REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Soborul Căpeteniei Oștirilor Cerești, Arhanghelul Mihail, și al celorlalte Puteri Cerești Netrupești: Arhanghelii Gavriil, Rafail, Uriil, Selafiel, Iegudiil, Varahiil și Ieremiil a fost stabilit la începutul secolului al IV-lea la Sinodul de la Laodiceea, care s-a întrunit cu câțiva ani înainte de Primul Sinod Ecumenic. Canonul 35 al Sinodului de la Laodiceea a condamnat și denunțat ca eretică închinarea la îngeri ca dumnezei și stăpânitori ai lumii, dar a afirmat cinstirea lor corectă. O sărbătoare a fost stabilită în noiembrie, a noua lună după martie (cu care anul începea în timpurile vechi) deoarece există Nouă Cete de Îngeri. A opta zi a lunii a fost aleasă pentru Soborul tuturor Puterilor Netrupești ale Cerului deoarece Ziua Înfricoșătoarei Judecăți de Apoi este numită a Opta Zi de Sfinții Părinți. După sfârșitul acestui veac (caracterizat prin cele șapte zile ale Creației) va veni a Opta Zi, și atunci „Fiul Omului va veni întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El" (Mt. ...

  În peropeva evanghelică a Duminicii a 24-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte două minuni minunate săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos: tămăduirea femeii cu scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii. Această pagină evanghelică este o chemare profundă la credință, la nădejde neclintită și la recunoașterea puterii absolute pe care Dumnezeu o are asupra bolii, a deznădejdii și a însăși morții. Evanghelia relatează cum Iair, un fruntaș al sinagogii, a căzut la picioarele Mântuitorului, rugându-L cu lacrimi să vină în casa lui, căci fiica sa de doisprezece ani era pe moarte. Pe drum, mulțimea Îl îmbulzea din toate părțile, însă o femeie cuprinsă de neputință grea, care cheltuise tot ce avea pe la doctori fără a se vindeca, s-a atins cu credință de poala hainei Lui, dobândind îndată tămăduire. În acest răstimp, din casa lui Iair au venit oameni care au adus vestea dureroasă: „Fiica ta a murit; nu mai supăra Învățătorul”. Dar Hristos, Văzătorul de inim...

  Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză.Sfântul mucenic Ieron s-a născut în cetatea Tiana din marea Capadocie. Crescut de o mamă evlavioasă, era un creștin bun și binevoitor. Codomnitorii împărați Dioclețian (284-305) și Maximian (284-305) au trimis un mare detașament militar condus de Lisias în Capadocia pentru a eradica creștinismul acolo și de asemenea pentru a încorpora bărbați sănătoși și puternici în armata imperială. Printre cei luați în serviciu, Lisias a poruncit oamenilor săi să-l recruteze și pe Ieron, care se distingea prin marea sa forță fizică și îndemânare. Dar Ieron a refuzat să slujească împărați care persecutau creștinii. Când au încercat să-l ia cu forța și să-l aducă la Lisias, a luat un băț și a început să-i bată pe soldații trimiși să-l aducă. Soldații s-au împrăștiat, rușinați că fuseseră învinși de un singur om. Ieron s-a ascuns apoi într-o peșteră cu alți optsprezece creștini. Lisias nu a vrut să ri...

Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) este prăznuită pe 7 noiembrie. Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) a fost descoperită lângă Moscova pe 7 noiembrie 1795. Nu se știe nimic din istoricul icoanei dinaintea aflării ei; se cunosc doar multele minuni ce au avut loc în fața acestei sfinte icoane. Icoane asemănătoare se află în Mănăstirea Novodevici din Moscova și în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos. În aparență, icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” se aseamănă icoanei Macii Domnului „Pelagonitissa”, o variantă a icoanei Maicii Domnului „Glikophilosa” („Dulcea sărutare”) sau cea de tip „Eleusa”. Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) este numită uneori și icoana Maicii Domnului „Pruncul săltând de bucurie”. Listă biografică și bibliografică: ​ PROLOAGELE DE LA OHRIDA – Episcopul Nicolae Velimirovici, Viețile Sfinților și învățături duhovnicești pentru fiecare zi a anului (pomenirea Icoanei Maicii Domnului „a Bucuriei” - Vzigranie din 7 noiembrie)....

