REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Tocmai am văzut pe Facebook o poză de-a Papei Francisc cu epitrahil ortodox pe gât. Bine, să zicem că nu era "ortodox", ci poate era "greco-catolic", adică luat de la vreun preot ucrainean, bulgar, sau ardelean, adică din acele zone unde Ortodoxia s-a băgat de bună voie, dar foarte silită de împrejurări istorice, sub "părinteasca oblăduire" a Vaticanului. Totuși se știe ca Papa este un ROMANO-catolic, deci epitrahilul cu formă bizantină nu-i este propriu, nu-l caracterizează. Mesajul este foarte intuitiv: "Iată, fraților creștini, noi suntem deja uniți, catolici, ortodocși sau protestanți, tot una suntem". Cam asta vrea să transmită Papa prin gestul său. Adică să nu ne mai cramponăm de fleacurile acestea identitare, doctrină, cult, vestimentație, artă creștină, data serbării Paștelui, mă rog, astea sunt mici flecuștețe, importantă este înțelegerea și iubirea între creștini.     Sua Santità, adică Sanctitatea Voastră, pentru voi  catolicii, poate

  A cest mare dascăl al rugăciunii lui Iisus s-a născut în anul 1807, dintr-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte. Î n urma unei boli, tânărul Dimitrie părăsește lumea și, în anul 1826 intră în nevoința monahală, sub povățuirea fericitului stareț Leonida. Pentru smerenia și ascultarea lui, tânărul nevoitor era iubit de toți părinții din mănăstire. Î n anul 1828 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice din secolul XVIII. Primind tunderea monahală sub numele de Ignatie, a ajuns egumen la Mănăstirea Lapov. Apoi este numit stareț la Mănăstirea Sfântul Serghie, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești. D obândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, C

  Î n zilele dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Mare, acest Sfînt Donat a fost episcop în cetatea care se numește Evria, din Epirul vechi. Aproape de cetatea aceea se afla un loc ce se numea Soria, unde era și un izvor de apă, din care dacă ar fi băut cineva, îndată cu amar murea. Aflînd de aceasta Sfîntul episcop Donat a mers la izvorul acela cu clerul său și cînd s-a apropiat de izvor, îndată s-a auzit un tunet și a ieșit din izvor un balaur mare și înfricoșător, care mergea împotriva alesului lui Dumnezeu și încerca să împiedice cu coada picioarele catîrului pe care era călare arhiereul. Iar Donat cu biciul cu care bătea catîrul său, a lovit pe balaur care se apropiase pe la spate și îndată balaurul acela a murit, iar clericii cei ce erau pe lîngă episcop și poporul, văzînd acea minune, au adunat lemne și aprinzînd foc, au ars pe balaurul acela, ca să nu se vatăme văzduhul cu otravă, căci era foarte mare. Iar apă din izvorul acela nu îndrăznea nimenea să bea. Deci, Sfîntul D

  A cest sfânt părinte a fost Episcop în orașul Evira din Albania. El a fost hărăzit de Domnul cu marele dar al facerii de minuni, cu care el lucra mari și minunate lucrări spre folosul oamenilor. S fântul Donat a preschimbat apa amară în apă dulce, a adus ploaie în timp de secetă, a vindecat-o pe fiica regelui de nebunie, a înviat un om din morți. Mortul cel înviat își plătise, înainte de a muri, datoria pe care o avea către oarecine. Dar acel ticălos creditor voia să mai capete de la acel om banii o dată și așa, auzind că a murit, s-a dus la văduva lui și a cerut cu glas mare și ticălos să i se dea înapoi păruta datorie. Văduva a plâns și a alergat la episcop. Sfântul Donat l-a sfătuit pe ticălosul creditor să aștepte cel puțin până când se îngroapă mortul și numai după aceea să aducă vorba de datorie. Dar creditorul a bătut din picior cu obrăznicie. Atunci Sfântul Donat a venit lângă mort și a strigat: „Scoală-te, frate, și vezi-l pe creditorul tău!" Atunci mortul s-a ridica

