Predică la Cuviosul Antonie cel Mare
Fericită este viața pustnicilor celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor (Antifon) Iubiți credincioși, M arele între sfinți și cel dintâi dintre pustnici, Cuviosul Antonie cel Mare era de neam egiptean, născut în anul 251, din părinți creștini. Rămânând de tânăr orfan, împreună cu o soră a sa, înțeleptul Antonie nu se îndeletnicea cu nimic din cele lumești, ci numai cu gândirea celor înalte. Dar, auzind odată citindu-se la biserică cuvintele: Toate câte ai vinde-le și le împarte săracilor și vei avea comoară în cer și vino de-Mi urmează Mie (Luca 18, 22), s-a aprins cu dragostea spre Dumnezeu și întorcându-se acasă și-a vândut o parte din moștenirea sa împărțind-o la săraci, o mică parte a dat-o sorei sale pe care apoi a dus-o la o mânăstire de fecioare, iar el, lăsând cele lumești, s-a retras într-o peșteră, nu departe de satul său, unde se nevoia un bătrân îmbunătățit. Acolo a deprins cuviosul primele nevoințe pustnicești, acolo a gustat dulceața liniștii, acolo a s...