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Era un cuplu bogat și distins pe nume Cletofon și Leuchippe, care trăiau în cetatea siriană Emesa, și multă vreme nu aveau copii. Dădeau mult aur preoților păgâni, dar tot nu aveau copii. ​Cetatea Emesa era guvernată de un sirian pe nume Secundus, pus acolo de Cezarii romani. Era un persecutor nemilos și zelos al creștinilor, iar pentru a-i intimida a poruncit ca instrumentele de tortură să fie expuse pe străzi. Cea mai mică suspiciune de a aparține «sectei Galileanului» (cum îi numeau păgânii pe creștini) era suficientă pentru ca un om să fie arestat și predat pentru tortură. În ciuda acestui lucru, mulți creștini s-au predat de bunăvoie în mâinile călăilor, în dorința lor de a pătimi pentru Hristos. ​Un bătrân pe nume Onufrie își ascundea demnitatea monahală și preoțească sub zdrențele de cerșetor. Umbla din casă în casă în Emesa, cerând pomană. În același timp, ori de câte o...

 

  ​Articol propriu-zis ​Acești sfinți mucenici au trăit în timpul împăratului păgân Sapor al II-lea al Persiei (secolul al IV-lea), o perioadă marcată de o aprigă prigonire a creștinilor. Ei făceau parte din curtea împărătească, ocupând dregătorii înalte, însă au mărturisit cu mult curaj credința lor curată în Domnul nostru Iisus Hristos, refuzând să se închine idolilor și focului, așa cum cerea împăratul. ​Pentru mărturisirea lor neclintită, Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist au fost supuși la chinuri înfiorătoare și la fel de fel de suplicii barbare. În timpul acestor groaznice încercări, prin puterea harului divin și prin răbdarea lor minunată, ei au convertit mulți păgâni la dreapta credință, arătând tăria Duhului Sfânt în fața tiranilor. În cele din urmă, după ce au îndurat bătăi crunte, aruncare în cuptoare aprinse și alte chinuri cumplite fără a fi vătămați de foc sau de unelte, și-au dat sufletele în mâinile Creatorului, primind cununa muceniciei și a sl...

  ​Sfântul Mucenic Epimah din Alexandria era de origine egipteană. Mult timp a trăit în retragere pe Muntele Pelusium. Când a aflat că creștinii erau persecutați în Alexandria, Sfântul Epimah a intrat în cetate și a distrus câțiva idoli păgâni, declarând că și el era creștin. Apellian, eparhul Alexandriei, i-a poruncit să aducă jertfă idolilor, iar când Sfântul a refuzat să facă aceasta, a poruncit să fie torturat. Printre cei care au fost martori la suferința sa era o femeie care era oarbă la un ochi. O picătură din sângele Mucenicului a căzut în ochiul ei și și-a recăpătat vederea. Astfel, femeia a ajuns să creadă în Hristos. După ce a îndurat multe chinuri cumplite, Sfântul a fost decapitat cu sabia. Sfântul Mucenic Epimah este pomenit și la 11 martie (aducerea moaștelor sale). ​ Listă biografică / Surse bibliografice: ​ Proloagele de la Ohrida – Viața și pomenirea Sfântului Mucenic Epimah din Alexandria. ​ Sinaxarul Bisericii Ortodoxe . ​ Autor: teolog și jurnalist Dani...

  ​Aceștia cu toții au fost din numărul celor Șaptezeci de Apostoli mai mici. Domnul înviat s-a arătat lui Cleopa pe drumul către Emaus (Luca 24:13-33). Terțiu a scris, la dictarea Sfântului Apostol Pavel, Epistola acestuia din urmă către Romani (Romani 16:22). El a luat moarte mucenicească ca Episcop al cetății Iconiu, după Sfântul Apostol Sosipater (pomenit la 10 noiembrie). Sfântul Marcu (sau Ioan) a fost fiul evlavioasei Maria (a cărei casă a fost locul de refugiu al apostolilor și primilor creștini) și rudenie a lui Barnaba (Fapte 12:12). El a fost Episcopul cetății Apollonia din Samaria. Iust a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei, împreună cu Mattias, el a fost unul dintre cei puși înainte spre a fi aleși în locul vânzătorului Iuda Iscariot. Ales însă nu a fost Iust, ci Mattias. Sfântul Iust a luat mucenicia pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, fiind episcop al cetății Elefteropolis. Sfântul Artema a fost episcopul Lystrei din Lycaonia, el s-a săvârș...

