Buturugii Uscate
*** Un tânăr frate a venit la Sfântul Sava, cerând să fie primit în Marea Lavră. Iar Sava, pentru a-i testa smerenia și ascultarea, i-a dat o poruncă neobișnuită: — Ia acest **băț uscat**, fiule, și mergi și **plantează-l pe stânca din deșert** (un loc unde era evident că nu va crește nimic). Iar în fiecare zi, vreme de un an, să **urci de la izvor** cu o găleată de apă și să uzi buturuga. Să nu te oprești până nu va înflori! Fratele, deși a socotit în mintea lui că porunca era nebunească – *„cum să înflorească un băț uscat, pe o stâncă, în deșert?”* – și-a zis: *„Voi face ascultare, nu mă voi gândi la rezultat.”* Fratele a mers și a udat bățul uscat zi de zi, timp de un an întreg. Frații râdeau de el, iar gândurile de mândrie și deznădejde îl asaltau. După un an, Starețul Sava a venit și a văzut că **bățul nu înflorise**. Atunci, Sava i-a zis: — Fiule, nu a înflorit bățul, dar a înflorit **sufletul tău**! Tu ai udat nu buturuga, ci **smerenia** și **ascultarea** di...