CAZANIA DUMINICII A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (Despre iubirea vrăjmașilor)
Frați creștini, Când Dumnezeu a scris pe Tablele Legii, date lui Moise: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“ (Leviticul 19, 18), a socotit și a legiuit să iubim pe orice om, fie prieten, fie vrăjmaș, după cum se vede din porunca lui Dumnezeu dată, prin aceeași Lege, lui Moise, de a face bine și vrăjmașilor, zicând: „Iar de vei întâlni boul vrășmașului tău, sau asinul lui, rătăcind, întorcându-l, să-l dai lui. De vei vedea asinul vrăjmașului tău, căzut sub sarcina lui, să nu-l treci, ci să o ridici pe dânsa împreună cu el“ (Ieșire 23, 4-5). Dumnezeu n-a zis atunci: „iubiți pe vrăjmașii voștri“ (Matei 5, 44), din cauză că inima israelitenilor, care se născuseră și crescuseră împreună cu egiptenii, era prea învârtoșată și pătimașă, și nu putea să cuprindă atunci această învățătură. Ca să nu cadă în păgânătate și în închinarea la idolii neamurilor, care se învecinau cu dânșii, după ce a arătat că aceste neamuri vrăjmașe iudeilor sunt vrednice de moarte, i-a învățat ura...