  ​Ultimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor" și era sfetnic apropiat al marelui domn. ​Astfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. ​Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachin...

  ​De origine românească dar cunoscută drept mamă culturală a Bulgariei ultimilor Asănești, ea a rămas în legendele sud-dunărene ca un simbol al maicii devotate, al eleganței domnești dar și al evlaviei. Cu toate acestea, despre viața ei se știe încă destul de puțin. În special anii din urmă ai vieții sale, precum și drumul rămășițelor ei pământești, rămân învăluite în taină. Cercetarea de față nu se dorește, prin urmare, a fi un sinaxar, ci mai degrabă reconstituirea unei biografii, care propune și câteva ipoteze. ​ Domnița Braida, din neamul Basarabilor ​Viitoarea țarină s-a născut în jurul anilor 1300-1305 în familia conducătoare a Țării Românești, fiind fiica cea mare a lui Basarab I (1310? -1352), primul conducător al statului centralizat Țara Românească, cel care se semna în documente ca „Ioan Basarab”, sau „Ivanko”, după cum îl pomenesc vecinii noștri de peste Dunăre. Despre mama ei se știe doar că numele ei era Margareta sau Marghita (conform sinaxarelor bisericilor din ...

  ​ a. Viața ​Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou de la București, numit și „Basarabov”, s-a născut în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan (secolele XII–XIII), la câțiva kilometri de orașul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinți ortodocși și iubitori de Hristos. ​Mai întâi a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniștea și nevoința monahală, s-a făcut călugăr la o mânăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. După o aspră nevoință pustnicească între două pietre din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie și-a dat sufletul lui Dumnezeu în acel loc și a rămas necunoscut de nimeni. După mulți ani, râul Lomul venind mare a risipit cele două pietre în apă împreună cu moaștele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaște prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. ​Auzind de minunile ce se făceau aici, domnii Țării R...

  ​Acest mare făcător de minuni și slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili, credincioși și foarte bogați. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu în urma rugăciunii făcute cu lacrimi. Fiind singurul fiu al unor astfel de părinți, Dimitrie a fost crescut și educat în felul cel mai înalt și ales. Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetății Tesalonicului. Murind el, împăratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie. Numindu-l, prigonitorul creștinilor Maximian i-a trasat tânărului Dimitrie și sarcina de a îi extermina pe creștinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a executat această comandă a împăratului, ci chiar L-a propovăduit pe Hristos înaintea tuturor, pe față, în toată cetatea Tesalonicului. Auzind acestea, împăratul s-a umplut de ură față de Dimitrie. Astfel, pe când se întorcea de la o bătălie contra sarmaților, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situația, împăratu...

  ​În această duminică sfântă, Biserica ne pune înainte una dintre cele mai cutremurătoare și profunde minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos: Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Evanghelia după Luca 8, 26-39). ​Trecând Iisus dincolo de lac, în ținutul Gherghesenilor, Întâmpinarea de pe țărm a fost una neobișnuită. Un om stăpânit de mulți demoni, care de multă vreme nu mai purta haină și nu mai locuia în casă, ci prin morminte, ieșea în calea Lui. Nici lanțurile și nici obeziile nu-l mai puteau ține, căci era sfâșiat de puterea diavolească și aruncat în pustie. ​Văzându-L pe Iisus, demonizatul a căzut înaintea Lui și cu glas mare a strigat: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!”. Căci Hristos poruncise duhului necurat să iasă din om. Întrebat fiind cum îi este numele, acesta a răspuns: „Legiune”, deoarece mulți demoni intraseră în el. Aceștia L-au rugat pe Iisus să nu-i trimită în adânc, ci să le îngăduie să in...