„Cuvântul bun care a dărâmat idolii”

 

---

 

Se povestește că ucenicul Sfântului Macarie, mergând înaintea lui spre muntele Nitriei, s-a întâlnit cu un preot păgân care ducea un buștean mare pe umeri. Ucenicul i-a strigat cu dispreț:

— *„Unde alergi, slujitorule al diavolului?”*

Păgânul, mâniat, l-a bătut pe ucenic până l-a lăsat aproape mort.

Puțin mai târziu, Sfântul Macarie s-a întâlnit cu același păgân. Privindu-l cu milă, sfântul i-a spus cu blândețe:

— *„Să fii mântuit, om ostenitor, să fii mântuit!”*

Uimit de bunătatea lui, păgânul s-a oprit și a întrebat:

— *„Ce bine ai văzut la mine de m-ai salutat așa?”*

Macarie i-a răspuns: — *„Te-am văzut muncind din greu pentru sufletul tău, deși nu știi că te ostenești în zadar.”*

Atât de mult a fost mișcat păgânul de blândețea sfântului, încât i-a căzut la picioare, a cerut să fie botezat și, ulterior, a devenit el însuși un mare monah.

**Învățătura:** Sfântul Macarie obișnuia să spună: *„Un cuvânt rău îi face răi și pe cei buni, dar un cuvânt bun îi face buni și pe cei răi.”* Smerenia și blândețea sunt singurele care pot deschide inimi împietrite.

---

### 🛡️ Minunea: „Mortul care a mărturisit din groapă”

Odată, un eretic care tăgăduia învierea morților a venit în pustie să-l ispitească pe Sfântul Macarie în fața mulțimii de ucenici. Pentru a pune capăt tulburării și a dovedi adevărul credinței, Sfântul Macarie a mers împreună cu toți la mormântul unui om mort de multă vreme.

Sfântul s-a rugat cu lacrimi, apoi a strigat către mormânt:

— *„Dacă există înviere și dacă Hristos este Dumnezeu, scoală-te și mărturisește!”*

Spre groaza celor prezenți, mortul a înviat, a ieșit din mormânt și a început să vorbească, adeverind că există viață după moarte și judecată. Ereticul, îngrozit, a fugit în pustie, iar mulțimea a slăvit pe Dumnezeu. După ce și-a împlinit misiunea de a adeveri credința, mortul s-a culcat din nou în mormânt la porunca sfântului, așteptând învierea cea de obște.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Sfântul Macarie era numit de contemporani „Dumnezeu pământesc”, pentru că, așa cum Dumnezeu vede păcatele lumii și are milă, așa și Macarie își acoperea ochii în fața greșelilor fraților săi, spunând: *„Fii ca un mort în fața jignirilor și ca un mort în fața laudelor, și te vei mântui.”*

***

**Doriți să vă pregătesc și un scurt rezumat despre „Cei doi Macarie” (cel Mare și cel Alexandrin), deoarece adesea sunt prăznuiți împreună și confundați?**