REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Mitropolitul Nicolae Colan s-a născut pe 28 noiembrie 1893, la Arpatac, azi Araci, Covasna. A lăsat numeroase lucrări cu caracter teologic, pastorale, sfaturi pentru credincioşi şi slujitorii altarului: Sf. Petru către Filimon. Creştinismul şi sclavia (1925); Biblia şi intelectualii (1929); Cartea Sf. Apostol Pavel către Efeseni (1930); Eroi şi mucenici ai dreptei credinţe (1940). De numele său se leagă şi tipărirea Noului Testament (după Biblia lui Andrei Şaguna), apărută în două ediţii (1942 şi 1945), ca şi traducerea unor lucrări de valoare semnate de F.W. Foester, Hristos şi viaţa omenească (2 vol., 1925-1926) etc. A fost Membru de onoare (31 mai 1938) şi membru titular (26 mai 1942) al Academiei Romane. A trecut la cele veşnice la 15 aprilie 1967, Sibiu.

  28.06.1873 - A murit prelatul şi omul politic roman Andrei Şaguna, episcop al romanilor ortodocşi din Transilvania; a întemeiat şi a fost primul preşedinte a “Astrei” (Asociaţiunea Transilvana pentru Literatura Romană şi Cultura Poporului Român);

22.06.1913: s-a născut, la Rădăuţi, Petru Rezus (m. 1995), teolog şi scriitor, profesor de dogmatică şi interpret creştin a operelor lui Creangă (1981) şi Eminescu (1983).

Miron Cristea, primul patriarh al României, s-a născut la 18 iulie 1868, în Topliţa. Pe 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. A trecut la cele veşnice pe 6 martie 1939, fiind înmormântat în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

  „Se punea întrebarea: ce căutăm noi în temniţă la acea dată şi ce rost avea lupta noastră? Analizând cu grijă năzuinţele acelor tineri dintre care făceam şi eu parte, am ajuns la concluzia că nu angajarea politică, ci ţinta morală ne călăuzea. Încărcaţi de vise şi de idealuri, cavaleri ai unui ev apus, nebuni ai crucii, exponenţi ai onoarei şi demnităţii, noi înfruntam de fapt o lume întreagă. Am fost lipsiţi de realism şi de spirit de conservare, am fost neînţelepţi şi am intrat în gura lupului, dar ce puteam face altceva? Căci nu am putut să ne pângărim sufletele. Intraţi în această bătălie nu am avut simţul proporţiilor, dar am acceptat martiriul” . „În aşteptarea turei mă rugam zece, şaisprezece sau chiar douăzeci de ore pe zi, iar noaptea rugăciunea se spunea singură prin somn. N-am avut o prăbuşire în acele împrejurări fiindcă m-a ocrotit Dumnezeu, dar mărturisesc că aş fi ales să mor decât să fiu ucis sufleteşte şi mi-aş fi căutat moartea dacă aş fi văzut că nu pot rezista” .