traducere a unui original grecesc mai vechi, datat, după unii cercetători, în secolul al II-lea sau chiar al I-lea d.Hr. Spre deosebire de cele patru Evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca, Ioan), care relatează viața, minunile, patimile, moartea și Învierea lui Iisus Hristos într-o narațiune coerentă, Evanghe...

  Cînd s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană și sfîntă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, și să slujească taina mîntuirii noastre. Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decît curăția, mai fără de prihană decît toată zidirea cea gîndită, mai sfîntă decît toată sfințenia, Preacurata și Preabinecuvîntata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinților și drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, rodul rugăciunilor și al postirilor părintești, fiica cea împărătească și arhierească. Și s-a aflat la loc sfînt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însuflețită a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea să nască pe Cuvîntul cel mai sfînt decît sfinții, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfînta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălțimea slavei î...

  Fericită este viața pustnicilor celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor (Antifon) Iubiți credincioși, M arele între sfinți și cel dintâi dintre pustnici, Cuviosul Antonie cel Mare era de neam egiptean, născut în anul 251, din părinți creștini. Rămânând de tânăr orfan, împreună cu o soră a sa, înțeleptul Antonie nu se îndeletnicea cu nimic din cele lumești, ci numai cu gândirea celor înalte. Dar, auzind odată citindu-se la biserică cuvintele: Toate câte ai vinde-le și le împarte săracilor și vei avea comoară în cer și vino de-Mi urmează Mie (Luca 18, 22), s-a aprins cu dragostea spre Dumnezeu și întorcându-se acasă și-a vândut o parte din moștenirea sa împărțind-o la săraci, o mică parte a dat-o sorei sale pe care apoi a dus-o la o mânăstire de fecioare, iar el, lăsând cele lumești, s-a retras într-o peșteră, nu departe de satul său, unde se nevoia un bătrân îmbunătățit. Acolo a deprins cuviosul primele nevoințe pustnicești, acolo a gustat dulceața liniștii, acolo a s...