REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Acest binecredincios și de Hristos iubitor Voievod al Țării Românești s-a născut la anul 1654 din părinți de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română. ​Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înțelepți spre a primi învățătură aleasă. Pentru iscusința și înțelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinerețe. ​După moartea voievodului Șerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruințele tuturor boierilor și dregătorilor țării, vrednicul Constantin Brâncoveanu primi scaunul de domn al Țării Românești, fiind uns de către mitropolitul Teodosie. Împodobit de D...

  ​Această floare duhovnicească de mare preț și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pămîntul binecuvîntat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vînători-Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea dregătorie ostășească, așa cum și numele îl arată, fiind paznic al Cetății Neamțului și "armaș", adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă și de buna creștere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora și Maghița (Marghiolița). ​Fiica mai tînără s-a mutat curînd la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungînd la vîrsta rînduită, a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei, cu un tînăr evlavios din Ismail. Dar, neavînd ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorința unei vieți cu totul cura...

  ​Pomenirea Sfintei Mucenițe Teodota și a celor trei fii ai săi se săvârșește în Biserica Ortodoxă la data de 29 iulie. Originară din cetatea Niceea Bitiniei, Sfânta Teodota a fost o credincioasă pildă de virtute și evlavie creștină. Rămânând văduvă de tânără, ea nu s-a lăsat biruită de întristările veacului acestuia, ci s-a dăruit cu totul creșterii fiiiilor săi în frica de Dumnezeu și în cunoașterea Adevărului Evanghelic, devenind o adevărată biserică casnică în mijlocul persecuțiilor anticreștine. ​Din punct de vedere teologic, jertfa Sfintei Teodota evidențiază caracterul sfințitor al familiei creștine și maternitatea duhovnicească. În timpul prigoanei împăratului Dioclețian, fiind adusă la judecată înaintea dregătorului Nichifor, Sfânta Teodota a dovedit o bărbăție duhovnicească neclintită, refuzând să aducă jertfă idolilor neputincioși. Întărită de harul Duhului Sfânt, ea a călăuzit sufletele pruncilor săi către cununa muceniciei, învățându-i că suferințele vremelnice nu s...

  S fînta Ana, care a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminția lui Levi. Ea era fiica Mariei și a preotului Mathan, care a preoțit pe timpul împărăției Cleopatrei și a lui Sapor, împăratul perșilor, mai înainte de împărăția lui Irod Antipa. Preotul Mathan a avut trei fete: Maria, Sovia și Ana. Pe cea dintîi a măritat-o în Betleem și a născut pe bunica Salomeea; pe cea de-a doua a măritat-o tot în Betleem și a născut pe Elisabeta, soția preotului Zaharia și mama Înaintemergătorului; iar pe cea de a treia, adică pe Sfînta Ana, a măritat-o în pămîntul Galileei și a născut pe Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea bunica Salomeea, Elisabeta și Sfînta Maria, sînt fete de trei surori. S fînta Ana, după ce a născut pe izbăvitoarea a toată lumea, după ce a înțărcat-o și după ce a dăruit-o Bisericii, ca pe un dar fără de prihană lui Dumnezeu Atotțiitorul, viețuind cealaltă vreme a vieții sale în post, rugăciuni și faceri de bine către ce...

  ​Părintele Ilie Lăcătușu rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești din veacul al XX-lea, un mărturisitor neclintit al credinței în timpul prigoanei comuniste și un vas ales al Harului Duhului Sfânt. Viața sa, trăită în smerenie, rugăciune neîncetată și jertfă, a fost o Evanghelie vie, iar neputrezirea trupului său, descoperită după trecerea la cele veșnice, reprezintă o dovadă vădită a sfințeniei sale. ​Anii tinereții și chemarea la preoție ​Născut la 30 noiembrie 1907 în satul Crăpăturile (astăzi Pod构/Drăgotești, județul Gorj), într-o familie evlavioasă de plugari, Ilie Lăcătușu a simțit de timpuriu chemarea slujirii altarului. A urmat Seminarul Teologic din Târgu Jiu, iar mai apoi Facultatea de Teologie din București. În anul 1931 s-a căsătorit cu preoteasa Ecaterina, iar ulterior a primit harul preoției, fiind trimis să păstorească credincioșii din parohia Osica de Jos și, mai apoi, din satul Buicești, județul Olt. ​Ca preot, Părintele Ilie s-a r...

