Icoana Maicii Domnului „Glykophilousa” (Dulcea Sărutare) de la Mănăstirea Filotheu

 

​de Teolog și Jurnalist Daniel Caranda

​Ca și Panaghia Portaitissa (Portărița), Icoana Glykophilousa este una dintre sfintele odoare salvate în mod miraculos din furia perioadei iconoclaste și aduse prin pronia divină pe Muntele Athos. Aceasta a aparținut inițial Victoriei, soția evlavioasă a senatorului Simeon din Constantinopol. Victoria cinstea sfintele icoane cu mare evlavie, rugându-se zilnic în fața chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Soțul ei, însă, fiind adept al ereziei iconoclaste — asemenea împăratului Teofil (829-842) — considera cinstirea icoanelor o ofensă și i-a cerut soției sale să îi predea icoana pentru a fi arsă.

​Pentru a salva icoana de la profanare, Victoria a încredințat-o apelor mării. Spre uimirea tuturor, icoana a plutit deasupra valurilor, stând dreaptă, și s-a îndepărtat de țărm. După o perioadă, icoana a apărut la malul Muntelui Athos, în apropierea Mănăstirii Filotheu. Starețul și părinții mănăstirii, înștiințați printr-o revelație dumnezeiască despre sosirea iminentă a Maicii Domnului, au întâmpinat-o cu procesiune și mare bucurie.

​În locul unde icoana a atins pământul, a țâșnit un izvor cu apă tămăduitoare care curge până în zilele noastre. În amintirea acestei minuni, în fiecare an, în Lunea Luminată, are loc o procesiune solemnă la locul aflării icoanei și sfințirea apei.

​Mărturii ale minunilor Maicii Domnului

​De-a lungul secolelor, Icoana Glykophilousa a săvârșit nenumărate minuni, dintre care amintim:

1. ​Grija pentru obște (1713): Maica Domnului i s-a arătat eclesiarhului Ioanichie, care era mâhnit de starea de sărăcie a mănăstirii, asigurându-l că ea va purta de grijă tuturor nevoilor materiale, promisiune care s-a împlinit imediat prin sosirea unor ajutoare neașteptate.
2. ​Pedepsirea și iertarea hoțului (1801): Un pelerin care a furat ofrandele de aur ale icoanei a încercat să fugă cu o corabie din portul Iviru. Deși vremea era favorabilă, corabia a rămas imobilă în larg până când făptașul, cuprins de remușcări, și-a mărturisit fapta în fața călugărilor trimiși să îl caute.
3. ​Salvarea pelerinului necredincios (1830): Un vizitator din Adrianopol, care ironiza relatările despre minunile icoanei considerându-le basme, a căzut accidental de la un balcon înalt. În cădere, a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă!”. Acesta a atins solul fără nicio zgârietură, devenind ulterior un mare apărător al adevărului credinței.

​Particularități iconografice

​Icoana face parte din tipologia Eleousa (Fecioara Milostivă/Gânditoare), însă în varianta Glykophilousa, legătura afectivă dintre Mamă și Prunc este redată cu o intensitate aparte. Maica Domnului pare să Îl strângă la piept pe Pruncul Hristos cu o tandrețe profundă, reflectând dragostea nemărginită a Născătoarei de Dumnezeu pentru întreaga omenire.

​Icoana este așezată pe un pilon în partea stângă a catholiconului (biserica centrală) mănăstirii Filotheu, fiind prăznuită anual la data de 27 martie și în Lunea Luminată.

​Referințe Bibliografice și Teologice

​Prezentul articol se fundamentează pe următoarele surse istorice și patristice:

• ​Părintele Petroniu Tănase, Icoanele făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos, Editura Bizantină, București.
• ​Arhimandrit Cherubim Karambelas, Contemporary Ascetics of Mount Athos, St. Herman of Alaska Brotherhood.
• ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, Viețile Sfinților (Lunea Luminată și 27 martie) – relatarea despre perioada iconoclastă sub împăratul Teofil.
• ​Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului.
• ​Documentele istorice ale Mănăstirii Filotheu (Muntele Athos) – privind cronica minunilor din anii 1713, 1801 și 1830.
• ​Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate împotriva iconoclaștilor, pentru contextul teologic al cinstirii icoanelor în secolul al IX-lea.