REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, S ă fim cu toată luarea aminte la tâlcuirea Evangheliei care s-a citit astăzi, ca să cunoaștem cât de mare era credința femeii cananeience, cât de mare era râvna cu care a întâmpinat ea pe Iisus Hristos și priceperea ei în răspunsurile date Lui, cum și stăruința în rugăciunea ei către Iisus. Și, de vom fi cu toată luarea amintea la cuvintele Sfintei Evanghelii, vom înțelege și chipul în care Domnul a scos la lumină și a arătat faptele cele bune ale ei. Osebit de acestea, vom cunoaște și minunea săvârșită, din milostivire, față de fiica ei, când, „În vremea aceea s-a dus Iisus prin părțile Tirului și ale Sidonului“. (Matei 15, 21) D upă vorbirile avute cu cărturarii și fariseii asupra unor obiceiuri ale lor, prin care înlăturau poruncile lui Dumnezeu și ajunseseră să cinstească pe Dumnezeu numai cu buzele, inima lor rămânând departe de Domnul, și după ce cărturarii și fariseii s-au scandalizat de cele auzite, iar Iisus i-a făcut pe ei povățuitori orbi pentru rele

  F rați creștini, Î nvățăturile cuprinse în Evanghelia de astăzi i-au înfricoșat atât de mult pe cei ce-L ascultau pe Iisus Hristos, încât ei L-au întrebat, zicând: „Atunci cine poate să se mântuiască?“ (Luca 18, 26) Din răspunsul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lucrul acesta este foarte greu și aproape cu neputință puterilor firești ale omului bogat. Dar este cu putință, totuși, prin lucrarea harului atotputernic al lui Dumnezeu. Ca să înțelegem răspunsul lui Iisus, să ascultăm tâlcuirea celor povestite de Sfânta Evanghelie, care ne spune că: „În vremea aceea un dregător L-a întrebat pe Iisus, zicând: Învățătorule bun, ce să fac, ca să moștenesc viața cea de veci?“ (Luca 18, 18) D regătorul acesta bogat a venit la Iisus Hristos nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci s-a apropiat cu respect și smerenie de Iisus Hristos, zicându-l: „Învățătorule bun!“ N-a venit nici cu fățărnicie și nici cu vicleșug. Dregătorul acesta a auzit, după cum se vede, despre binefacerile Domnului și cum

  F rați creștini, D omnul nostru Iisus Hristos a asemănat, în pilda care s-a citit în Sfânta Evanghelie de astăzi, propovăduirea învățăturii Sale cu sămânța pe care o seamănă plugarul. După cum plugarul, deschizând mâna sa, aruncă sămânța pe pământ, tot așa și propovăduitorul Evangheliei, deschizând gura sa, împrăștie învățătura în urechile ascultătorilor. Sămânța nu rodește, sau rodește, după felul pământului în care se seamănă. Dacă sămânța va cădea pe drum, se va pierde cu totul, iar în pământ pietros își va arăta lăstarul, dar după puțin timp se va usca. În pământ spinos, va răsări, dar va fi înăbușită de spini. Numai în pământul cel bun semănându-se, va rodi însutit. Învățătura lui Dumnezeu propovăduindu-se, nu se lipește de cei fără de minte și de înțelegere, iar în cei care au inimile împietrite, ea nu rămâne multă vreme. Pe cei care sunt cuprinși de multe griji și pe cei iubitori de dezmierdări, învățătura dumnezeiască îi îndeamnă la fapte bune, dar îndemnul rămâne pe loc.