  ​În salba de duhovnicie a Moldovei, Mănăstirea Agapia Veche (Agapia din Deal) rămâne un străvechi și sfânt așezământ călugăresc, unde mireasma rugăciunii neîncetate și viața de aspră nevoință au plămădit mari făclii ale Ortodoxiei românești. Dintre sihaștrii care au sfințit aceste locuri, Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie se înalță ca două făclii de lumină nestinsă ale izihasmului și ale mântuirii.  ​Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia (secolele XVI–XVII) ​Născut, după unele izvoare, în satul Bursucani din ținutul Bârladului (sau în ținutul Neamțului), din părinți virtuoși și credincioși, tânărul Rafail a simțit de timpuriu chemarea la viața îngerească. Auzind de faima duhovnicească a călugărilor din „Mănăstirea lui Agapie”, a lăsat lumea și s-a făcut ucenic al marelui sihastru Eufrosin.  ​A primit tunderea în monahism cu numele de Rafail (care se tâlcuiește „Dumnezeu aduce vindecare”). Sporind necontenit în ascultare, post și rugăciunea lui Iisus, a urcat pe Muntel...

  ​Pe vremea împărăției păgînului împărat Iulian, depărtatul de Dumnezeu, s-a pornit o cumplită prigoană împotriva creștinilor, ca un vifor și furtună, încît s-a tulburat toată lumea. El dăduse poruncă, trimițînd ighemoni aspri, în toată stăpînirea Romei, prin toate țările și cetățile, ca toți creștinii din toată seminția și neamul și de toată vîrsta, să fie dați fără de milă la cumplite chinuri. Cu o nedreaptă poruncă ca aceea, Iulian, întărîtîndu-se cu mînie și cu vrajbă împotriva lui Hristos și a robilor Lui, a stricat legile cele drepte, și a umplut Răsăritul și Apusul de sîngele creștinilor. ​Și a așezat în cetatea Durostor, care se află în țara Mîsiei, pe un muncitor nemilostiv, anume Capitolin, plin de înșelăciune și cu mintea întunecată, pierzător de oameni și iubitor de idoli. ​Acesta, intrînd în templu, după ce a adus jertfe tuturor zeilor săi, s-a întors în palatul său. În altă zi a ieșit la locul cel de judecată, care era în priveliște și a șezut pe un scaun înalt, c...

  ​Sfânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, rămânând orfană și în scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilița, fiind hrănită și venind în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei proști. Ei se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învătau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate. ​Deci, s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani,...

  ​Fericita Olga, care a strălucit ca un luceafăr pe pămîntul Rusiei, fiind mai înainte întunecată cu întunericul închinării idolești, a răsărit mai înainte de a sosi ziua prealuminată a sfintei credințe, luminîndu-se de Soarele Hristos. Ea era de neam strălucit, strănepoata lui Gostomislu, bărbatul cel mai vestit, și care, mai înainte de cnejii Rusiei, a strălucit în marele Novgorod, cu al cărui sfat, Ruric, cu frații săi, a fost chemat de la domnia nemțească la marea domnie a Rusiei. ​Olga s-a născut în satul Vibuțca, care acum este aproape de cetatea Pscov, cetate care în acel timp nu era. Deci, Olga, măcar că a fost crescută de părinții săi în păgînătatea închinării la idoli, însă ea s-a dat la bună învățătură, pentru că era foarte înțeleaptă și întreagă la minte. Aceasta se va arăta din cuvîntul ce ne stă înainte. Murind Ruric, marele domn al Rusiei, a lăsat după dînsul pe fiul său, Igor, care, fiind încă mic cu anii, l-a încredințat lui Oleg, ruda sa, pînă cînd va veni în v...