  S fîntul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfîntului Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu. Și era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsîndu-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască și Îi urma pretutindeni, luînd aminte la învățăturile ce ieșeau din Preacurata Lui gură și vedea minunile ce se făceau de El. Pe acești doi frați apostoli i-a iubit Domnul atît de mult, încît unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă și ei au iubit atît de mult pe Domnul lor și atîta rîvnă au arătat după El, încît au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Și ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos. P e acești amîndoi frați, Iacob și Ioan și pe Sfîntul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; și mai ales le descoperea lor mai mul

  I acov al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost C are de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit. E l pe Domnul a văzut Carele schimbatu-S-a la față, Î n veșmânt alb ca lumina, F ața Lui ca soarele strălucind. E l pe Domnul a văzut rugându-Se cu picuri de sânge, Î n Grădina Ghetsimani, C a un prizonier Î n temnița lumii. D e această nepotrivire I acov s-a tulburat, P ână când însuși Domnul cu Lumina învierii P e Apostolul Său l-a luminat. D omnul înviind, Iacov a crezut; T ulburarea lui grea s-a risipit ca un fum. I ar când Duhul S-a pogorât pe Apostoli luminând, I acov de nebiruită putere s-a covârșit. E l războiul în contra a demonilor stăpânire C u putere, zi și noapte, a purtat. E l cu minuni mari, de Hristos hărăzitul, N umele lui Dumnezeu către popor și popoare, S pre a Domnului slavă, a purtat: P ână când Numele lui Hristos Dumnezeu Î n întreaga lume a stălucit. Z adarnic Irod sângerosul C apul Apostolului L -a tăiat; C ăci pe al vitea

  I acov a fost feciorul lui Zevedei, fratele lui Ioan și unul dintre cei doisprezece Apostoli. La chemarea Stăpânului Hristos, Iacov a părăsit mreaja lui de pescar și pe tatăl său și împreună cu fratele lui Ioan au urmat fără preget chemării Mântuitorului. E l era unul din acea treime de apostoli în fața cărora Domnul a descoperit cele mai mari minuni, căci în fața lor S-a schimbat la față pe Muntele Tabor și lor le-a fost dat să fie martorii agoniei Lui din Grădina Ghetsimani, mai înainte de Patima Lui. D upă Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, călătorind până în Spania. După ce s-a întors din Spania, iudeii au început să se certe cu el din pricina interpretării Sfintei Scripturi, dar nici unul dintre ei nu a putut să-i stea împotrivă, nici măcar un anume vrăjitor, Hermoghenes. Hermoghenes și discipolul lui, Filip, au fost învinși de puterea adevărului predicării lui Iacov și binevoind Domnul, amândoi au venit la Sfântul Botez

  A ceastă sărbătoare în care este cinstit Sfântul Ierarh Calinic rememorează evenimentul duhovnicesc și istoric petrecut în perioada 28 aprilie - 5 mai 2012, când moaștele Sfântului Calinic de la Cernica au poposit în mai multe locuri de seamă din Mitropolia Olteniei, precum: Catedrala Mitropolitană din Craiova, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin și Mănăstirea Clocociov. P rezentarea evenimentului pe site-ul Mitropoliei Olteniei: D upă 162 de ani de la întronizarea în scaunul de Episcop al Râmnicului Noul Severin, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a întors acasă. Moaștele Sfântului, însoțite de delegația condusă de Înaltpreasfintitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, au sosit în Arhiepiscopia Râmnicului, în după amiaza zilei 30 aprilie. R acla cu Sfintele Moaște a fost întâmpinată în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea luni, în jurul orei 18,00, de către Preasfințitul Părin

 

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

Un bogat credincios pleacă în pelerinaj într-o ţară străină. Ajunge la un hotel şi achita plata pentru cele câteva zile pe care le avea de petrecut acolo. Întrebat de recepţioner dacă doreşte chitanţă, acesta a răspuns: - Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. În urma acestui răspuns recepţionerul l-a întrebat: - Credeţi în Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastră?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns recepţionerul. - Atunci, vă rog să-mi daţi chitanţă, a zis bogatul.

