Pilda Grădinii Închise și a Cuvântului Lucrător
Se spune că un pustnic bătrân a fost întrebat de ucenicul său:
— Avva, de ce Arhanghelul Gavriil a așteptat răspunsul Fecioarei? Nu era voia lui Dumnezeu deja hotărâtă?
Bătrânul i-a răspuns zâmbind:
— Fiule, închipuiește-ți o grădină minunată, plină de semințe rare, dar care este încuiată. Stăpânul grădinii are ploaia și soarele, dar El nu va forța niciodată poarta. El stă la intrare și bate încet.
În ziua Bunei Vestiri, Arhanghelul nu a adus doar o veste, ci a adus „Ploaia Cerească” la poarta grădinii. Dacă Maria ar fi tăcut din frică sau din mândrie, pământul ar fi rămas însetat. Dar ea a rostit acele cuvinte care au deschis poarta întregii omeniri: „Fie mie după cuvântul tău!”
În acea clipă, „Grădina” a devenit „Rai”, nu pentru că Dumnezeu a silit natura, ci pentru că omul a spus „Da” iubirii Sale. Taina Bunei Vestiri nu este doar despre ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ci despre cum libertatea unei tinere a lăsat Veșnicia să locuiască într-un trup trecător.

Comentarii
Trimiteți un comentariu