REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1)  Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;  Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.  26 Fiindcă uitați-vă la chemarea voastră, fraților: că nu mulți sunt înțelepți după trupk, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt de neam bunl; 27 dar tocmai pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de rușine pe cei înțelepți; și tocmai pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de rușine pe cei tari; 28 și tocmai pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele disprețuite le-a ales Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimicm pe cele ce sunt, 29 așa ca nici un trup să nu se laude în fața lui Dumnezeu. 30 Din El dar sunteți voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S'a făcut pentru noi înțelepciune, dreptate și sfințire și răscumpărare, 31 pentru ca, după cum este scris, cel ce se laudă, în Domnul să se laude. 1 Și când am venit la voi, frațilo

  16 știind însă că omul nu se îndreptățește i din faptele legii j , ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, pentru ca din credința în Hristos să ne îndreptățim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți. 17 Dar dacă'n căutarea noastră de a ne îndreptăți în Hristos ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu! 18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă. 19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu: 20 m'am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m'a iubit și pe Sine Însuși S'a dat pentru mine.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește; să tremure popoarele. Șade pe heruvimi; să se cutremure pământul. 18 Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Că scris este: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde. 20 Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia? 21 Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nțelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. 22 Și'n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune, 23 noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; 24 da

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 92: 7, 1)  Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.  Stih: Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat.  1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleși, aflați în trecere prin Diasporaa - în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia, 2 după preștiința lui Dumnezeu-Tatăl [aleși] întru sfințirea Duhului spre a I se supune lui Iisus Hristos și a fi stropițib cu sângele Său: Harul și pacea să vi se'nmulțească! 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morți a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie, 4 spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteți păziți prin credință pentru o mântuire gata să se descopere în vremea de apoi. 6 Întru aceasta bucurați-vă, cu toate că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiți întristați prin felurite încercăr

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 10 Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii b aduce moarte. 11 Căci iată, însuși faptul acesta că v'ați întristat după Dumnezeu, câtă sârguință v'a adus!, și câtă dezvinovățire!, și câtă mâhnire!, și câtă teamă!, și câtă dorință!, și câtă râvnă!, și câtă ispășire! Întru totul ați dovedit că'n această privință sunteți curați. 12 Așa că, deși v'am scris, aceasta n'a fost nici din pricina celui care a nedreptățit, nici din pricina celui care a fost nedreptățit, ci pentru ca la voi să se învedereze în fața lui Dumnezeu sârguința voastră pentru noi. 13 De aceea ne-am mângâiat. Pe lângă mângâierea noastră însă ne-am bucurat mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul său s'a liniștit dinspre partea v

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Gura noastră deschisu-s'a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s'a lărgit. 12 Strâmtorați nu sunteți întru noi, ci'n inimile voastre sunteți strâmtorați. 13 Plătiți-ne și voi cu aceeași plată - vă vorbesc ca unor copii ai mei -, lărgiți-vă și voi inimile! 14 Nu vă înjugați la jug străin b cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15 și ce învoire este între Hristos și Veliar c ? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? 16 sau ce înțelegere este între templul lui Dumnezeu și idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, așa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui și voi umbla și Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. A liluia, glasul a

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1)  Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.  Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.  15 Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruși, ci Aceluia Care pentru ei a murit și a înviat. 16 Așadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaștem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel. 17 Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi. 18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le lor greșalele și punând întru noi cuvântul împăcării. 20 Așadar, noi suntem purtători de cuvântf ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcați-vă cu Dumneze

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 10 Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. 11 Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să-i înduplecăm d pe oameni; lui Dumnezeu însă Îi suntem binecunoscuți; și nădăjduiesc că binecunoscuți suntem și'n conștiințele voastre. 12 Căci nu vă spunem din nou cine suntem, ci vă dăm vouă prilej să vă lăudați cu noi, ca să aveți ce răspunde acelora care se laudă cu ceea ce se vede și nu cu ceea ce este în inimă; 13 că dacă ne-am ieșit din fire, a fost pentru Dumnezeu; iar dacă suntem cumpăniți la minte, e pentru voi e . 14 Căci dragostea lui Hristos ne ține, pe noi, cei ce socotim că dacă unul a murit pentru toți, iată că toți au murit. 15 Și El a murit

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 5 Aveți în voi gândirea aceasta, care era și în Hristos Iisus: a 6 Cel ce dintru'nceput fiind b în chipul c lui Dumnezeu a socotit că a fi El întocmai cu Dumnezeu nu e o prădare d , 7 dar S'a golit pe Sine e luând chip de rob, devenind asemenea oamenilor și la înfățișare aflându-Se ca un om; 8 S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte - și încă moarte de cruce! 9 Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume care-i mai presus de orice nume, 10 pentru ca'ntru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt, 11 și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. A liluia, glasul al 8-lea (Psalm 44: 12, 14)

