Pilda Smereniei în fața Asupririi
Se povestește că, pe vremea când creștinii erau încă prigoniți, tânăra Matrona era roaba unei femei bogate și aspre, pe nume Pautila. Stăpâna ei, atașată de idolii de piatră, o forța zilnic pe Matrona să o însoțească la templu. Însă tânăra, purtând în inimă dragostea pentru Hristos, se oprea mereu la poarta bisericii creștine, alegând să se roage afară, în timp ce stăpâna ei se închina zeilor.
Într-o zi, Pautila a aflat de „vicleșugul” sclavei sale și, cuprinsă de mânie, a întrebat-o:
— De ce nesocotești zeii mei și te rogi pe ascuns Dumnezeului tău? Nu știi că viața ta e în mâinile mele?
Matrona, cu o seninătate care a lăsat-o fără grai pe stăpâna sa, i-a răspuns cu blândețe:
— Stăpână, trupul meu este într-adevăr sub stăpânirea ta și poți să-l pedepsești cum dorești. Dar sufletul meu aparține Celui care l-a zidit. Nicio încuietoare și nicio pedeapsă nu pot opri un suflet să zboare către Creatorul său.
Pautila a închis-o pe Sfânta Matrona într-o celulă strâmtă, fără pâine și apă, sigilând ușa pentru a se asigura că nimeni nu o ajută. Însă, de fiecare dată când deschidea ușa, o găsea pe Sfântă stând în lumină, plină de putere și rugându-se cu bucurie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu