Viața Cuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul


 



​Deși patria pământească a Sfântului Ioan rămâne tăinuită de biograful său, monahul Daniil, este evident că adevărata sa cetate a fost „Ierusalimul cel de sus”. La vârsta de numai șaisprezece ani, având însă o înțelepciune de bătrân, Ioan s-a oferit pe sine ca o jertfă vie lui Dumnezeu, urcând muntele Sinai pentru a-și înălța sufletul la cer.

​Sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Martirie, Ioan a învățat taina ascultării, tăind de la rădăcină mândria și iubirea de sine. Încă de pe atunci, sfinți părinți precum Anastasie Sinaitul și Ioan Savaitul au prorocit că tânărul va deveni „o mare stea în toată lumea” și egumen al muntelui Sinai, spălându-i picioarele ca unui mare ierarh, deși era doar un simplu ucenic.

​După nouăsprezece ani de ascultare, după mutarea la Domnul a părintelui său, Sfântul Ioan s-a retras în locul numit Tola, la cinci stadii de biserică. Timp de patruzeci de ani, a dus o viață de o asprime neînchipuită, dar plină de discernământ: mânca din toate pentru a nu cădea în mândrie, însă în cantități atât de mici încât abia își susținea trupul. Peștera sa, ascunsă de privirile oamenilor, răsuna de tânguirile și rugăciunile sale fierbinți, prin care se atingea de ceruri.

​Minunile nu au lipsit din viața sa. Într-o zi de august, prin descoperire dumnezeiască, l-a salvat pe ucenicul său Moise de la o moarte sigură sub o stâncă prăbușită. Altădată, rugăciunea sa a adus ploaie peste pământul însetat, iar la masa pelerinilor de la Sinai, însuși Prorocul Moise a fost văzut servind sub chipul unui tânăr evreu.

​Chemat la egumenia Sinaiului, Sfântul Ioan a lăsat moștenire posterității „Scara dumnezeiescului urcuș”, manualul desăvârșirii creștine. Înainte de a trece la cele veșnice, i-a făgăduit fratelui său după trup, Gheorghe, că îl va lua cu sine în cer; făgăduială împlinită zece luni mai târziu, când amândoi s-au reîntâlnit în slava sfinților.

​Repere Biografice: Sfântul Ioan Scărarul (Scolasticul)

  • Nume: Ioan Scărarul (sau Ioan Sinaitul).
  • Identitate probabilă: Unele surse (precum cele legate de Sf. Xenofont) îl identifică drept fiul lui Xenofont, având numele de botez Ioan, iar pe fratele său, Gheorghe, drept Arcadie.
  • Cronologie: Secolul VI d.Hr. (aprox. 523–603).
  • Ucenicie: 19 ani sub povățuirea Cuviosului Martirie.
  • Nevoință solitară: 40 de ani în pustiul Tola (Sinai).
  • Slujire: Egumen al Mănăstirii Sinai (Mănăstirea Sfânta Ecaterina).
  • Opera capitală: Scara (Climax), compusă din 30 de trepte duhovnicești.
  • Pomenire: 30 martie și Duminica a IV-a a Postului Mare.

Autor: Teolog și jurnalist Calanda Daniel

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina