REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  "Dispunem noi de timp suficient pentru a ne ruga? Desigur. Câte clipe de toropeală, de neatenţie ar putea deveni clipe de rugăciune, aşa încât să ajungem atenţi, prezenţi faţă de fiinţe şi lucruri. Chiar grijă, dacă devine dialog cu Dumnezeu, lăsare în grija Lui. I se poate dărui până şi oboseala care ne împiedică să ne rugăm, chiar şi neputinţa de a ne ruga" (O. Clement). "Aducerea-aminte de Dumnezeu, chiar fără să fie rostit un singur cuvânt, este deja rugăciune şi ajutor". (Sfântul Varsanufie)

  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednici

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

  1 E adevărat că și cel dintâi avea rânduieli pentru sfintele slujbe, și altarul pământesc; 2 căci s'a pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul și masa și pâinile punerii-înainte a ; acesta se numește sfânta. 3 Iar înapoia celei de a doua catapetesme b era un cort numit sfânta-sfintelor, 4 având altarul de aur al tămâierii și chivotul legământului c , peste tot ferecat cu aur. În chivot era urna de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron, cel ce odrăslise, și tablele Legii. 5 Deasupra chivotului erau Heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării d - dar despre acestea nu putem vorbi acum cu de-amănuntul. 6 Astfel fiind întocmite lucrurile, preoții intrau întotdeauna în primul cort, săvârșind sfintele slujbe; 7 în cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pentru sine însuși și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului.

  Glasul 2 Pe cea întru rugăciuni... C instit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetății tale și vistierie de bunătăți neîmpuținată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

  Tropar la Praznicul așezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea: N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. F ăclie de lumină arătătoare și neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C a și cu o putere și legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău

  Glasul 8 N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

  C institul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tînăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "tîrgul de aramă". După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul și rudele lui aveau mîhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea. O dată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunîndu-i că de se va pune pe dînsa Brîul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, și îndată împăratul a rugat pe patriarh și a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul și s-a aflat întreg cinstitul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici cîtuși de puțin vătămat de vechimea vremii, și l-a sărutat pe e

  D upă cinstita ei Adormire, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dat brâul ei Sfântului Apostol Toma. B râul mai târziu a ajuns la Constantinopol și s-a păstrat într-o răcliță pecetluită la Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o întemeiase împărăteasa Pulheria. A ceastă sfântă răcliță nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Soția împăratului Leon, Zoe, s-a îmbolnăvit psihic și în urma unei vedenii cerești, ea a dorit să se așeze peste ea brâul Maicii Domnului care se afla la Vlaherne. Î mpăratul l-a rugat pe Patriarh și așa sfânta răcliță s-a deschis. Apoi, cu rugăciune, ea a fost scoasă și pusă peste împărăteasa care cumplit se chinuia. Ea s-a vindecat imediat, în prezent, o parte a cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia, căci vindecându-se prin atingerea lui fiica împăratului Roman și apoi căsătorindu-se ea cu împăratul georgian Abuchaz, ea a luat cu ea, în noua ei patrie, o parte din cinstitul Brâu. L a porunca Țarului rus A

 

30.08.1535 - Se finalizează lucrările la Biserica Sf. Dumitru din Suceava (începută în 1534), ctitorie a lui Petru Rareş, domn al Moldovei

Un om chema aproape zilnic medicul, dar fără rezultate. Nu erau semene de mulţumire din partea pacientului. - Domnule doctor, dăruieşte-mi grabnic sănătatea, zise bolnavul. Atunci doctorul a luat sticlă de alcool, care se afla zilnic pe masă bolnavului, şi a spart-o. După ce a făcut acest gest, i-a spus: - Acum sunt şanse de însănătoşire grabnică.  

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

  20 Și a venit în casă; și iarăși mulțimea s'a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. 21 Și auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e'n toate mințile“ e . 22 Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul și că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. 23 Și chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăție se va dezbina în sinea ei, acea împărăție nu poate dăinui; 25 și dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; 26 și dacă Satana s'a ridicat împotriva luiși și s'a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârșit. 27 Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; și doar atunci îi va jefui casa.

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 12 pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlinește lipsurile sfinților, ci prisosește și prin multe mulțumiri către Dumnezeu: 13 având ei în față dovada acestei slujiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dumnezeu pentru supunerea voastră întru mărturisirea Evangheliei lui Hristos și pentru dărnicia prin care cu ei și cu toți vă faceți părtași; 14 și'n rugăciunea lor pentru voi vă vor dori, de dragul harului lui Dumnezeu care prisosește'n voi. 15 Mulțumire lui Dumnezeu pentru darul Său cel de negrăit! 1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândețea a și îngăduința b lui Hristos - eu, cel smerit între voi față către față, dar care'ndrăznește spre voi atunci când nu-i de față c -, 2 mă rog dar ca nu cumva când voi fi de față să îndrăznesc cu încredere

  a. Viața S fântul Mitropolit Varlaam (Moțoc) a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. S-a născut în satul Borcești, lângă Târgu Neamț, în jurul anului 1590, într-o familie de țărani răzeși foarte iubitori de Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat să slujească Biserica lui Hristos și primind o educație aleasă, din copilărie a intrat în obștea Mânăstirii Neamț. Apoi, auzind de vestitul egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima și de petrecerea sihaștrilor de pe valea pârâului Secu, tânărul Vasile Moțoc s-a stabilit aici prin anii 1590–1592. Timp de peste cincisprezece ani a fost întru toate ascultător dascălului său, egumenul Dosoftei, deprinzând de la el dragostea de Dumnezeu și multă cunoștință de carte. Î n anul 1606, egumenul Dosoftei se mută din viața aceasta, iar în anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Mânăstirii Secu. În toamna anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit și așezat mitropolit al Moldovei în lo

  Glasul al 2-lea D e dragostea lui Hristos fiind aprins, Sfinte Ierarhe Ioane, mintea înălțându-ți în lumina Preasfintei Treimi, ai dobândit lucrarea faptelor bune și smerita cugetare. Luminat fiind de Duhul Sfânt, păstor înțelept și nevoitor, roagă-te Împăratului Slavei să ne dăruiască pace și mare milă!

Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tatălui și Fiul