Cuvioasa Eufrosina din Alexandria

 

​Cuvioasa noastră Maică Eufrosina (Eufrοsίna) s-a născut la începutul secolului al V-lea în cetatea Alexandria. Era singurul copil al unor părinți iluștri și bogați. Când avea doisprezece ani, mama ei a adormit, așa că fata a fost crescută de tatăl ei, Pafnutie, care era un creștin foarte evlavios. El obișnuia să viziteze o anumită mănăstire, unde Egumenul era părintele său duhovnicesc.

​Când Eufrosina a împlinit optsprezece ani, tatăl ei a vrut ca ea să se căsătorească. A mers la mănăstire să obțină binecuvântarea Egumenului pentru nunta fiicei sale. Egumenul a vorbit cu ea și i-a dat binecuvântarea sa, dar Sfânta Eufrosina tânjea după viața monahală. Într-o zi, și-a dăruit averea săracilor, apoi a fugit pe ascuns din casă.

​Sfânta hotărâse să intre într-o mănăstire pentru a-și petrece viața în singurătate și rugăciune, dar se temea că tatăl ei era în stare să o găsească într-o mănăstire de femei. Prin urmare, s-a deghizat în bărbat și a intrat în aceeași mănăstire de bărbați pe care o vizitase cu tatăl ei din copilărie, numindu-se Smarand. Călugării nu au recunoscut-o pe Eufrosina îmbrăcată în haine bărbătești, așa că au primit-o în mănăstire. Călugării au fost impresionați de nevoințele ei duhovnicești și de disponibilitatea ei de a-i sluji pe toți.

​Acolo, într-o chilie solitară, Sfânta Eufrosina a petrecut 38 de ani în nevoințe duhovnicești, post și rugăciune, atingând astfel un nivel înalt de desăvârșire duhovnicească.

​Pafnutie era profund întristat de pierderea iubitei sale fiice; de mai multe ori, la sfatul părintelui său duhovnicesc, a vorbit cu „monahul" Smarand, dezvăluindu-și durerea și primind mângâiere duhovnicească. Înainte de moartea ei, Sfânta Eufrosina și-a dezvăluit secretul părintelui ei îndurerat și a insistat ca nimeni altcineva decât el să nu-i pregătească trupul pentru înmormântare. După ce și-a îngropat fiica, Pafnutie și-a împărțit toată averea săracilor și mănăstirii, apoi a fost tuns monah. Timp de zece ani, până la propria sa adormire, a nevoiat în chilia fiicei sale.

​Prin viața ei, Sfânta Eufrosina ne amintește că trebuie să renunțăm la „poftele lumești și să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie" (Tit 2:12). Adică, după ce respingem dorințele acestei lumi deșarte și păcătoase, ar trebui să trăim cu înfrânare, cu dreptate față de semenii noștri și cu evlavie față de Dumnezeu.

​Sfântul Pafnutie și fiica sa, Sfânta Eufrosina, sunt pomeniți amândoi astăzi și din nou la 15 februarie.

​Sursă: www.oca.org