  43 a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chip e , care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu; și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s'a mirat că a și murit; și chemând sutașul, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Și aflând de la sutaș, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. 46 Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într'un mormânt care era săpat în stâncă; și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. 47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. 1 Și de'ndată ce a trecut ziua sâmbetei a , Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2 Și foarte de dimineață, în prima zi a săptămânii b , au venit la mormânt în răsăritul soarelui 3 și-și spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?“ 4 Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. 5 Și

  1 În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, Eleniștii a cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică b văduvele lor erau trecute cu vederea. 2 Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor c , au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. 3 Drept aceea, fraților, căutați între voi șapte bărbați, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta; 4 iar noi vom stărui în rugăciune și'n slujirea cuvântului d “. 5 Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi; și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt și pe Filip și pe Prohor și pe Nicanor și pe Timon și pe Parmena și pe Nicolae, prozelit din Antiohia e , 6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; și ei, rugându-se, și-au pus mâinile peste ei f . 7 Și cuvântul lui Dumnezeu creștea; și numărul ucenicilor se înmulțea foarte în Ierusalim; și multă mulțime de preoți se supuneau credinței.

  Și a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul (Ioan 20, 18) H ristos a înviat ! I ubiți credincioși, D intre marile virtuți care au împodobit viața sfintelor femei mironosițe cele mai alese au fost râvna lor sfântă pentru Hristos, evlavia și bărbăția de suflet. Câtă pază și întărire au pus iudeii și Pilat peste mormântul lui Hristos Mântuitorul nostru ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea și să-L fure . Piatră mare au răsturnat peste Mormântul Domnului, cu peceți au sigilat piatra, ostași tari și înarmați au pus de strajă. Însă toate acestea nu le-au speriat și înfricoșat pe sfintele femei mironosițe. Râvna lor cea mare, sfânta evlavie și bărbăția lor de suflet, au trecut peste toate întăriturile iudeilor, nebăgând seamă de toată paza Mormântului. Un cuget și un gând stăpânea mintea și inima lor: să slujească cu toată credința și evlavia la înmormântarea Preascumpului Mântuitor. A zis oarecând Solomon: Femeie bărbat cine a văzut? Dar iată aici femei

  F rați creștini, A ȚI auzit toate cele cu privire la îngroparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Ați auzit cum Iosif s-a făcut slujitor îngropării, iar mironosițele, întâiele vestitoare ale Învierii Lui. Este de mare folos să cercetăm partea cea bună pentru care oamenii aceștia s-au învrednicit de atât de mare har. Vedem cum pentru o astfel de ispravă curajul era atât de trebuincios, căci fără el astfel de lucruri nu puteau să se săvârșească. Dacă ar fi fost fricoși, frica i-ar fi împiedecat. Curajul însă este puterea multor fapte bune. Când spunem acest lucru, nu ne gândim la curajul dat de puterea trupească, ci la cel dat de puterea sufletească, care se mai numește și mărinimie sufletească. Puterea trupească o naște firea, iar pe cea sufletească o naște voința omului. De aceea nu se poate face nimeni viteaz, când trupul lui este slab, „dar mare la suflet se face ori cine voiește. Această mărinimie sufletească o avea Iosif cel cu bună vază și sfintele femei mironosițe.

  F rați creștini, Î NGROPAREA trupului și învierea cea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte vestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viață purtător al Domnului. Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru. Ieșirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu va învia din morți. Semnul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnezeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului, trei zile și trei nopți” (Matei 12, 40). D espre îngroparea și învierea Domnului scrie Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni, „că Hristos a murit pentru păcatele noastre și că s-a îngropat și a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor“ (I Corinteni 15, 3-4), iar Biserica lui Hristos, cea Sobornicească și Apo