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 13 Dar având același duh al credinței - după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit -, și noi credem; pentru aceea și grăim, 14 știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia și pe noi cu Iisus, și'mpreună cu voi ne va așeza alături de El g . 15 Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulțindu-se h , prin mai mulți să facă prisos de mulțumită, spre slava lui Dumnezeu. 16 De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi. 17 Căci o clipă ușoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosință'n prisosință i , veșnică plinătate de slavă, 18 nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 1 Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiți a , nu pierdem din curaj, 2 ci ne-am dezis de ascunzișurile rușinii b , nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind c cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuți oricărei conștiințe omenești în fața lui Dumnezeu. 3 Iar dacă și Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier, 4 în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia d a orbit mințile necredincioșilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci nu pe noi înșine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înșine suntem robii voștri de dragul lui Iisus. 6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 4 Și o astfel de încredințare avem noi prin Hristos față de Dumnezeu; 5 nu că de la noi înșine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, 6 Cel ce ne-a și învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. 7 Iar dacă slujirea morții, săpată în litere pe piatră, s'a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-și puteau aținti ochii la fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care se veștejea, 8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? 9 Că dac'a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisosește'n slavă slujirea dreptății! 10 Ba încă, în această privință, nici ce

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 14 Mulțumire fie-I adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce pururea ne face biruitori întru Hristos, și prin noi descoperă'n tot locul mireasma d cunoștinței Sale! 15 Pentru că noi Îi suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și'ntre cei ce pier: 16 unora, adică, mireasmă a morții spre moarte; iar altora, mireasmă a vieții spre viață. Și pentru aceasta cine-i destoinic? 17 Că noi nu suntem precum cei mulți, care negustoresc e cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăția inimii, ci ca din partea lui Dumnezeu în fața lui Dumnezeu grăim întru Hristos. 1 Începem oare din nou să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de'nfățișare a către voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cun

   Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 3 Și pentru aceasta v'am scris eu vouă b , ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. 4 Că din multă supărare și cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care cu prisosință o am către voi. 5 Iar dacă m'a întristat cineva c , nu pe mine m'a întristat, ci într'o oarecare măsură - ca să nu spun mai mult - pe voi toți. 6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa ce i s'a dat de către cei mai mulți, 7 așa încât voi, dimpotrivă, mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, pentru ca un astfel de om să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8 De aceea vă rog să-i doved

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au sui

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 5 Dar la voi am să vin când voi trece prin Macedonia, că prin Macedonia trec. 6 Poate că la voi mă voi opri mai mult, sau chiar voi și ierna, ca să mă petreceți oriunde mă voi duce. 7 Că nu vreau să vă văd acum doar în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă Domnul va îngădui. 8 Voi rămâne însă în Efes până la sărbătoarea Cincizecimii, 9 că ușă mare mi s'a deschis și rodnică, și sunt mulți potrivnici. 10 Iar de va veni Timotei, vedeți să fie la voi fără teamă; că lucrul Domnului îl lucrează ca și mine. 11 Nimeni deci să nu-l disprețuiască b ; ci să-l petreceți cu pace, ca să vină la mine; că-l aștept cu frații. 12 Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu frații; totuși nu i-a fost voia să vină acum, dar va veni cân

 

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morților c ? 13 Dacă nu există înviere a morților, atunci nici Hristos n'a înviat. 14 Iar dacă Hristos n'a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e și credința voastră. 15 Ba încă ne aflăm și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morții nu învie. 16 Că dacă morții nu învie, atunci nici Hristos n'a înviat. 17 Iar dacă Hristos n'a înviat, zadarnică vă este credința, voi sunteți încă în păcatele voastre. 18 Și atunci, și cei ce au adormit întru Hristos au pierit. 19 Iar dacă noi numai pentru viața aceasta nădăjduim

9 Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu a suntem; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 10 Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi s'a dat, eu ca un iscusit meșter-ziditor b am pus temelia; un altul însă zidește pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul cum zidește; 11 că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos. 12 Iar dacă pe această temelie zidește cineva cu aur, cu argint, cu pietre scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie c , 13 lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi Ziua d ; fiindcă el în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri e cum anume e lucrul fiecăruia. 14 Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit deasupra rămâne, acela plată va primi; 15 dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit va fi; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc f . 16 Nu știți oare că voi sunteți templul g lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește'ntru voi? 17 De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 31 Că dacă ne-am judeca noi înșine, nu am mai fi judecați; 32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. 34 Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni. 1 Iar în ceea ce privește darurile duhovnicești, nu vreau, fraților, ca voi să fiți în necunoștință. 2 Voi știți că la vremea când erați păgâni vă duceați la idolii cei necuvântători ca și cum ați fi fost niște apucați a . 3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice: Anatema fie Iisus!, și nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt. 4 Sunt felurimi de daruri